l. Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron în pamantul Egiptului si le-a zis:
2. "Luna aceasta sa va fie începutul lunilor, sa va fie întaia între lunile anului.
3. Vorbeste deci la toata obstea fiilor lui Israel si le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel; cate un miel de familie sa luati fiecare.
4. Iar daca vor fi putini în familie, încat sa nu fie deajuns ca sa poata manca mielul, sa ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dansul un numar de suflete: numarati-va la un miel atatia cat pot sa-l manance.
5. Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel, sau un ied,
6. Sa-l tineti pana în ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l junghie catre seara.
7. Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance.
8. Si sa manance în noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare.
9. Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert în apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele.
10. Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti în foc.
11. Sa-l mancati însa asa: sa aveti coapsele încinse, încaltamintea în picioare si toiegele în mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci este Pastile Domnului.
12. În noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot întaiul nascut în pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor în pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sangele va fi semn pe casele în care va veti afla: voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi între voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului.
14. Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti într-însa sarbatoarea Domnului, din neam în neam; ca asezare vesnica s-o praznuiti.
15. Sapte zile sa mancati azime; din ziua întai sa departati din casele voastre dospitura, caci cine va manca dospit din ziua întai pana în ziua a saptea, sufletul aceluia se va starpi din Israel.
16. În ziua întai sa aveti adunare sfanta, în ziua a saptea iar adunare sfanta; si în acele zile sa nu faceti nici un fel de lucru decat numai cele ce trebuie fiecaruia de mancat, numai acelea sa vi le faceti.
17. Paziti sarbatoarea azimilor, ca în ziua aceea am scos taberele voastre din pamantul Egiptului; paziti ziua aceasta în neamul vostru ca asezamant vesnic.
18. Începand din seara zilei a paisprezecea a lunii întai si pana în seara zilei a douazeci si una a aceleiasi luni, sa mancati paine nedospita.
19. Sapte zile sa nu se afle dospitura în casele voastre; tot cel care va manca dospit, sufletul acela se va starpi din obstea lui Israel, fie strain sau bastinas al pamantului aceluia.
20. Tot ce e dospit sa nu mancati, ci în toate asezarile voastre sa mancati azima".
21. Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a zis: "Mergeri si va luati miei dupa familiile voastre si junghiati Pastile.
22. Dupa aceea sa luati un manunchi de isop si, muindu-l în sangele strans de la miel într-un vas, sa ungeti pragul de sus si amandoi usorii usii cu sangele cel din vas, iar voi sa nu iesiti nici unul din casa pana dimineata;
23. Caci are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul; si vazand sangele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe langa usa si nu va îngadui pierzatorului sa intre în casele voastre, ca sa va loveasca.
24. Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri.
25. Iar dupa ce veti intra în pamantul pe care Domnul îl va da voua, cum a zis, sa paziti randuiala aceasta.
26. Si cand va vor zice copiii vostri: Ce înseamna randuiala aceasta?
27. Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care în Egipt a trecut pe langa casele fiilor lui Israel, cand a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbavit". Si s-a plecat poporul si s-a închinat.
28. Au mers deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut.
29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti întai-nascutii în pamantul Egiptului, de la întai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la întai-nascutul robului, care sta în închisoare, si pe toti întai-nascutii dobitoacelor.
30. Si s-a sculat noaptea Faraon însusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare în toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort.
31. În aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis.
32. Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!"
33. Si sileau Egiptenii pe poporul evreu sa iasa degraba din tara aceea, caci ziceau: "Pierim cu totii!"
34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul sau pana a nu se dospi, cu covetile învelite în hainele lor.
35. Si facand fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint si de aur si haine;
36. Iar Domnul a dat poporului Sau trecere înaintea Egiptenilor, ca sa-i dea tot ce a cerut. Si astfel au fost pradati Egiptenii.
37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa sase sute de mii de barbati pedestri, afara de copii.
38. Si a mai iesit împreuna cu ei multime de oameni de felurite neamuri, si oi, si boi, si turme foarte mari.
39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, ca nu se dospise înca, pentru ca i-au scos Egiptenii si nu putusera zabovi nici macar sa-si faca de mancare pentru drum.
40. Timpul însa, cat fiii lui Israel si parintii lor au trait în Egipt si în tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41. Iar dupa trecerea celor patru sute treizeci de ani a iesit toata ostirea Domnului din pamantul Egiptului, noaptea.
42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din tara Egiptului si pe aceasta noapte de priveghere pentru Domnul o vor pazi toti fiii lui Israel din neam în neam.
43. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise si Aaron: "Randuiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el.
44. Dar tot robul cumparat cu bani si taiat împrejur sa manance din el.
45. Strainul si simbriasul asijderea sa nu manance din el.
46. Sa se manance în aceeasi casa; sa nu lasati pe a doua zi; carnea sa nu o scoateti afara din casa si oasele sa nu le zdrobiti.
47. Sa-l praznuiasca toata obstea fiilor lui Israel.
48. Iar de va veni la voi vreun strain sa faca Pastile Domnului, sa tai împrejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui si numai atunci sa-l savarseasca si va fi ca si locuitorul de bastina al tarii; dar tot cel netaiat împrejur sa nu manance din el.
49. O lege sa fie si pentru bastinas si pentru strainul ce se va aseza la voi!"
50. Si au facut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut.
51. Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din tara Egiptului, cu ostirea lor.
.