Pictura religioasa in imperiu - mozaicul
Polemicile cu iconoclastii ingaduira bisericii bizantine sa aprofundeze elementele doctrinei sale despre imagini si sa le grupeze intr-un ansamblu mai coerent. Ea avu prilejul sa le precizeze in sinoadele intrunite in 861 si in 869-870 pentru a-i condamna pe aceia care, in ciuda triumfului ortodoxiei, staruiau in ratacirile iconoclasmului.
Temelia acestei doctrine consta in credinta ca, de cand oamenii l-au vazut pe Fiul lui Dumnezeu, care este asemenea Tatalui, au avut revelatia dumnezeirii si ca le este dat sa mai aiba si alte viziuni, exprimabile prin mijloace sensibile. Dupa formula foarte justa a lui Evdokimov,"in vechiul Testament cele auzite predomina asupra celor vazute (spre deosebire de vechii greci), dar in vremurile mesianice viziunea capata intaietate: asculta, Israel devine ridica-ti ochii si priveste ". In vremurile cand Dumnezeu se revela prin cuvant, reprezentarea lui ar fi insemnat un sacrilegiu.
Aceasta viziune a lumii divine credinciosii o traduc in edificiul bisericii: cupola dominand un cub - dupa simbolistica existenta inca din epoca paleocrestina - este imaginea imparatiei lui Dumnezeu. Decorul de imagini care va impodobi edificiul va trebui sa preamareasca slava lui Dumnezeu. El o va face dupa o ierarhie stricta, de un spirit comparabil cu acela care comanda treptele claselor sociale, succesiunea titlurilor aulice, sau chiar subordonarea categoriilor de ingeri. Merita sa vedem cum s-a constituit treptat sistemul de distribuire a imaginilor, care capata curand o valoare de constrangere.
C. Delvoye
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.