Rugaciunea preotului Eleazar. Aratarea ingerilor aparatori. Intoarcerea fiarelor asupra ostasilor. Schimbarea inimii regelui spre bine si izbavirea Iudeilor.

1. Iar un oarecare Eleazar, om de treaba, unul din preotii tarii, in varsta batranetilor fiind si cu toata fapta vietii celei bune impodobit, potolind pe batranii cei dimprejurul sau, chemand pe Dumnezeu cel sfant, acesta s-a rugat:
2. "Imparate mare, tiitorule prea inalte, atotputernice Dumnezeule! Cel ce toata zidirea o carmuiesti, cauta cu milostivire,
3. Cauta spre samanta lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfintit, poporul mostenirii Tale celei sfinte, cel ce este acum strain in pamant strain si care fara vina piere, Parinte!
4. Tu pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, si cel ce s-a inaltat cu semetie nelegiuita si cu limba laudaroasa, impreuna cu ostirea lui cea trufasa, in mare, inecati i-ai pierdut, cu lumina milii luminand pe neamul lui Israel.

5. Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumarate puteri s-a semetit, regele cel crud al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pamantul si se ridica asupra sfintei Tale cetati, cu mandrie si cu indrazneala blasfemii graind, Doamne, l-ai infrant, luminat aratand neamurilor taria ta cea multa;
6. Tu pe cei trei tineri in Babilon care de buna voie si-au dat focului viata lor, ca sa nu se inchine celor desarte, racorind cuptorul cel aprins, i-ai izbavit, pazindu-le si parul nevatamat, trimitand para focului asupra tuturor vrajmasilor;
7. Tu pe Daniel, cel de invinuirile cele pline de pizma, aruncat in groapa spre mancare leilor, nevatamat l-ai scos la lumina.
8. Si pe Iona cel hranit intru adancuri, chinuit fara de crutare in pantecele chitului, nevatamat la toti ai lui l-ai aratat, o, Parinte!
9. Si acum nu zabovi mult milostive, scaparea tuturor, degraba Te arata celor din neamul lui Israel, care asuprit este de neamurile cele urate si fara de lege.
10. Iar daca, prin robirea in tara straina, ne-am intinat viata cu faradelegi, scapa-ne din mana vrajmasilor nostri si apoi pierde-ne, Doamne, cum vei vrea.
11. Ca sa nu se laude cei ce cugeta cele desarte, din pricina pieirii celor iubiti ai Tai, zicand: Nici Dumnezeul lor nu i-a izbavit.
12. Iar Tu, cel vesnic, cel ce ai toata taria si toata puterea, cauta acum si ne miluieste pe noi, cei ce cu silnicia nedreapta a celor fara de lege, ca niste talhari, suntem omorati.
13. Infricoseaza neamurile cu puterea Ta cea nebiruita astazi, Cel ce poti izbavi pe neamul lui Iacov.
14. Tie se roaga toata multimea pruncilor si parintii acestora cu lacrimi.
15. Vadit sa fie tuturor neamurilor ca esti cu noi, Doamne, si nu Ti-ai intors fata de la noi, ci, precum ai zis, ca nici in pamantul vrajmasilor pe ai Tai nu i-ai trecut cu vederea, asa savarseste, Doamne".
16. Iar Eleazar, sfarsind rugaciunea, regele, cu fiarele si cu tot alaiul ostasesc, a venit la locul de alergare al cailor,
17. Si vazand Iudeii, au strigat tare la cer, incat si vaile cele de aproape impreuna rasunand, mare plangere au facut in toata tabara.
18. Atunci marele, slavitul, atottiitorul si adevaratul Dumnezeu, aratand sfanta Sa fata, a deschis portile cele ceresti , din care doi slaviti ingeri infricosati la chip s-au pogorat vazuti de toti, afara de Iudei.
19. Si s-au asezat in fata ostirii vrajmasilor, si puterea vrajmasilor au umplut-o de zbucium si de frica, si cu obezi au legat-o din care nu s-au putut misca,
20. Si sub frica a fost si trupul regelui, indraznirea lui cea cu grea manie uitand-o.
21. Si s-au intors fiarele asupra puterii celei inarmate, care venea dinapoi, si-i calcau e aceia si-i pierdeau.
22. Si s-a intors mania regelui spre jale si spre lacrimi, din pricina celor ce uneltise mai inainte,
23. Ca auzind strigarea si vazandu-i pe toti cu fata la pamant spre pieire, lacrimand el, cu manie pe prieteni ii mustra, zicand:
24. "Alaturi cu mine domniti si pe tirani i-ati covarsit cu tirania si pe mine insumi, cel care sunt al vostru binefacator, va ispititi sa ma lipsiti de domnie si de suflet, in ascuns uneltind cele ce nu folosesc domniei.
25. Cine a strans aici pe cei care cu credinta ne-au tinut tariile tarii, departandu-i de la casele lor pe fiecare fara de socoteala?
26. Cine a chinuit asa fara de cuviinta pe cei care sunt din inceput cu bun cuget catre noi, inaintea tuturor neamurilor, si de multe ori foarte rele primejdii au primit mai mult decat toti oamenii?
27. Dezlegati! Dezlegati aceste nedrepte legaturi si cu pace ii sloboziti la casele lor, rugandu-va sa se ierte cele mai inainte facute.
28. Sloboziti pe fiii Atottiitorului, cerescului Dumnezeu cel viu, caci ei din vremea stramosilor nostri si pana astazi fac sa propaseasca pe deplin si neincetat treburile noastre".
29. Deci el acestea a zis; iar ei, indata ce au fost dezlegati, pe Sfantul Dumnezeu, Izbavitorul lor, L-au binecuvantat, caci au scapat de la moarte.
30. Dupa aceea, regele mergand in cetate si chemand pe cel care era peste venituri, a poruncit ca vinuri si celelalte, care sunt trebuincioase la ospat, sa le dea pe sapte zile Iudeilor, judecand ca in locul in care li s-a parut ca vor pieri, in acela sa praznuiasca cu toata veselia zilele de izbavire.
31. Atunci cei care mai inainte erau asupriti si aproape de locuinta mortilor, in care erau ca si intrati prin moartea cea amara si plina de jale, desfatare de izbavire facand in locul cel gatit de pieire si de ingropaciunea lor, cu tihna l-au impartit plini de bucurie.
32. Si parasind glasul plangerii cel cu totul inlacrimat, au luat cantare parinteasca, laudand pe Izbavitorul si Facatorul de minuni Dumnezeu si toata plangerea si vaietul lepadand, danturi de veselie au prins sa joace, in semn de pace si de bucurie.
33. De asemenea si regele, pentru acestea facand ospat mare, neincetat marturisire inalta la cer cu mare cuviinta pentru izbavirea cea minunata, ce s-a facut.
34. Iar cei care mai inainte cu bucurie ii randuiau la pieire si ii puneau sa fie mancare pasarilor, au suspinat, cu rusine imbracandu-se si indraznirea cea infocata fiind stinsa fara de cinste.
35. Iar Iudeii, precum mai inainte am zis, intru veselie si desfatare cu marturisiri bune si cu cantari petreceau.
36. Apoi in privinta aceasta au luat hotarare de obste, pentru toata vremea robirii lor petrecuta intre pagani si au randuit ca neam de neam sa se tina aceste zile de veselie, care mai inainte s-au zis, nu pentru bautura si pentru lacomie, ci pentru izbavirea cea facuta lor prin Dumnezeu.
37. Si s-au rugat de rege, cerandu-i sa le dea voie sa se intoarca in tara lor.
38. Iar inscrierea lor s-a facut din douazeci si cinci ale lui Pahon pana in patru ale lui Epifi, in patruzeci de zile si din cinci ale lui Epifi pana la sapte, in trei zile, urma sa-i piarda,
39. Intru care cu mare marire aratand mila Sa, Stapanul tuturor, fara vatamare i-a izbavit deodata.
40. Si se ospatau, toate de la rege dandu-li-se, pana la a paisprezecea zi, in care au facut si rugaciunea pentru slobozenia lor.
41. Si laudandu-i regele catre mai marii cetatilor, a scris aceasta carte plina de marinimie, ce urmeaza mai jos:
.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 203

Voteaza:

Rugaciunea preotului Eleazar. Aratarea ingerilor aparatori. Intoarcerea fiarelor asupra ostasilor. Schimbarea inimii regelui spre bine si izbavirea Iudeilor. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE