Ptolomeu Filopator vrea sa navaleasca in Sfanta Sfintelor si mare tulburare se face in Ierusalim.

l. Iar Ptolomeu Filopator, intelegand de la cei care s-au intors ca Antioh a luat locurile cele de sub stapanirea sa, a poruncit tuturor ostilor sale, pedestrasilor si calaretilor, sa se stranga.
2. Si luand cu sine pe sora sa Arsinoe, a mers pana la locurile cele dinspre Rafia, unde erau tabarati cei care erau cu Antioh.
3.
Iar un oarecare Teodot, gandind sa faca viclenie, a luat cei mai viteji ostasi ai lui Ptolomeu, care mai inainte fusesera supusi lui, si a pornit noaptea la cortul lui Ptolomeu, ca sa-l omoare el singur si in acest chip sa se risipeasca razboiul.
4. Ci pe acesta l-a scapat Dositei, cel care se zicea al lui Drimilus, care de neam era iudeu, dar dupa aceea si-a schimbat legea si s-a instrainat de la dogmele parintesti; acesta a pus sa se culce in cortul regelui un necunoscut, caruia i s-a intamplat ceea ce era sa patimeasca regele.
5. Iar dupa aceea, facandu-se razboi mare si izbanda fiind de partea lui Antioh, Arsinoe umbla si ruga pe ostasi cu jale si cu lacrimi, cu parul despletit, ca si pe sine si pe pruncii sai si pe femeile sale, barbateste sa le ajute, fagaduind ca celor care vor birui, fiecaruia va da doua mine de aur.
6. Si asa s-a intamplat ca multi vrajmasi au pierit in lupte si multi au fost robiti.
7. Zadarnicind aceasta uneltire, Ptolomeu a socotit sa mearga in cetatile cele mai de aproape, ca sa le mangaie, si dupa ce a facut aceasta si a impartit daruri capistilor, a facut pe cei supusi ai sai sa fie cu inima buna.
8. Iar Iudeii au trimis la el din marele sfat si dintre cei mai de frunte, ca sa i se inchine si sa-i duca daruri si sa-i faca urari pentru cele ce s-au petrecut; dar s-a intamplat ca si el tocmai avea de gand sa mearga catre ei.
9. Si dupa ce s-a dus la Ierusalim, a jertfit prea marelui Dumnezeu si a dat daruri si semne de cinstire locului.
10. Si venind la templu si cu sarguinta si cu buna cuviinta minunandu-se si mirandu-se de randuiala cea buna a templului Domnului, a gandit sa se sfatuiasca, sa intre in el.
11. Iar cand i s-a spus ca nu se cuvine a se face aceasta, ca nu numai celor din neamuri nu este slobod, ci nici tuturor preotilor, fara numai arhiereului, care pe toti povatuieste, ci si acestuia o data in an, el nicidecum n-a vrut sa asculte.
12. Ci macar de s-a si citit inaintea lui legea, tot n-a renuntat a intra, zicand ca trebuie sa intre, si macar ca ei sunt lipsiti de aceasta cinste, "eu nu trebuie sa fiu lipsit", si i-a intrebat pentru ce, intrand el prin tot templul Domnului, nimeni din cei care erau acolo nu l-a oprit.
13. Si un oarecare, fara sa gandeasca, a zis: "Rau s-a facut aceasta; iar el a voit sa stie din care pricina nu trebuie sa intre cu voia sau fara voia lor?
14. Iar preotii, cu toate vesmintele imbracati, cazandu-i inainte, se rugau prea marelui Dumnezeu sa le ajute la aceasta nevoie ce li s-a intamplat si sa intoarca pornirea raului navalitor, de strigare cu plans umpland templul Domnului, iar cei care erau in cetate, tulburandu-se, au sarit cuprinsi de groaza, nestiind ce se face.
15. Si fecioarele cele inchise in camari, impreuna cu mamele ce le-au nascut, s-au pornit, si cu cenusa si cu praf presarandu-si capetele, au umplut ulitele de suspinuri si de plansete.
16. Si cele care se inchisesera de curand in camarile lor de nunta, asa cum erau gasite, lasand rusinea ce li se cuvenea, degraba au alergat in cetate.
17. Iar mamele si doicele lasand pruncii cei de curand nascuti, incoace si incolo, unele prin case, altele prin ulite fara de opreala se adunau la prea marele locas.
18. Si de multe feluri era rugaciunea celor care se adunasera, din pricina lucrurilor fara de cuviinta pe care incerca regele sa le faca.
19. Si impreuna cu acestia, cetatenii luand indrazneala, nu-l sufereau sa plineasca planul din gandul lui; ci au strigat sa se porneasca la arme, si barbateste pentru legea parinteasca sa moara, si mare zarva au facut in sfanta cetate.
20. Si cu greu preotii si batranii l-au induplecat si s-au intors iarasi la locul lor de rugaciune.
21. Si multimea ca si mai inainte astepta rugandu-se; iar batranii, care erau cu regele, in multe chipuri ispiteau, ca sa mute gandul lui cel semet de la planul ce-l gandise.
22. Iar el mai indraznet facandu-se, lasand toate, se gatea sa intre, ca sa savarseasca cele ce mai inainte a zis.
23. Vazand acestea si cei care erau cu regele, s-au intors sa se roage cu ai nostri Celui care are toata puterea, ca acelor care erau acolo sa le ajute si sa nu treaca cu vederea aceasta fapta fara de lege si semeata.
24. Si strigarea cea necontenita si plina de durere a multimii care se adunase s-a facut strigat neinchipuit,
25. Incat parea ca nu numai oamenii, ci si peretii si pamantul intreg striga, toti vrand mai degraba moartea decat pangarirea locului sfant.
.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 196

Voteaza:

Ptolomeu Filopator vrea sa navaleasca in Sfanta Sfintelor si mare tulburare se face in Ierusalim. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE