In partea de nord-est a peninsulei athonite, intre Vatopedu si Stavronikita, se afla Manastirea Pantokrator, al carei nume ('Atoatetiitorul') s-a dorit a fi acelasi ca al sfantului locas din vremea aceea (sec. 11), de la Constantinopol, dupa dorinta fondatorului - nimeni altul decat imparatul Alexios I Comnenul. Acesta a construit pe un pinten stancos inalt de 20 de metri, de pe tarmul marii Egee, un mic paraclis dedicat icoanei facatoare de minuni Gherontissa (Stareta), care pe atunci purta un alt nume: 'Grabnic Ascultatoarea' (fireste, a rugaciunilor celor credinciosi).
Dupa doua veacuri, prima cladire a fost incendiata de pirati, iar in sec. 14 a fost reconstruita ca o cetate cu ziduri inalte, crenelate, si cu turn de paza, de catre doi vestiti conducatori de oaste, Ioannis, intre anii 1357 si 1363. Pentru a asigura independenta financiara a manastirii, au numit-o Regala, daruindu-i numeroase proprietati si ajutoare, primite de la ruda lor, Ioan al V-lea Paleologul, imparatul Bizantului. Cei doi fondatori, Alexios si Ioannis, au depus apoi armele ostasesti, scutul si spada, pentru a le inlocui cu cele monahale, crucea si rugaciunea; au renuntat la vitejiile razboaielor dintre imperiile seculare si au devenit eroi ai lui Hristos in luptele nevazute pentru a dobandi Imparatia Cerurilor.
De-a lungul anilor, Manastirea Pantokrator a fost ajutata si de voievozii Tarilor Romane, din prisosul belsugului romanesc, din bunavointa si milostenia Atoatetiitorului. Astfel, domnitorii Neagoe Basarab si Constantin Brancoveanu, sau logofatul Moldovei Gavriil Trotusanu, sunt pururea pomeniti printre binefacatorii manastirii.
Intre cetatuia Pantokrator si Karyes, capitala administrativa a Athosului, se afla, pe teritoriul manastirii, o zona numita Kapsala, unde sunt risipite, printre culmile domoale ale dealurilor impadurite, mai multe chilii si colibe in care au vietuit calugarii iubitori ai asprelor nevointe pustnicesti, solitari sau cate doi-trei frati de rugaciune. Aici, cu veacuri in urma, la o chilioara, un ucenic a primit binecuvantarea Parintelui sau duhovnicesc sa ramana singur sa se roage, in timp ce Gheronda (Batranul) urma sa mearga la o priveghere la Protathon. Dupa plecare
a Staretului s-a auzit o bataie in
Piatra a fost trimisa Patriarhului Constantinopolului, care, slavind pe Maica Luminii si pe Mantuitorul lumii, Iisus Hristos, a hotarat ca intreaga Biserica Ortodoxa sa urmeze minunatul indemn ceresc. Iar icoana in fata careia s-a petrecut minunea poarta de atunci numele Axion esti si se afla in paraclisul de langa Biserica Protathon din Karyes.
Alexandru Mihail
Chilia Sf. Ioan Botezatorul
Lumea credintei, anul III, nr 4(21)