Rugaciunea lui Simon arhiereul si a celorlalti Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu si insanatosirea lui.

1. Iar Simon arhiereul, ingenunchind inaintea templului si cu cuviinta intinzandu-si mainile, s-a rugat asa:
2. "Doamne! Doamne, Imparatul cerurilor si Stapanul a toata faptura, Cel sfant intre sfinti, singur stapanitor, atottiitor, cauta spre noi, cel care suntem asupriti de paganul cel nelegiuit care este infierbantat de indrazneala si de putere,
3. Ca Tu esti Cel Care ai facut toate si toate le stapanesti; Doamne, drept esti, Cel care judeci pe cei care cu semetie si cu trufie se poarta.
4.
Tu pe cei care mai inainte au facut strambatate, intre care si uriasi erau, care intru vitejie si intru indrazneala nadajduiau, i-ai pierdut, aducand peste ei apa nemasurata.
5. Tu pe Sodomenii cei semeti si cuprinsi cu vadita si cu nespusa rautate, cu foc si cu pucioasa i-ai ars, pilda dandu-i urmasilor.
6. Tu, pe indraznetul Faraon, care pe Israel, poporul Tau cel sfant, l-a robit, cu multe si osebite munci ispitindu-l, ai aratat puterea Ta.
7. Si dupa aceasta, ai aratat puterea Ta cea mare, cand l-ai inecat in fundul marii, in timp ce gonea el dupa poporul Tau cu care si cu multime de gloate; iar pe cei care au crezut intru Tine, Cel care stapanesti peste toata faptura, intregi i-ai trecut, care, cunoscand lucrul mainilor Tale, Te-au laudat pe Tine Cel Atottiitor.
8. Tu, Imparate, Cel care ai zidit acest pamant nemarginit si nemasurat, ales-ai cetatea aceasta si ai sfintit locul acesta spre numele Tau, Tu, Cel care nu ai trebuinta de nimic si l-ai preamarit cu stralucita aratare, inaltandu-l spre slava marelui si preacinstitului Tau nume.
9. Si, iubind casa lui Israel, ai fagaduit ca oricand, abatandu-ne noi de la Tine, ne va cuprinde stramtorarea si venind in locul acesta sa ne rugam, vei asculta rugaciunea noastra.
10. Si cu adevarat credincios si adevarat esti, ca de multe ori, cand erau in nevoie parintii nostri, intru smerenia loz le-ai ajutat si i-ai izbavit de mari nevoi.
11. Iata dar acum, imparate sfinte, pentru pacatele noastre cele multe si mari, ne asuprim si suntem supusi vrajmasilor nostri si parasiti intru neputinte.
12. Si intr-aceasta cadere a noastra, indraznetul si nelegiuitul acesta se nevoieste ca sa ocarasca locul cel sfant, pe care l-ai ales pe pamantul acesta numelui Tau celui slavit.
13. Ca locasul Tau este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia; dar Tu ai binevoit, intru slava Ta, sa sfintesti locul acesta pentru poporul Tau Israel.
14. Nu aduce peste noi razbunarea Ta prin necuratii acestia, nici ne pedepsi pe noi, prin cei nelegiuiti, ca sa nu se laude cei fara de lege intru mania lor, nici sa se veseleasca intru trufia limbii lor, zicand: "Noi am calcat casa sfinteniei, cum se calca locasul uraciunilor".
15. Sterge pacatele noastre si risipeste greselile noastre si arata mila Ta in ceasul acesta, degraba sa ne intampine pe noi indurarile Tale si pune lauda in gura celor care au cazut si s-au zdrobit cu sufletele, fa-ne noua pace".
16. Iar atotvazatorul Dumnezeu, Cel decat toate mai sfant, intru sfant locasul Sau auzind rugaciunea cea dupa lege facuta, pe semetul si indraznetul acela trufas, foarte l-a lovit,
17. Incoace si incolo clatinandu-l pe el, cum se clatina trestia de vant, incat zacea pe pamant neputand face nimic si era cu madularele slabanoage si nici a grai nu putea, cu dreapta judecata fiind certat.
18. Deci prietenii si pazitorii trupului lui vazand acea iute bataie care l-a apucat, temandu-se ca sa nu fie lipsit de viata, degraba l-au scos afara, spaimantati de nespusa frica.
19. Iar dupa catava vreme, trezindu-se, nicidecum nu s-a pocait dupa acea bataie, ci cuvinte amare si ingrozitoare graind, s-a dus.
20. Si sosind in Egipt si adaugand rautatile cu ajutorul tovarasilor celor lepadati de toata dreptatea, pe care mai inainte i-am aratat,
21. Nu s-a indestulat numai cu acele nenumarate nelegiuiri, ci si la atata indraznire a venit, incat in toate locurile graia blesteme asupra poporului si multi din prieteni, vazand gandul regelui, cautau sa-i faca voia.
22. Ca isi pusese in gand regele ca asupra poporului iudeu sa dea hula, si ridicand la turnul cel de linga curte stalp, a sapat pe el scrisoare,
23. Ca niciunul din cei care nu aduc jertfa sa nu intre in templele lor si toti Iudeii sa fie scrisi de-a valma cu poporul de rand si sa fie trecuti la un loc cu bastinasii; iar cei care ar raspunde impotriva, cu sila luandu-i, sa-i omoare.
24. Pe cei inscrisi sa-i insemne cu foc, cu semnul lui Dionisie, incrustandu-le pe trup frunza de iedera si trecandu-i astfel in randul celor care au dreptul sa fie crutati.
25. Insa ca sa nu se vada cum ca tuturor este vrajmas, a scris dedesubt: "Ca de vor voi unii dintre ei sa petreaca intre cei care sunt alesi spre slujbele jertfelor, acestia sa aiba aceleasi drepturi ca si Alexandrinii".
26. Deci unii din cetate, urand randuielile bunei credinte ale cetatii, lesne s-au dat pe sine, ca si cum mare cinste ar dobandi petrecerea ce vor avea cu regele.
27. Iar cei mai multi, cu vitejesc suflet intarindu-se, nu s-au despartit de buna credinta, ci, cu bani rascumparandu-si viata, fara de frica se nevoiau a scapa de la inscriere, buna nadejde avand ca le va veni aparare.
28. Si de cei care se departau de la ei se scarbeau si ca pe niste vrajmasi neamului lor ii judeca si ii lipsea de petrecerea cea de obste si de ajutor.
.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 113

Voteaza:

Rugaciunea lui Simon arhiereul si a celorlalti Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu si insanatosirea lui. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE