1. Atunci a grait iarasi Domnul cu Moise si a zis: "Intra la Faraon, ca i-am învartosat inima lui si a slugilor lui, ca sa arat între ei pe rand aceste semne ale Mele;
2. Ca sa istorisiti în auzul fiilor vostri si al fiilor fiilor vostri cate am facut în Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat într-însul, si ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul!"
3. Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis: "Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti înaintea Mea? Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca!
4. Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta, voi aduce lacuste multe în toate hotarele tale;
5. Si vor acoperi ele fata pamantului, încat pamantul nu se va putea vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de grindina; toti pomii ce cresc prin campiile voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele în tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut parintii tai, nici parintii parintilor tai de cand traiesc ei pe pamant si pana în ziua de astazi". Apoi s-a întors Moise si a iesit de la Faraon.
7. Atunci dregatorii lui Faraon au zis catre acesta: "Oare mult are sa ne chinuiasca omul acesta? Da drumul oamenilor acestora, ca sa faca slujba Dumnezeului lor! Sau vrei sa vezi Egiptul pierind?"
8. Si ei au întors pe Moise si pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis catre ei: "Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie sa mearga?"
9. Raspuns-a Moise: "Vom merge cu cei tineri si cu cei batrani ai nostri, cu fiii nostri, cu fiicele noastre, cu oile noastre si cu boii nostri, caci e sarbatoarea Domnului Dumnezeului nostru".
10. Faraon însa le-a zis: "Fie asa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata sa va dau drumul. Dar la ce sa va duceti cu copiii? Se vede ca aveti gand rau.
11. Nu! Duceti-va numai barbatii si faceti slujba Domnului, cum ati cerut!" Si au fost dati afara de la Faraon.
12. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Întinde-ti mana ta asupra pamantului Egiptului si vor navali lacustele asupra pamantului Egiptului si vor manca toata iarba pamantului, toate roadele pomilor si tot ce a ramas nestricat de grindina".
13. Deci si-a ridicat Moise toiagul sau asupra pamantului Egiptului si a adus Domnul asupra pamantului acestuia vant de la rasarit toata ziua aceea si toata noaptea si, cand s-a facut ziua, vantul de la rasarit a adus lacuste.
14. Si au navalit ele în tot pamantul Egiptului, s-au asezat în toate tinuturile Egiptului multime multa; asemenea lacuste n-au mai fost si nu vor mai fi.
15. Si au acoperit ele toata tara, cat nu se mai vedea pamantul; si au mancat toata iarba pamantului si toate roadele pomilor, care nu fusesera stricate de grindina; si n-a ramas nici un fir de verdeata, nici în arbori, nici în iarba campului în tot pamantul Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat în graba pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Gresit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru si înaintea voastra!
17. Iertati-mi acum înca o data greseala mea si va rugati Domnului Dumnezeului vostru sa abata în orice chip de la mine prapadul acesta!"
18. Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Si Domnul a starnit vant puternic de la apus si acesta a dus lacustele si le-a aruncat în Marea Rosie si n-a ramas nici o lacusta în tot pamantul Egiptului.
20. Dar Domnul a învartosat inima lui Faraon si acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Întinde mana ta spre cer si se va face întuneric în pamantul Egiptului, încat sa-l pipai cu mana".
22. Si si-a întins Moise mana sa spre cer si s-a facut întuneric bezna trei zile în tot pamantul Egiptului,
23. De nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul sau trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumina peste tot în locuintele lor.
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, dar sa ramana aici vitele voastre marunte si mari, iar copiii sa mearga cu voi".
25. Moise însa a zis: "Ba nu, ci da-ne vite pentru jertfele si arderile de tot ce avem sa aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26. Deci, sa mearga cu noi si turmele noastre si sa nu ramana nici un picior, caci din ele avem sa luam ca sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru; dar, pana nu vom ajunge acolo, nu stim ce avem sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru".
27. Domnul a învartosat inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul,
28. Ci a zis Faraon catre Moise: "Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu te mai arati în fata mea, caci în ziua cand vei vedea fata mea, vei muri".
29. Raspuns-a Moise: "Cum ai zis, asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!"
.