1. Iar dupa aceasta iata ce s-a mai intamplat: Nabot Izreeliteanul avea in Izreel o vie langa curtea lui Ahab, regele Samariei.
2. Si a grait Ahab cu Nabot si a zis: "Sa-mi dai mie via ta, ca sa-mi fac din ea o gradina de verdeturi, caci e aproape de casa mea; iar in locul ei iti voi da o vie mai buna decat aceasta, sau daca iti convine mai bine, iti voi da argint cat pretuieste ea".
3. Nabot insa a zis catre Ahab: "Sa ma fereasca Dumnezeu sa-ti dau eu mostenirea parintilor mei!"
4. Si a venit Ahab acasa trist si manios pentru cuvantul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicand: Nu-ii dau mostenirea parintilor mei. Si cu duhul tulburat, s-a culcat in patul sau, s-a intors cu fata la perete si n-a mancat.
5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el si i-a zis: "De ce este intristat duhul tau si nu mananci?"
6. Iar el a zis: "Cand am vorbit cu Nabot Izreeliteanul si i-am zis: Da-mi via ta pe bani, sau daca vrei, sa-ii dau alta vie in locul ei, el a zis: Nu-ti dau via mea, ca este mostenirea parintilor mei".
7. A zis Izabela, femeia lui: "Ce carmuire ar mai fi in Israel, daca tu ai face tot asa? Scoala, mananca si fii cu voie buna, ca via lui Nabot Izreeliteanul ti-o dau eu!"
8. Apoi ea a scris scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui si a trimis aceste scrisori la batranii si la fruntasii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
9. In scrisori insa ea scria asa: "Vestiti tuturor sa posteasca post si puneti pe Nabot inaintea poporului.
10. Si aduceti doi oameni netrebnici sa marturiseasca impotriva lui si sa spuna: Ai hulit pe Dumnezeu si pe rege; si apoi sa-l scoateti afara si sa-l ucideti cu pietre si asa sa moara".
11. Si au facut barbatii cetatii lui Nabot, batranii si fruntasii care locuiau cu el in cetate, asa cum le poruncise Izabela si cum era scris in scrisorile trimise de ea lor:
12. Au vestit post tuturor si au pus pe Nabot inaintea poporului.
13. Atunci au iesit doi oameni ticalosi. si au stat impotriva lui Nabot si au marturisit acesti oameni rai in fata poporului si au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu si pe rege". Iar ei l-au scos afara din cetate si l-au batut cu pietre si a murit.
14. Apoi au trimis la Izabela sa-i spuna: "Nabot a fost omorat cu pietre".
15. Auzind Izabela ca Nabot a fost batut eu pietre si a murit, a zis catre Ahab: "Scoala si ia in stapanire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut sa ti-o vanda cu bani; ca Nabot nu mai traieste, ci a murit!"
16. Cand a auzit Ahab ca Nabot Izreeliteanul a fost ucis, si-a rupt hainele sale, s-a imbracat cu sac, si apoi s-a sculat Ahab ca sa se duca la via lui Nabot Izreeliteanul si sa o ia in stapanire.
17. Atunci a fost cuvantul Domnului catre Ilie Tesviteanul:
18. "Scoala si iesi in intampinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este in Samaria, ca iata acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca sa o ia in stapanire,
19. Si spune-i: Asa graieste Domnul: Ai ucis si vrei inca sa intri in mostenire? Si sa-i mai spui: Asa zice Domnul: In locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, acolo vor linge cainii si sangele tau!",
20. Si a zis Ahab catre Ilie: "M-ai aflat, dusmanule, si aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, caci te-ai incumetat sa savarsesti fapte nelegiuite inaintea ochilor Domnului si sa-L minti.
21. Asa zice Domnul: "Iata voi aduce peste tine necazuri si te voi matura si voi starpi din ai lui Ahab pe cei de parte barbateasca, fie rob, fie slobod, in Israel;
22. Si voi face cu casa ta cum am facut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, si cu casa lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru faradelegea cu care M-ai maniat si ai dus pe Israel in pacat".
23. Asemenea si pentru Izabela a grait Domnul: "Cainii vor manca pe Izabela pe zidul Izreelului.
24. Cine va muri din ai lui Ahab in cetate, pe acela cainii il vor manca, iar cine va muri in camp, pe acela pasarile cerului il vor manca;
25. Caci n-a fost inca nimeni ca Ahab, care sa se incumete a savarsi fapte urate inaintea ochilor Domnului, la care l-a impins Izabela sotia sa.
26. S-a purtat rau ca un ticalos, urmand dupa idoli, cum au facut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la fata fiilor lui Israel".
27. Cand a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a inceput sa planga, si-a rupt hainele sale, s-a imbracat pesta trupul sau cu sac, a postit si a dormit in sac si a umblat trist.
28. Atunci a fost cuvantul Domnului catre Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, si a zis Domnul:
29. "Vezi cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Fiindca s-a smerit inaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile in zilele lui, ci in zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"
.