Nefericitul sfarsit al lui Antioh Epifan. Antioh al V-lea Eupator in Iudeea. Batalia de la Bet-Zaharia. Moartea lui Eleazar. Cucerirea Betturului si impresurarea templului. Regele le acorda Iudeilor libertatea religioasa.

  • 1. In acest timp, regele Antioh strabatea tarile de sus. Afland ca in Persia se afla o cetate, Elimaida, faimoasa prin bogatiile ei, prin argintul si aurul ei,

  • 2. ca templul ce se afla in ea era foarte bogat, ca in el se aflau armuri de aur, platose si arme lasate acolo de catre Alexandru, fiu al lui Filip si rege al Macedoniei, cel dintai care a domnit peste Greci,

  • 3. s'a dus acolo si a incercat sa cucereasca cetatea si s'o prade, dar nu a izbutit, fiindca oamenii cetatii ii aflasera planul;

  • 4. ei s'au ridicat impotriva lui cu lupta, el a fugit si a plecat de acolo cu mare intristare, spre a se intoarce in Babilon.

  • 5. In Persia i s'a dat de veste ca ostile care se dusesera in tara lui Iuda au fost puse pe fuga:

  • 6. Lisias s'a dus acolo intai cu o oaste puternica, dar a trebuit sa faca stanga'mprejur din fata [Iudeilor] care se intarisera cu arme si cu hrana si cu multele prazi luate de la ostile pe care le nimicisera;

  • 7. daramasera uraciunea pe care el o ridicase pe jertfelnicul din Ierusalim si imprejmuisera templul cu ziduri inalte, asa cum fusese inainte, precum si Betturul, cetatea lui...
    Mt 24:15

  • 8. Cand regele a auzit acestea, a fost cuprins de spaima si s'a zguduit in adanc; s'a aruncat in asternut si s'a imbolnavit de intristare, de vreme ce lucrurile nu i se petrecusera asa cum le gandise.

  • 9. Asa a ramas el acolo mai multe zile, din ce in ce mai coplesit de tristete, si gandea ca va muri.

  • 10. Atunci si-a chemat toti prietenii si le-a zis: "Somnul mi-a fugit din ochi, inima mi-a slabit de ingrijorare.

  • 11. I-am zis inimii mele: - In ce necaz am ajuns si'n ce mare tulburare ma aflu... eu, care eram bun si iubit in vremea puterii mele!

  • 12. Acum insa imi aduc aminte de relele pe care le-am facut in Ierusalim: am luat toate lucrurile de argint si de aur ce se aflau acolo si am trimis ca, fara nici o pricina, sa-i nimiceasca pe toti locuitorii din Iuda.

  • 13. Imi dau seama ca aceasta-i pricina relelor ce m'au ajuns, si iata ca mor in mare tristete intr'o tara straina!" 1

  • 14. Si l-a chemat pe Filip, unul din prietenii sai, si l-a pus in fruntea intregului sau regat.

  • 15. I-a dat diadema sa, mantia si inelul sau, 2 poruncindu-i sa-l indrumeze pe Antioh, fiul sau, si sa-l creasca pregatindu-l sa devina rege.

  • 16. Regele Antioh a murit in locul acela 3, in anul o suta patruzeci si noua.
    Dn 11:19

  • 17. Cand Lisias a aflat de moartea regelui, l-a randuit ca rege pe Antioh, fiul acestuia, pe care-l crescuse de cand era copil, si l-a numit cu numele de Eupator. 4

  • 18. In acest timp, cei din Cetatuie 5 i-au inchis pe Israeliti de jur-imprejurul templului; si cu orice prilej cautau sa le faca neajunsuri, iar paganilor sa le fie sprijin.

  • 19. Iuda s'a hotarat sa-i nimiceasca si a chemat intregul popor sa-i impresoare.

  • 20. Asa ca s'au adunat toti si i-au impresurat in anul o suta cincizeci; si au facut intarituri si masini de razboi.

  • 21. Aceia insa au spart impresurarea, iar cativa necredinciosi din Israel li s'au alaturat,

  • 22. s'au dus la rege si i-au zis: "Pana cand oare vei tot amana sa ne faci dreptate si sa-i razbuni pe fratii nostri?

  • 23. Noi ne-am invoit sa-l slujim pe tatal tau si sa-i facem voia si sa ne supunem poruncilor lui.

  • 24. Aceasta e pricina pentru care fiii poporului nostru au impresurat [Cetatuia] si s'au purtat cu noi ca niste straini; mai mult, pe cati dintre noi i-au descoperit i-au omorat, iar noua ne-au jefuit ceea ce aveam ca mostenire.

  • 25. Dar nu numai impotriva noastra si-au ridicat mana, ci si impotriva tarilor care le sunt vecine.

  • 26. Si iata ca astazi impresoara Cetatuia din Ierusalim, ca sa puna stapanire pe ea, si au intarit templul si Betturul.

  • 27. Asadar, daca tu nu le-o vei lua inainte fara nici o intarziere, atunci ei isi vor lua avant fara ca tu sa-i mai poti opri".

  • 28. Auzind acestea, regele s'a maniat; si i-a adunat pe toti prietenii sai, pe capeteniile oastei sale si pe mai-marii calarimii.

  • 29. Ostiri cu plata i-au venit si din alte regate, precum si din insulele marii.

  • 30. Numarul ostilor sale se ridica la o suta de mii de pedestrasi, douazeci de mii de calareti si treizeci si doi de elefanti deprinsi cu razboiul.

  • 31. Si au venit prin Idumeea si si-au asezat tabara in apropiere de Bettur; si vreme de multe zile au dus lupte de hartuiala si si-au facut masini de razboi; ceilalti insa si-au taiat un drum prin impresurare, au dat foc masinilor de razboi si s'au batut vitejeste.

  • 32. Iar Iuda, lasand Cetatuia, s'a asezat in linie de bataie la Bet-Zaharia, fata'n fata cu tabara regelui.

  • 33. A doua zi, dis-de-dimineata, regele si-a indreptat cu inversunare oastea spre Bet-Zaharia; ostasii se pregateau de asalt, trambitele au rasunat.

  • 34. Elefantilor li s'a pus in fata ochilor zeama de strugure si de mure, ca sa-i intarate la lupta. 6

  • 35. Si au asezat fiarele printre ostile-falanga 7, in asa fel incat pe langa fiecare elefant erau randuiti o mie de oameni imbracati in zale si acoperiti cu coifuri de arama, si fiecarei fiare i se alaturau cate cinci sute de calareti de mana'ntai.

  • 36. Acestia erau intai peste tot unde urmau sa fie fiarele; oriunde se duceau acestea, ei se duceau cu ele, fara sa se indeparteze.

  • 37. Pe fiecare fiara, ca s'o apere, se afla un puternic turn de lemn, legat pe spatele ei prin chingi, si in fiecare se aflau cei treizeci de razboinici care se luptau de pe ele, in afara de indianul [care calauzea elefantul]. 8

  • 38. Cat despre cealalta calarime, ea a fost randuita de-o parte si de alta, in cele doua laturi ale oastei, spre a-l hartui pe dusman si a acoperi falangele.

  • 39. Cand soarele lucea in scuturile de aur si de arama, muntii deveneau si ei lucitori si straluceau ca niste facle aprinse.

  • 40. O parte din oastea regala s'a randuit pe inaltimea muntelui, cealalta in partea de jos, si inaintau bine aparate si in buna randuiala.

  • 41. Si se cutremurau toti cei ce auzeau zvoana acestei multimi, zgomotul armiilor in miscare si zornaitul armelor, caci oastea era foarte numeroasa si foarte puternica.

  • 42. Iuda si oastea lui s'au apropiat sa dea lupta, iar din oastea regelui au cazut sase sute de oameni.

  • 43. Eleazar Avaran 9, vazand ca una din fiare era inzauata in zale regesti si ca era mai inalta decat celelalte, a crezut ca pe ea se afla regele.

  • 44. El s'a jertfit spre a-si mantui poporul si a-si dobandi un nume in Israel:

  • 45. a alergat cu mare curaj spre ea, prin mijlocul falangei, ucigand in dreapta si'n stanga, taindu-si astfel drum printre ei,

  • 46. s'a tarat sub elefant, l-a impuns pe dedesubt si l-a omorat; acela a cazut deasupra-i, si astfel el a murit acolo.

  • 47. Iar Iudeii, vazand puterea regatului si inaintarea ostilor, au dat inapoi din fata lor.

  • 48. Dar oamenii din oastea regala au urcat sa-i intalneasca spre Ierusalim, iar regele si-a asezat tabara impotriva Iudeii si impotriva muntelui Sion.

  • 49. A facut insa pace cu cei din Bettur, care au parasit cetatea din pricina ca nu aveau in ea hrana pentru durata unei impresurari, deoarece era anul de odihna al pamantului. 10
    Lv 25:4

  • 50. Regele a luat in stapanire Betturul si a asezat acolo un palc de ostasi ca sa-l pazeasca.

  • 51. Zile lungi a ramas el cu oastea in apropierea templului; si a asezat acolo intarituri si masini de razboi si aruncatoare de flacari si aruncatoare de pietre si scorpioni pentru zvarliri de sageti 11, si prastii.

  • 52. Dar si ceilalti [Iudeii] si-au facut masini de razboi impotriva masinilor dusmane si s'au batut de-a lungul multor zile.

  • 53. Ei insa nu aveau bucate in hambare, mai intai pentru ca se aflau in anul al saptelea 12, si in al doilea rand pentru ca cei ce fugisera de la la pagani si venisera in Iudeea mistuisera si cele din urma ramasite.
    Lv 25:4

  • 54. In locul cel sfant n'au mai ramas decat putini oameni, de vreme ce foamea se aratase biruitoare; ceilalti s'au imprastiat, fiecare la ale lui.

  • 55. In acest timp, Filip - pe care regele Antioh, inca traind, il indatorase sa-l creasca pe fiul sau Antioh, pregatindu-l sa devina rege -

  • 56. se intorsese din Persia si din Media impreuna cu ostile care-l insotisera pe rege si cauta sa puna stapanire pe mersul trebilor obstesti.

  • 57. Afland aceasta, Lisias s'a grabit sa dea semnalul de plecare; si a zis catre rege, catre capeteniile oastei si catre oamenii acestora: "Slabim in fiecare zi, hrana ne este putina, locul in fata caruia ne-am pus tabara e puternic, iar trebile regatului ne asteapta.

  • 58. Asadar, sa dam mana cu acesti oameni, facand pace cu ei si cu neamul lor.

  • 59. Sa le ingaduim sa traiasca dupa datinile lor, ca si mai inainte, de vreme ce ei s'au maniat si au facut toate acestea din pricina ca noi le-am desfiintat datinile".

  • 60. Aceasta rostire a placut regelui si capeteniilor, asa ca el le-a trimis acelora [Iudeilor] o imbiere la pace, iar ei au primit-o.

  • 61. Regele si capeteniile s'au legat fata de ei prin juramant, in urma caruia aceia au iesit din intaritura.

  • 62. Regele a patruns astfel in muntele Sion; dar cand a vazut intariturile locului, si-a calcat juramantul pe care-l facuse si a poruncit ca zidul, de jur-imprejur, sa fie daramat.

  • 63. Apoi a plecat in graba si s'a intors la Antiohia, unde l-a aflat pe Filip stapan pe cetate. Si s'a batut cu el si a luat cetatea cu de-a sila.

Biblia Ortodoxa