Arhitectura din Moldova in secolele XIV-XIX

Arhitectura din Moldova in secolele XIV-XIX Mareste imaginea.

 Arhitectura din Moldova in secolele XIV-XIX

 

In Moldova, arhitectura bisericeasca a avut o dezvoltare proprie, deosebita de cea din Tara Romaneasca. Ea are la baza elementul autoh­ton, adica arta mestesugarilor locali, concretizata in vechile si modes­tele bisericute de lemn, care au precedat pe cele de piatra si zid. Peste acestea s-au adaugat influente straine, dintre care cea fundamentala pentru formarea stilului moldovenesc este cea bizan­tina, manifestata in planul predominant al bisericilor (treflat sau drept) si in impartirea lor, in sistemul de acoperire prin bolti si in multe din elementele decorului extern.

 

a) Cele mai vechi biserici moldovene de zid, sunt din epoca intemeierii Moldovei (mijlocul secolului XIV) : Sf. Nicolae din Radauti (probabil ctitorie a lui Bogdan Intemeietorul, din 1359) si Sfanta Treime din Siret, probabil ctitoria lui Latcu Voda (restaurata).

 

b) Epoca lui Stefan cel Mare (a doua jumatate a secolului XV si in­ceputul secolului XVI) aduce, cu aproape un secol mai devreme decat in Tara Romaneasca, maturizarea si inchegarea unui stil de arta construc­tiva propriu si original : stilul moldovenesc, care se distinge prin carac­tere specifice bisericilor moldovenesti, ca de ex., sistemul moldove­nesc al suprainaltarii boltilor (turlelor) in interior prin suprapunerea arcurilor incrucisate (in diagonala) si prin bazele stelate de la exterior, sau bogatul decor extern al fatadelor, obtinut prin utilizarea inteligenta a materialelor de constructie : piatra (bruta si de talie), caramida (simpla sau smaltuita) si uneori ceramica.

 

Prima ctitorie mare a lui Stefan, Putna (1466-1484), a fost funda­mental refacuta in secolele XVII si XVIII, incat biserica de azi nu mai reprezinta constructia originara. Bisericile ramase pina azi in forma, lor initiala reprezinta planuri si forme de constructie foarte variate. Unele au planul drept, de tip arhaizat-romanic, fara sanuri si fara turle (ca la Sf. Nicolae-Radauti) : Dolhesti (ctitoria hatmanului Sendrea din 1481), Balinesti (ctitoria logofatului Tautu din 1499), Voloval (ctitoria lui Ste­fan din 1500-1502) s.a. Altele au planul treflat (trilobat), ca la Sfanta Treime din Siret sau vechea Moldovita, dar adauga o turla pe naos : Patrauti (1487), Sfantul Ilie din Suceava (Itcani) 1488, Voronet (1488), Precista din Bacau (1491), Sf. Nicolae din Dorohoi (1495), Popauti (1496), dar mai ales Sf. Gheorghe din Harlau (1492), care este monumentul cel mai reprezentativ al epocii lui Stefan, remarcabil mai ales prin frumu­setea decorului fatadelor. Altele reprezinta un tip mixt, rezultat din com­binarea celor doua tipuri anterioare (dreptunghiular si trilobat). Dintre acestea fac parte bisericile din : Borzesti (1493-1494), Piatra Neamt (1497-1498), Cotnari, Arbore (ctitoria lui Luca Arbore din 1502-1503), Reuseni (1503-1504) s.a. Un tip aparte il reprezinta biserica principala a manastirii Neamtu (1497), de plan treflat, mult alungit prin adaugarea exonartexului (pridvorului in­chis) la fatada de vest a pronaosului si a unei noi incaperi intre pronaos si naos, destinata mormintelor ctitoresti (gropnita sau camera fune­rara). Aceasta incapere noua o gasim apoi si la Dobrovat (1504), care are insa plan dreptunghiular.

 

c)  Dezvoltarea artistica din epoca lui Stefan se continua in tot cursul secolului XVI, atingand apogeul sub Petru Rares, cand stilul moldove­nesc evolueaza, realizindu-se un nou tip de biserici la care se genera­lizeaza gropnita de la Neamtu si se adauga tainita (ascunzatoarea sau camera tezaurului) de deasupra ei. Elementul nou si caracteristic al bise­ricilor lui Petru Rares este pridvorul deschis, adaugat la fatada de vest, si minunata pictura exterioara, care inlocuieste decorul sculptural al fa­tadelor.  Intalnim biserici ca : Probota (1530), Humor (1530), Moldovita (1532), Sf. Dumitru din Suceava (1534, cu pridvor inchis), Sucevita (ctitoria Movilestilor 1582-1584) s.a.  

 

Dupa creatiile mai putin importante din a doua jumatate a secolului XVI (ca Bistrita si Slatina lui Alexandru Lapusneanu, 1554 si 1561), arta arhitectonica a Moldovei isi traieste ultima ei epoca de inflorire in sec. XVII, cand creeaza monumente cu o puternica influenta orientala, de origine caucaziana si araba, venita prin Rusia si concretizata in superbul decor sculptural de piatra de la Dragomima (ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca din 1609) si mai ales de la Sf. Trei Ierarhi din Iasi (otitoria lui Vasile Lupu din 1639), Barnova din Iasi (1626-1629), Cetatuia (ctitoria lui Ioan Duca Voda din 1672) s.a.

        

d)  De la sfarsitul secolului XVI, incepe   decadenta   stilului moldovenesc in arhitectura, prin alterarea lui cu influente noi, venite mai intai din Tara Romaneasca. Biserici zidite de aci inainte ca : Galata (ctitoria lui Petru Schiopul, 1584), Aroneanu (1594 din Iasi), Secu (1602), Barnovschi din Iasi (1624), Adormirea din Itcani s.a. inlocuiesc zidul des­partitor dintre gropnita (pronaos) si naos cu o tripla arcada sprijinita pe doi stalpi, maresc numarul ferestrelor din naos si altar, largesc prid­vorul in sensul latimii bisericii (ca la biserica lui Neagoe din Arges) si schimba decorul moldovenesc al fatadelor  cu  motive  ornamentale mun­tenesti (braul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare si rotunde etc).

 

Spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX, un nou cu­rent de arta neoclasica, venit prin Rusia, creeaza cateva bi­serici ca: Rotunda din Letcani (1793, cu naos de forma rotunda), Sf. Spiridon din Iasi (reconstruita la 1804) si Frumoasa de langa Iasi (refa­cuta la 1836), socotita ca ultimul monument de seama al arhitecturii mol­dovenesti.

Pe aceeaşi temă

20 Iunie 2012

Vizualizari: 28619

Voteaza:

Arhitectura din Moldova in secolele XIV-XIX 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE