Maslul - taina ungerii spre vindecare

Intrebat despre procesul imbolnavirii si al insanatosirii unora dintre cei veniti la El sa-i vindece, Iisus raspunde ca boala se datoreste fie pacatelor proprii, fie celor ale parintilor. Iar El - Cel venit sa vindece omenirea de pacat - este singurul capabil sa dea si vindecarea si iertarea pacatelor. Episodul slabanogului din Capernaum este o ilustrare elocventa a rolului si misiunii Sale, pe care Iisus le proclama in fata carturarilor: "Sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele"; dupa care, ca o consecinta a faptului ca i-a iertat pacatele, se adreseaza slabanogului spunandu-i: "Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta", ceea ce ne arata Evanghelia, ca se si petrece (Matei 9, 2-6, Marcu 2, 3-12).

Aceasta activitate vindecatoare, extrem de frecvent petrecuta in randurile multimilor, care insoteau pe Iisus, este prezentata in Evanghelie ca facand parte din opera mesianica a lui Hristos. Chiar de la inceputul activitatii Sale, ne arata Sf. Evanghelist Marcu, Mantuitorul "Si-a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita sa propovaduiasca si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii (cap. 3, 14-15).

Evangheliile noteaza aceasta practica, fara insistenta, ca pe un fapt curent, ca pe o consecinta fireasca a "trimiterii" apostolilor. Rezulta, din respectivele versete evanghelice ca Iisus le-a dat putere chiar inainte de a-i fi pregatit pe deplin pentru infruntarea lumii spre care plecau: "Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor" (Marcu 6,7). Iar ei "scoteau multi demoni si ungeau cu undelemn pe multi bolnavi si-i vindecau" (Marcu 6, 13). In darul acordat apostolilor, de a vindeca bolnavi si a alina suferintele, "trebuie sa vedem instituirea Tainei insesi de catre Hristos".

De aceea, versetele pe care Sf. Apostol Iacov le adauga spre sfarsitul epistolei sale, par o recapitulare a obligatiilor pe care trebuie sa le indeplineasca "cele douasprezece semintii, care sunt in imprastiere", carora se adreseaza el si, pe langa sublinieri, reliefari si concluzii, le da diferite sfaturi practice. Acestea concretizeaza invataturile lasate lor de apostolul plecat, pe care ei le cunosteau, dar pentru care aveau inca nevoie sa primeasca indemn si cuvant de la unul ce fusese atat de apropiat Domnului - var dupa trup - si recunoscut ca primat intre apostoli, la Sinodul din anul 50 in Ierusalim. Iata, de pilda, cum reia el cele spuse de Mantuitorul, aproape in aceeasi insiruire verbala: "Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata" (cap. 5, 12; cf. Matei 5, 37). Dupa aceasta, imediat continua: "Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi" (v. 13). "Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii sa se roage pentru el, ungandu-L cu undelemn in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate, se va ierta lui" (vv. 14, 15).

Important pentru reconstituirea atmosferei este si versetul urmator: "marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (v. 16). In aceste versete Sf. Iacov enunta practica Maslului, a ungerii spre vindecare cu acel undelemn de masline care a fost sfintit prin rugaciunea preotilor si a membrilor prezenti ai comunitatii locale in care se afla bolnavul. Ca apostol, si inca unul din cei apropiati ai Domnului, Sf. Iacov transmisese si el predania catre cei pe care ii pastorise si sfintise in Taina preotiei, asa cum el insusi, intre ceilalti apostoli, fusese trimis sa "tamaduiasca pe neputinciosi, sa invie pe cei morti, sa curateasca pe cei leprosi, sa scoata demonii" din cei cuprinsi de duhul rautatii (cf. Matei 10, 8).

Chiar daca nu este enuntat ca o definitie, Maslul are in versetele epistolei lui Iacob toate elementele constitutive ale Tainei: apelarea la preoti, care sa se roage pentru bolnavi, ungerea cu untdelemn sfintit in "numele Domnului", iertarea pacatelor celui bolnav, iar versetul 16, urmator, adauga elementul marturisirii, ca un act adiacent in vederea "curatirii" si pune accentul pe rugaciunea staruitoare a celor prezenti - "a dreptului" - pe langa cea a preotilor.

Versetele 14-16 din epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov reprezinta pentru noi confirmarea categorica a practicarii Maslului in primele societati crestine, asa cum o vedem notata fugitiv si in Evanghelii. Ulterior, frecventa acestei practici tamaduitoare, cu caracter de Taina, este atestata de un numar impresionant de Sfinti Parinti si scriitori bisericesti, din primele trei-patru secole crestine. O confirmare a vechimii Maslului si a prezentei lui intre Tainele sfintitoare ale crestinilor este si faptul ca Bisericile nestoriene , si monofizite, care s-au despartit inca din secolul V de Biserica Ortodoxa, pastreaza pana in prezent si Sfantul Maslu in randuiala celorlalte Taine.

Care este locul si corelarea acestei Taine in cadrul misteriologiei ortodoxe? Maslul este o Taina respectabila, ca si Spovedania si Euharistia, fiind randuit ca a saptea Taina. Din punctul de vedere al continutului, al sensului pe care i 1-a dat de la inceput Mantuitorul, Maslul are contingente cu Pocainta, cu Taina prin care se curata sufletul omului, care da vindecarea partii spirituale despre care vorbeste si versetul 16 al cap. 5 din epistola lui Iacob, ca si contextul pericolelor amintite din Evangheli, unde Mantuitorul da putere apostolilor sa alunge demonii. Trebuie sa observam insa ca, in Taina Marturisirii, beneficiarul Tainei are totdeauna initiativa. El este activ, e cel care se duce la preot cu intentia de a cere dezlegarea pentru pacatele de care se caieste. Pe cand in Maslu, nu totdeauna bolnavul e cel care actioneaza, specificul acestei Taine fiind vindecarea unei sau unor incapacitati majore, care adeseori impiedica pe cel bolnav de a cere sa se slujeasca pentru el Maslul.

Cel mai adesea, in practica Maslului, bolnavul este netransportabil, poate chiar inconstient si in aceasta situatie altii actioneaza pentru el. Este desigur valabila Taina Maslului, savarsita pentru cineva, la rugamintea rudelor sau prietenilor acestuia, care cheama slujitorii la patul lui, sau chiar il inlocuiesc, il reprezinta pe bolnav in biserica, atunci cand se face slujba pentru mai multi bolnavi - asa cum practic se petrece adeseori si cum a actionat si Iisus.

Ca si in multe cazuri, pogoramantul Bisericii opereaza si aici, acordandu-se iubirii prietenilor sau a familiei harul sfintitor al tamaduirii celui iubit, al lor, "caci mult poate rugaciunea staruitoare a celor iubitori. Caracterul ecleziologic al acestei Taine se vadeste inca mai mult in aceasta practica. Participarea comunitara la rugaciunea pentru vindecare apare mai pregnant, ceea ce o deosebeste de Taina spovedaniei, cu care este adesea socotita "complementara". In Taina Pocaintei este evident caracterul individual al relatiei preot-penitent, atat de necesar in buna desfasurare a marturisirii. Marturisirea este implicata in Taina Maslului, atunci cand acest lucru este posibil, de aceea se poate spune ca Maslul are si un caracter penitential. Dar in Maslu prevaleaza aportul comunitar in rugaciunea cu cel neputincios care este ajutat sa scape de povara bolii care-L apasa. Caci nimeni nu se duce sa solicite slujirea bolnavului, decat atunci cand boala se dovedeste insistenta si celelalte incercari de vindecare nu au dat rezultate.

Daca marturisirea este implicata in Maslu, nu se poate considera ca eficacitatea Tainei Maslului este conditionata de pocainta. In spovedanie sau Pocainta, regretul activ al crestinului se manifesta in aceasta ofensiva impotriva pacatului, care este autoacuzarea si hotararea de indreptare, in mod evident actiuni fizice si spirituale care in foarte multe cazuri depasesc starea celui istovit de boala. Trebuie adaugat si faptul ca - in special in zilele noastre - maladiile psihice produc tocmai aceasta incapacitate a bolnavului de a actiona in constiinta pentru curatirea sufletului. Or, bolile care nu se manifesta ca incapacitati fizice, nu sunt mai putin vindecabile prin Maslu, dat fiind ca insusi Mantuitorul a vindecat bolnavi mintali sau psihici (Matei 17, 15; Marcu 9, 17-18; Luca 8, 26 urm.)

Mai mult decat atat: boala este atestata de Mantuitorul ca fiind uneori cauzata de pacatul personal, dar trebuie retinut ca nu intotdeauna bolnavul este raspunzator de boala sa in acest sens. Exista maladii ereditare care in mod evident nu traduc o stare de pacat a bolnavului ci - eventual - a unor inaintasi, de pe urma carora acesta nu este decat victima.

Ceea ce trebuie accentuat este ca uneori Maslul substituie insasi Taina Martusirii si anume cand bolnavul este in incapacitate de a actiona - de a voi sau de a vorbi - situatia in care rugaciunile ce se citesc de preoti il dezleaga de pacatele nemarturisite. Astfel, Cel ce este "Doctorul sufletului si al trupului", cum se spune in rugaciunea a treia din aceasta slujba, este rugat sa dezlege pe bolnav de toate cele ce pot intina sufletul si trupul. In special rugaciunile a sasea si a saptea, care se citesc la Maslu, cuprind dezlegarile pe care preotul le citeste si la inmormantare, dovedind ca invocarile pe care comunitatea, alaturi de preoti, le adreseaza lui Dumnezeu, viseaza incapacitatea acelui membru al Bisericii de a mai actiona de la sine. Iata cateva formulari din aceste rugaciuni: "Multumim Tie, Doamne, Dumnezeul nostru"... Cel ce porti fara durere neputintele noastre, cu a Carui rana toti ne-am vindecat; Pastorule cel bun, Care ai venit spre cautarea oii celei pierdute...; Care ai iertat datoria celor doi datornici...; ai dat iertare femeii pacatoase... (iertand) pe vamesul si pe talharul pe cruce; Cel ce ai ridicat pacatul lumii, dezleaga, iarta, slabeste..." dupa care urmeaza dezlegarile citite la inmormantare (rugaciunea a sasea).

Iar in ultima rugaciune (a saptea) se insista in cererile de iertare a tuturor pacatelor celui bolnav, deci rugaciuni de dezlegare, fara sa se ceara participarea activa a pacientului: Cel ce "in Legea cea veche ai randuit pacatosilor pocainta, precum lui David si ninivitenilor; inca si in timpul venirii Tale in trup nu ai chemat pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, la pocainta, precum pe vamesul, pe desfranata, pe talharul, si pe hulitorul si prigonitorul Tau, pe marele Pavel, prin pocainta l-ai primit; iar pe Petru, verhovnicul si apostolul Tau, care s-a lepadat de Tine de trei ori, prin pocainta l-ai iertat... dezleaga, iarta..." si urmeaza aceleasi dezlegari ca si la inmormantare (rugaciunea a saptea).

Trebuie sa intelegem asadar, ca daca bolnavul nu se insanatoseste, ci moare dupa slujba Maslului, el este intru totul iertat de pacatele nemarturisite. De asemenea, si in situatia cand se tamaduieste, el paraseste patul sau situatia incapacitatii sale, pornind intr-o viata noua, curatat de tot ceea ce nici macar nu-si aminteste sa fi pacatuit. Vedem aici o substituire de fond a Tainei Pocaintei prin cea a Maslului. Dar, fara indoiala, este o situatie limita, care nu pune in discutie intentia sau buna credinta a beneficiarului acestei renovari.

Daca aceste din urma rugaciuni pun accentul pe iertarea pacatelor, in schimb, primele rugaciuni insista asupra sfintirii untdelemnului adus pentru ungerea bolnavului, ceea ce constituie specificul Tainei Maslului si-i da numele. In prima rugaciune se cere lui Dumnezeu... "si trimite Duhul Tau cel Sfant si sfinteste untdelemnul acesta si-l da robului Tau, acesta, care se unge, spre izbavirea desavarsita de pacatele lui si spre mostenirea imparatiei cerurilor... Pentru ca nu ai binevoit a ne curati prin sange, ci ai dat inuntdelemnul sfintit chipul Crucii... Asa, fa-ne si pe noi sa fim slujitori ai legii Tale celei noi a Fiului Tau, prin untdelemnul acesta, pe care sfinteste-l cu scump sangele Tau, ca dezbracandu-ne de poftele cele lumesti sa murim pacatului... Faca-se Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca... si alte comparatii cu care sunt imbogatite rugaciunile Maslului, facand din aceasta slujba o irezistibila implorare a induratorului Dumnezeu.

Toata ceremonia atat de impresionanta a Tainei Maslului atrage atentia asupra catorva actiuni si anume: sfintirea untdelemnului, ca element material prin care darul Duhului se atinge de cel bolnav, rugaciunea comunitara a preotilor si credinciosilor si ungerea cu untdelemnul sfintit. Este poate Taina cu cele mai multe implorari, cu cea mai indelung intensa participare a preotilor.

Trebuie subliniat, in primul rand, participarea unui sobor de preoti la aceasta slujba, adica efectuarea acestei Taine de o multitudine de Preoti. Numarul de sapte preoti este ales in concordanta cu simbolica acestui numar - provenita din traditia veche si pastrata in cea mai innoita - datorita careia cunoastem sapte daruri ale Duhului, sapte peceti si ingeri etc, in Apocalipsa, sapte virtuti si altele. Dar mai trebuie subliniata si apartenenta bolnavului la comunitate, participarea si - credem noi - responsabilitatea colectiva a pacatului. Toti au pacatuit in Adam, iar incapacitatea fizica sau spirituala a oricarui om este in primul rand o consecinta a pacatului adamic.

In nici o alta Taina, Biserica nu conditioneaza validitatea ei de participare a cel putin doi preoti. Sa ne gandim la Taina Hirotoniei, care si ea, dar in rangul cel mai inalt al preotiei, se efectueaza neaparat de cel putin doi savarsitori ierarhi. Insa aceasta similitudine aduce in discutie aceeasi motivare: pluralitatea ierarhilor in hirotonia treptei supreme indica grija sobornicitatii, a consimtamantului si a verificarii doctrinei din partea celorlalte eparhii, Biserica nerenuntand la ceea ce de fapt si este - comuniune in credinta si in viata crestina. in acelasi sens, pluralitatea slujitorilor Tainei la Maslu identifica aceeasi grija a Bisericii pentru membrii ei uniti prin iubire, caci daca un (singur) madular sufera, "toate madularele sufera impreuna".

Deci, savarsitor in Taina Maslului este soborul (de cel putin doi preoti). in Biserica Romano-Catolica, ritualul ungerii este efectuat de preot, dar sfintirea untdelemnului este rezervata doar treptei ierarhice superioare. Maslul este numit de apuseni "extrema unctio", intrucat ei nu-l aplica decat muribunzilor, saracind aceasta Taina de efectele ei vindecatoare, care sunt primul ei scop. In urma Conciliului II Vatican se recunoaste necesitatea aplicarii acestei Taine chiar inainte de amenintarea mortii. Sa amintim ca lumea protestanta nu recunoaste acestei ungeri caracterul de Taina.

In ceea ce priveste locul si timpul cand se savarseste Taina, trebuie spus ca in practica ea are loc de preferinta in Biserica si, daca este posibil, in prezenta bolnavului, ca ungerea sa aiba loc nemijlocit. Se poate efectua Maslul si la patul bolnavului, cand acesta este intransportabil, dupa cum este permis sa se faca Maslul in Biserica in absenta bolnavului, dar ducandu-se elemente vestimentare din care se vor unge cu faina si untdelemn, din care se va prepara ceva ce va gusta cel bolnav. In toate aceste situatii rolul comunitatii este major, fiind vorba: de familie, sau prieteni care impreuna se vor ruga pentru cel in suferinta si-i vor duce obiectele si alimentele sfintite.

Teologii ortodocsi subliniaza faptul ca in Taina Maslului elementul material este desigur untdelemnul sfintit, dar el nu opereaza de la sine insanatosirea, ci insasi sfintirea lui si vindecarea sunt rolul rugaciunii celor multi in slujba savarsita de preoti. Ca si la Cununie, ca si la Botez, unde nasii participa activ la Taina si reprezinta comunitatea in care acesti membri vor intra sa vietuiasca, ca persoana sau celula a vietii in comun, accentul iubirii si intr-ajutorarii se afla si la baza savarsirii si eficacitatii acestei Taine, caci aceasta este legea crestina, iar Tainele dau certitudinea relatiei Dumnezeului crestin cu poporul Sau.

Timpul efectuarii Maslului este stabilit de Biserica a fi cu precadere in zilele de luni, miercuri si mai ales vineri. Desigur nu exista o prohibitie sa sesavarseasca si in alta zi, daca nevoia o va impune. Trebuie amintit ca in Saptamana Mare se face Maslul de obste, atat pentru bolnavi cat si pentru sanatosi, pentru acestia din urma, ca "rit evident penitential".

Materia specifica acestei Taine - untdelemnul - este sfintit de preoti, dupa randuiala statornicita de Biserica, in urma celor sapte rugaciuni, insusi numele sub care este indicata aceasta Taina, este cel al untdelemnului, care in toata traditia bisericeasca are in el insusi un sens sfintitor. Este vorba despre untdelemnul sfintit in sapte etape succesive, de rugaciunile preotilor si al celor prezenti, si cu care, in lipsa bolnavului din Biserica, se ung hainele aduse de rudele sau prietenii celui bolnav, urmand ca acesta sa fie imbracat cu ele. Randuiala acestei Taine este mai complexa. Chiar daca sunt mai putini preoti decat sapte, acestia trebuie sa citeasca in sapte etape toate cele randuite dupa inceputul unei slujbe, asemenea utreniei. Lecturile abunda in cereri, binecuvantari, ungeri cu untdelemnul sfintit.

Toate bogatele lecturi care creeaza atmosfera de bunavointa cereasca, de indurare si dragoste de sus si de la frati, sunt legate intre ele prin rugaciuni rostite de preoti, cerand Doctorului trupului si al sufletelor noastre sa mantuiasca de boala si pacate pe cei pomeniti, sfintind si untdelemnul cu care acestia se vor unge. Se cere, pe langa ajutorul Mantuitorului si cel al Maicii Domnului, si al celor dintre sfinti care sunt cunoscuti pentru generozitatea si deosebitele vindecari ca Sfintii: Nicolae, Dimitrie, Pantelimon, Cosma si Damian etc. In rugaciunea a doua, cum si in cantarile care insotesc ungerea cu untdelemnul sfintit, Biserica a adaugat si cereri de inlaturare a puterilor raului, care, daca nu sunt cauza bolii respective, se folosesc oricum de starea de slabiciune a omului in acea situatie, pentru a-i spori suferinta. Asa, de pilda, in cantarea a patra se spune: "Insemnand acum pe robii Tai, cu bucuria pecetii Tale, fa, Stapane, si simturile lor intrare de netrecut si de necuprins pentru toate puterile cele potrivnice, iar cantarea a sasea continua: "Demonii cei cumpliti, sa nu se atinga de acesta ce-si insemneaza simturile cu ungere dumnezeiasca, Mantuitorule...". Cantarea a opta aminteste celor de fata: " Sabie impotriva diavolilor este pecetea Ta, Mantuitorule"... incheindu-se cu cererea adresata in cantarea a noua catre Mantuitorul: "Si izbaveste de chinuri si de dureri si apara de sagetile celui viclean pe robii Tai".

Toata gama de solicitari este prezentata in aceasta lunga slujba, randuita de Biserica lui Hristos pentru insanatosirea credinciosilor, cu sau fara manifestata dorinta a celui bolnav. Uneori chiar faptul ca un bolnav nu poate cere direct sa i se faca Maslul, indica pentru cei din jur ca acesta este bolnav sufleteste in asa masura incat nu-si da seama, fie puterile raului il impiedica sa ceara interventia Maslului pentru a reveni la normal. De aceea, prin mijlocirea credinciosilor prieteni sau rude, prin participarea si a altora prezenti in Biserica, "din aceasta larga comuniune si semn al dragostei, pe care il dau mai multi oameni... bolnavul prinde de asemenea putere de refacere trupeasca si sufleteasca... Dar aceasta comuniune ii da puteri omului nu numai prin ceea ce are omeneste in ea, ci in primul rand prin faptul ca toti cei ce vin intr-o comuniune cu semenul lor bolnav, vin cu credinta in Hristos, care a vindecat toata boala si neputinta si a biruit moartea...". Iar promisiunea Lui, ca de cate ori, doi sau trei crestini se vor aduna si se vor ruga Lui, El va fi prezent (Matei 18,20), ne incredinteaza de eficacitatea Tainei asupra celor carora ea se aplica.

In oricare Taina a Bisericii, scopul ei se confunda cu efectul ei; adica ceea ce Dumnezeu a propus crestinului sa indeplineasca pentru a realiza ceea ce Taina respectiva ofera, nu poate avea alt efect decat cel pentru care ea se savarseste, indiferent de aspectul vazut si imediat. Caci, de pilda, in Botez sau in Mirungere, nu se pot presupune efecte vazute, cum nici in Marturisire, nici in Hirotonie, nici in Taina Cununiei sau a Cuminecarii. Ca unele Taine contin sau se savarsesc si prin mijlocirea unor elemente materiale, foarte vizibile - ca apa, uleiul, painea si vinul - este o realitate si un specific al lor. Dar ca efect, ca rezultat imediat (prin Botez, Hirotonie, Marturisire, Euharistie) sau ca rezultat ce se realizeaza in timp (prin Mirungere, Cununie, Maslu), fiecare Taina crestina isi are efectul ei nevazut, spiritual, care poate emite cate un semnal material sau oricum sesizabil, dar care in sine priveste o alta ordine a lumii, cea spre care si in care suntem chemati a trai in vesnicie.

Dar aceste evenimente, survenite in viata noastra in urma apelarii noastre la Dumnezeu si pe care le consideram rezultate sau efecte ale rugaciunii noastre, nu sunt nici ele strict delimitate la momentul respectiv din viata, pentru care au fost cerute; toate actiunile lui Dumnezeu, ca raspuns la rugaciunile noastre, au si o corelatie in vesnicie, in vesnicia personala a celui ce o cere si o primeste. Nimic nu este intamplator, nici sectionat sau scindat de celelalte momente ce formeaza cursul destinului nostru in planul lui Dumnezeu cu noi, cu lumea. Lui. Cu atat mai mult Tainele, aceste insertii ale divinului in viata noastra -asigurate printr-un element material ca reflex al partii trupesti a existentei noastre - reprezinta de fiecare data o etapa noua in viata credinciosului; noua si mai buna, mai spre bine, in masura in care credinciosul a participat cu buna credinta si seriozitate la indeplinirea Tainei, sau a respins-o.

In ceea ce priveste Maslul, el are drept scop vindecarea persoanei in suferinta. Dar crestinul nu poate ignora dubla manifestare a persoanei umane, in corp material si in suflet imaterial. Nu poate suferi trupul, fara participarea la suferinta a sufletului care-l locuieste, si nici invers. Nu poate persista o boala sufleteasca intr-un trup, fara sa-i transmita acestuia o neputinta fizica. Pentru acest complex psiho-fizic sunt adunate in ritualul Tainei Maslului toate felurile de rugaciuni pe care le-au rostit sfintii, inaintasi noua, spre remedierea starii de dezechilibru in care se poate gasi o fiinta umana in multiplele situatii ale existentei ei.

Dar totusi, uneori bolnavul nu are parte de vindecarea evidenta pe care o asteapta el sau cei care au initiat savarsirea Tainei pentru el. S-ar parea ca in aceasta situatie scopul Maslului nu a fost atins. Dar in nici un caz nu se poate spune ca moartea care uneori survine, pe urma bolii sau independent de aceasta, este un efect al Maslului. Momentul mortii este hotarat de Creator pentru fiecare vietuitoare, atunci cand este mai prielnic acesteia sa se produca. Moartea trupeasca nu poate fi evitata si nici Taina Maslului nu este instituita ca sa indeparteze moartea. Dar Taina aceasta poate remedia si efectiv imbunatateste existenta ca atare a bolnavului, fie prin usurarea suferintei fizice, fie prin ameliorarea situatiei sufletului si a echilibrului ce trebuie sa domneasca in organismul complex si delicat al omului. Iar daca moartea, care se produce in momentul hotarat acelei persoane, survine dupa savarsirea Maslului, sufletul ei beneficiaza de realizarea tuturor celor solicitate in rugaciunile rostite, adica iertarea tuturor greselilor, indepartarea puterilor vrajmase si luminarea vietii spirituale care urmeaza.

Asadar, efectul Maslului se produce netagaduit, fie sub forma insanatosirii fizice a subiectului Tainei, fie in mod nevazut, asigurand "izbavirea de rele a celor ce asteapta de la Tine mantuirea" (rugaciunea a 4-a) sau, cum spune Sergiu Bulgakov: "Ungerea poate sa savarseasca sau intoarcerea la sanatate sau cresterea puterii necesare unei morti crestine". Iar ca efect suprem, Taina Eleoungerii aduce celui bolnav iertarea tuturor pacatelor nemarturisite, fie savarsite dupa ultima marturisire, fie chiar inainte de spovedanie, dar uitate, trecute cu vederea sau amanate din oarecare jena.

Este limpede deci, ca si fara spovedania de care Taina Maslului este legata formal, ea isi produce efectele binefacatoare asupra celui ce are parte de ea. Rugaciunile, textele evanghelice si apostolice care se citesc si care constituie fondul comun al solicitarilor adresate lui Dumnezeu in favoarea celui neputincios, ofera acestuia cel mai mare dar : iubirea comunitara care implica sau care este implicata in prezenta Duhului Sfant. Cererea expresa, formulata prin glasul preotilor, de intervenire a Duhului (din rugaciunea a doua), aminteste afirmatia Sfantului Apostol Pavel despre trup ca templu al Duhului Sfant (I Corinteni 16-17 si 6, 19): "Cauta dintru inaltimea Ta cea sfanta, mantuindu-ne pe noi pacatosii si nevrednicii robii Tai, cu darul Sfantului Duh, in ceasul acesta, si-L salasluieste pe Dansul in robul Tau (N)". Iar coborarea Mangaietorului se petrece in momentul ungerii cu untdelemnul sfintit in timpul acestei Taine.

"Vistierul bunatatilor" si "Datatorul de viata" este invocat in toate Tainele, El fiind cel care ne face partasi mantuirii oferite de Hristos, revarsand asupra noastra daruri din visteria cea bogata pe care o poate administra Biserica. Iar Maslul este, dintre Taine, cea in care Biserica este cel mai mult activa, angajata fiind in readucerea unuia din membrii ei, de la neputinta, la starea de deplina capacitate in misiunea la care orice crestin este chemat. in Maslu, Biserica "face un efort maxim" sa-l pregateasca pentru situatia de comuniune cu Hristos - daca omul moare - sau sa-l deschida comuniunii cu semenii, aici, daca supravietuieste.

De aceea, s-a si randuit acest mare numar de slujitori si mare numar de rugaciuni, cantari, invocari ale Persoanelor treimice, ale Sfintei Fecioare si ale Sfintilor "doctori fara de arginti", impreuna cu lecturile cele mai pline de indurare, pentru ca orice boala grea este un preludiu al mortii - imediate sau mai indepartate - al despartirii sufletului de trup, moment in care omul se va gasi in cea mai inevitabila cumpana si grea lupta. inainte de a incheia, am dori sa intarim unele afirmatii. In primul rand, Eleoungerea este cu adevarat o Taina care priveste in mod special trupul, dar ea nu se limiteaza la existenta fizica a omului, ci cuprinde si zona psiho-mentala. Ea se efectueaza pentru insanatosirea ambelor componente ale omului. Daca se considera ca Maslul este "complementar" spovedaniei, putem spune ca cel dintai este mai cuprinzator decat ultima, intrucat curatirea pe care o aduce este a intregii existente a beneficiarului. Vindecarile pe care le-a daruit Mantuitorul au atins atat pe slabanogi, leprosi, orbi etc, cat si pe lunateci sau demonizati. Daca de mai multe ori lisus a precedat actul vindecarii de marturisirea credintei in puterea Lui, marturisire facuta de bolnav sau orice ruda a acestuia, in alte randuri El i-a vindecat fara a conditiona insanatosirea de credinta sau de spovedanie.

In ceea ce priveste corelarea bolilor cu pacatele personale, El a afirmat, in cele mai multe vindecari, ca boala este o consecinta a pacatelor savarsite de cel bolnav sau de inaintasii lui. Nu credem insa ca dupa actul rascumparator, al Jertfei, invierii si inaltarii Mantuitorului, omenirea crestina se afla in aceeasi situatie fata de pacat. Mai intai, pacatul firii umane se stinge prin botezarea fiecarui purtator al ei, care reintra in aria de vietuire a Duhului, rupand relatia cu pacatul adamic si primind prin Mirungere si puterea de a se opune pacatelor personale. Iar pacatele personale pe care le comite fiecare crestin se sterg prin Taina Spovedaniei in masura in care le-a marturisit. Deci, daca un crestin a primit iertarea pentru toate pacatele marturisite, nu mai poate primi o pedeapsa pentru acestea. Si daca a mai ramas incarcat cu pacate nemarturisite, acestea au ca remediu tot Marturisirea, imediata sau ulterioara, ea putand sa fie facuta pe patul de moarte fara ca subiectul sa fie neaparat bolnav.

Din punct de vedere dogmatic, nu se mai poate sustine ca "plata pacatului" este moartea, ci, cum afirma Sf. Apostol Pavel, acest lucru este valabil pana la Hristos, intrucat El este cel care a platit cu moartea Lui pe Cruce pacatul intregii omeniri in Adam, deci pacatul originar. Deci, dupa Hristos, moartea crestinului nu mai este "plata a pacatului" originar, ci consecinta fireasca a acestuia. in aceeasi masura, preludiile mortii omenesti, bolile, neputintele, nu sunt urmare a pacatelor personale, ci implicatii de neinlaturat ale slabiciunii firii - chiar restaurate - asa cum sunt si alte slabiciuni, ca foamea, setea, oboseala etc, despre care ne vorbeste Dogmatica crestina. Ele mai pot fi un adaos, provocat de subiectul respectiv prin neglijenta personala, sau de altii, sau dintr-o ereditate de orice natura. Boala este deci o consecinta fireasca a slabiciunii naturii umane, cazute si restaurate, chiar consemnand exceptiile unora care au putut trai toata viata fara sa fi acuzat vreo maladie; iar acest lucru nu poate fi o dovada a lipsei acestora de culpabilitate. Boala, mai mult sau mai putin grava, mai poate fi si interventia lui Dumnezeu in viata crestinului, pe care voieste sa-1 pregateasca spre intelegerea unor realitati existente; sau sa-1 faca apt de a-si cunoaste limitele; sau pentru a medita asupra unor actiuni ale sale; sau poate Dumnezeu ofera celor din jur prilejul de a-i arata afectiunea, de a face acte de jertfelnicie etc. sau chiar a-1 opri de la un rau mai mare pe cel imbolnavit.

Daca rugaciunile ce compun savarsirea Tainei Eleoungerii sau Maslului insista asupra iertarii pacatelor, aceasta nu conduce neaparat la concluzia ca bolnavul se afla in aceasta stare de pe urma pacatelor sale. O explicatie este aceea ca - in starea grava in care de obicei sunt adusi crestinii la Taina Maslului, sau in vremurile vechi, remediile fiind mai putin eficace sau la indemana - bolnavul nu mai avea capacitatea de a se spovedi, sau a o face cum se cuvine, iar moartea poate fi iminenta. Cererile de insanatosire urmaresc sa readuca inlauntrul comunitatii pe un membru al ei ce este intr-o mare neputinta, sau a-i prilejui acestuia o intrare, prin moarte, in vesnicia cea fericita a imparatiei Tatalui.

De altfel, este nimerit sa consemnam ca textul neotestamentar pe care-1 consideram temei scripturistic al Tainei Eleoungerii justifica cele sustinute mai sus. Sf. Apostol Iacov (5, 13-15) povatuieste pe cele "douasprezece semintii care sunt in imprastiere" (1, 1), oferindu-le o panoplie de remedii impotriva ispitelor de tot felul, ca si sfaturi pentru o vietuire nevinovata, dandu-le de exemplu pe "proorocii care au grait in numele Domnului" (5, 10) si pe Iov (5,11), pentru ca in versetele urmatoare, pana la sfarsitul epistolei, sa vorbeasca despre puterea rugaciunii. Versetul 14 instituie Taina Eleoungerii, in cele 5-6 randuri ale lui: "Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului". Iar versetul urmator (15) arata efectele Tainei: "si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica"; iar continuarea aceluiasi verset adauga si eventualitatea unor pacate pe care cel bolnav le va fi faptuit, situatie in care "rugaciunea credintei va aduce si iertarea pacatelor celui care a fost mantuit de boala si care va fi "ridicat" din suferinta lui, prin aceleasi rugaciuni". Deci: "Daca va fi facut pacate, se vor ierta lui" (15 final).

Versetul urmator (16) arata puterea vindecatoare a rugaciunii si a Marturisirii: "Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului",dandu-ne ca exemplu al puterii rugaciunii pe Ilie, in versetul urmator (17): "Ilie era un om cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua trei ani si sase luni. Si iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie, si pamantul a odraslit roada sa" (v. 18). Apostolul incheie scrisoarea cu un alt indemn, cel al ajutorarii pe care crestinii trebuie sa o dea celui "ratacit".

Rezulta limpede ca: Taina Maslului este savarsita de "preoti" care-l ung cu untdelemn, in numele Domnului, pe cel bolnav; ca "rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica" din suferinta; iar in cazul cand (daca) va fi facut pacate, "acestea se vor ierta lui". Prin urmare, Maslul este eficient in administrarea lui doar prin actiunile rugaciunii si ungerii cu untdelemn, in numele Domnului. Iar daca bolnavul va fi facut pacate, acestea "se vor ierta lui", in mod neconditionat, fara marturisire - fie ea voita sau ocazionata.

Versetul urmator celui care instituie Taina Maslului subliniaza valoarea taumaturgica a Tainei Marturisirii. Aceasta este si ea o Taina vindecatoare, caci rugaciunea "dreptului" este ascultata de Dumnezeu si atunci cand cere iertarea pacatelor celuilalt. Dar acest verset (16) nu se interconditioneaza cu cele anterioare (14-15). Daca el ar fi legat ca idee de Taina Maslului, s-ar putea crede si ca Marturisirea este o alternativa a Maslului, avand drept consecinta vindecarea, chiar si cea trupeasca. Si nu spune Apostolul ca cel bolnav sa se marturiseasca celui sanatos, ci "unul altuia", deci si cel sanatos - celui bolnav. Interpretarea este cu totul logica, mai ales ca locurile urmatoare vorbesc despre puterea rugaciunii, care - "staruitoare" fiind si pornind de la "cel drept" - poate aduce vindecarea (iertarea) pacatelor celui ce se spovedeste, asa cum rugaciunea lui Ilie a adus ploaie sau seceta.

In final, sa subliniem ca beneficiarul Tainei Maslului trebuie sa fie indepartat de exagerata impresie ca orice boala este o consecinta a pacatului, caci aceasta poate face pe credinciosul bolnav sa evite a cere savarsirea ei, mai ales cand se stie spovedit si impartasit. El se va simti nedreptatit, ori va considera ineficiente celelalte Taine ce i s-au administrat. Concluzia e logica si nu numai in practica, ci si in silogismul dogmatic. Iar in pastoratie, o asemenea concluzie ar duce la practicarea slujbei Eleoungerii mai adesea, evitandu-se asemanarea ei cu practica apuseana a Tainei, ca "extrema unctio" si redandu-i in crestinismul rasaritean frecventa benefica a iradierii divine, de care au nevoie trupurile si sufletele noastre.

Anca Manolache