Basilica Sfanta Praxida este o mareata biserica din Roma, aflata insa ascunsa la numai cativa pasi in spatele Basilicii Santa Maria Maggiore, drept pentru care adesea este ocolita. Basilica dateaza inca din secolul al IX-lea, ea pastrandu-si pana astazi mozaicurile originale, de factura bizantina (in absida Altarului si intr-o capela laterala).

Pe langa nepretuitele mozaicuri, in interiorul bisericii se mai pastreaza si o parte din coloana de care a fost legat Hristos, spre a fi torturat, adusa aici din Constantinopol, in Evul Mediu. Alaturi de aceasta, in cripta subterana, se mai afla si o serie de relicve gasite in catacombele orasului, cat si un monument lucrat de Bernini, pe cand avea numai 17 ani.

Basilica Sfintei Praxida a fost ridicata in cartierul Esquiline Hill, cel mai populat cartier al Romei, in acea vreme, cat si cel mai pagan dintre toate. Primele biserici au fost intemeiate in casele crestinilor. La fel a inceput si zidirea maretei basilici de astazi.

Biserica Sfanta Praxida - Prassede, Praxedes - este inchinata surorii Sfintei Pudenziana si fiicei lui Pudens, in casa carora a sezut Sfantul Petru, in vremea petrecuta de acesta in Roma. Un oratoriu inchinat Sfintei Praxida a fost construit pe locul casei acesteia, inca din anul 150, de catre papa Pius I, insa ruinele acestuia nu au fost localizate cu precizie nici pana astazi.

Tot nedescoperite pana astazi sunt si ruinele unei biserici crestine din secolul al V-lea, dedicata aceleiasi sfinte si zidite pe acelasi loc. Aceasta biserica a fost una dintre primele parohii infiintate in Roma, fiind cunoscuta sub denumirea de „Titulus Praxedis”. Prima mentiune istorica a bisericii dateaza din anul 489, insa aceasta fusese construita in vremea lui papa Siricius (384-399).

Actuala biserica, o adevarata basilica, dateaza din secolul al IX-lea. Papa Pascal I (817-824) a ridicat aceasta basilica spre a inlocui vechea biserica, ridicata in secolul al V-lea, cat si spre a adaposti relicvele sfintilor, scoase din catacombele parasite ale orasului. In noua cladire, papa a zidit si o capela noua, spre a adaposti trupul mamei sale, Teodora.

Cele mai vechi mozaicuri din biserica sunt cele comandate de papa Pascal, acestea putand fi vazute si astazi, in arcul triumfal, in absida si in Capela Sfantului Zeno, capela zidita pentru inmormantarea mamei ctitorului, Teodora.

Sunt pareri care sustin ca basilica a fost zidita inca din perioada papei Hadrian (780). Basilica Sfanta Praxida este un exemplu deosebit al renasterii artei si arhitecturii crestine caracteristice perioadei Renasterii Carolingiane. In cadrul secolelor XV-XIX, biserica a fost supusa mai multor lucrari de restaurare si reparare. In urma acestora, planul original, de forma rectangulara, a avut de suferit.

Capela Sfantului Zeno se afla in partea dreapta a Altarului. In cripta subterana se pastreaza, parca neschimbat, aerul catacombelor din crestinismul primar. Cripta a fost decorata de catre fratii Cosmati, in secolul al XIII-lea. In cripta se pot vedea cele doua sarcofage ale surorilor sfinte, Praxida si Pudenziana. In cripta se mai pastreaza si un burete, despre care se spune ca era folosit de cele doua surori spre a culege sangele martirilor omorati in Roma (peste 3.000). Fara indoiala, cea mai cinstita relicva a bisericii ramane bucata de coloana, de care, potrivit traditiei, a fost legat Mantuitorul Iisus Hristos.

Biserica a fost oferita, spre slujire, calugarilor benedictini din Ordinul Vallombrosian, de catre papa Inocentiu al III-lea, in anul 1198. Basilica Sfintei Praxida este deschisa zilnic, intre orele 07:30-12:00 si 16:00-16:30.

Teodor Danalache