Catedrala Chester

Catedrala Chester este o biserica anglicana se resedinta a diocezei de Chester, aflata in partea de nord-verst a Angliei. Aceasta catedrala este clasata in topul celor mai importante cladiri din regiune. Catedrala este ridicata pe o fundatie anglo saxona mai veche, datand probabil din anul 907. O abatie benedictina a fost fondata in anul 1092 de cetre Hugh Lupus, conte de Chester, si inchinata Sfantului Werburgh, ale carui ramasite au fost pastrate acolo. Abatia s-a extins treptat pana spre anul 1250, cand catedrala a obtinut aproape toate detaliile si componentele ce se afla in picioare si astazi.

Aceasta a ramas abatie pana la decretul de Dizolvare a Manastirilor, cand, datorita admiratiei regelui Henry al VIII-lea fata de ea, aceasta a fost pastrata neatinsa si chiar transformata in catedrala, schimbandu-i-se si statutul.

 O continuare a constructiilor a avut loc si in timpul dizolvarii, secolul al XIX-lea aducand cu sine un intreg sir de restaurari si extinderi. Unele dintre acestea sunt tributare lui Thomas Harrison, intre anii 1818-1820, lui Richard Charles Hussey, intre anii 1843-1844, lui George Gilbert Scott, intre anii 868-1876 si lui Arthur Blomfield, intre anii 1882-1887.

Catedrala Chester nu este mare, daca e sa o comparam cu celelalte abatii si catedrale ale Angliei, aceasta avand o lungime de doar 108 metri. Cu toate acestea, transeptul de sud al catedralei este unul dintre cele mai mari din intreaga Mare Britanie.

Intre anii 1541 si 1960, Scoala Regelui a functionat in interiorul Catedralei Chester. Aceasta a fost mutata mai apoi in Wrexham Road, unde se afla si astazi. Scoala corala a Catedralei Chester a functionat in paralel cu Scoala Regala, in chiar aceeasi cladire. Aceasta scoala a functionat in catedrala pana la inchiderea ei din anul 1975.

Turnul central al catedralei a fost lacasul clopotelor pentru mai bine de 125 de ani - aceasta pana in momentul in care, in anul 1960, structura de rezistenta a turnului a inceput sa dea semne de ingrijorare, punand in pericol chiar si rezistenta catedralei in sine. La acel moment, turnul central al catedralei - clopotnita - era casa a 10 clopote, incastrate intr-un suport de lemn. Cofragul acestora si unul dintre cele 10 clopote se afla si astazi in clopotnita catedralei.

Clopotele erau trase dintr-o camera speciala, aflata la o distanta neobisnuit de mica fata de ele. Normal, distanta dintre clopote si camera din care se trag este intre 4 si 33 de metri. In aceasta clopotnita, camera de actionare a lor se afla chiar sub acestea. Aceasta inseamna ca sunetul lor era greu de suportat pentru clopotarii ce le actionau.

Camera clopotelor prezinta un rand de ferestre rectangulare, situate chiar sub acoperis. Aceste ferestre sunt inca vizibile din exterior. Initial camera clopotelor era undeva mai jos, insa din motive necunoscute, aceasta a fost asezata chiar sub clopote. O noua clopotnita de sine statatoare, proiectata de catre arhitectul George Pace, a fost ridicata in incinta catedralei, in apropierea zidurilor vechiului oras, in anul 1974, fiind cunoscuta ca Turnul lui Dean Addleshaw.

Aceasta este prima clopotnita se sine statatoare, adica separat ridacata de cladirea catedralei, ridicata in Anglia, din secolul al XVI-lea pana astazi. Noua dintre cele zece clopote ale catedralei au fost topite si refacuta intr-un nou cerc de clopote de catre clopotarii Taylor din Loughborough. Acestea au fost amplasate in noua clopotnita. Noile clopote sunt in numar de 12.

Catedrala Chester este renumita pentru cele doua coruri ale acesteia; Corul Catedralei Chester, compus din sase cantareti profesionisti, trei studenti la muzica si alti tineri care participa prin rotatie; si Corul Navei, care este cel mai vechi cor de catedrala din tara.

.