Catedrala Ejmiatsin

Orasul Ejmiatsin este centrul Bisericii Armene. Catedrala orasului face parte dintr-un complex de mai multe cladiri cu gradini si trepte. Cuvantul Ejmiatsin inseamna Venirea celui Intai Nascut, iar catedrala a fost ridicata chiar pe locul unde Sfantul Grigorie Luminatorul l-a visat pe Hristos Insusi care a coborat din cer si i-a aratat unde doreste sa I se ridice o biserica. Biserica este fidela stilului arhitectural armean, proiectul incluzand clopotnita si o serie de rotonde. Exteriorul acesteia este plat, singura exceptie fiind fatada principala, pe care se afla si intrarea si care este bogat sculptata si incarcata cu motive arhitecturale.
 

Ejmiatsin a fost fondat de regele Vagarshak -117-140- in locul numit Vardkesavan, o fosta asezare antica din secolul III-II inainte de Hristos. Datorita fortificatiilor puternice ale orasului, romanii, dupa a doua cucerire a orasului Artashat, in anul 163, au transferat capitala Armeniei la Vagarshapat, care, odata cu declararea crestinismului ca religie de stat in anul 301, a devenit si centrul religios al tarii.
 

Vagarshapat a fost si acesta pradat de cuceritori. In mod special, acesta a fost lasat in ruina de catre atacurile persilor din anii 364-369. In orice caz, inbunatatirea economiei in perioadele dintre razboaie a dus la posibilitatea extinderii constructiilor orasului. Astfel, acum s-au ridicat cele mai mari constructii din oras, care vor juca si un rol extraordinar in dezvoltarea arhitecturii nationale.
 

Catedrala Ejmiatsin a fost principalul templu crestin al orasului Vagarshapat. Bisericile Gayane, Hripsimeh, Shoghakat cat si altele asemenea o completeaza pe aceasta din punct de vedere al arhitecturii. Situate relativ aproape de catedrala Ejmiatsin, acestea sunt percepute ca fiind componente ale unui singur complex arhitectural care si-a schimbat forma odata cu aparitia fiecarui templu sau biserica.
 

Catedrala Ejmiatsin este cel mai vechi templu crestin din Armenia. Acesta a fost ridicat intre anii 301-303 de catre Sfantul Grigorie Iluminatorul, fondatorul bisericii gregoriene armene, in apropierea palatului regal, in locul unei foste basilici distruse la acea data. Manastirea ce a luat fiinta in jurul catedralei grupeaza clerul conducator armean. La inceputul secolului al VII-lea domul de lemn al catedralei, probabil octogonal, va fi inlocuit cu unul din piatra. Aceasta structura a catedralei va ramane neschimbata pana astazi.
 

Aranjarea tavanului pe mai multe nivele face ca acesta sa scada in inaltime dinspre dom spre podea. Proportiile armonioase si perfectiunea taieturilor si contururilor elementelor individuale din interior face ca acesta sa aiba un aer de stabilitate si unitate. In secolul al XVII-lea -1653-1658- au fost construite o cupola noua si o clopotnita in trei nivele, aceasta din urma fiind ridicata desupra intrarii, pe fatada de vest a catedralei. Arhitectura cupolei si a clopotnitei formeaza un contrast izbitor cu formele ascetice ale partilor antice ale catedralei.
 

In acord cu cerintele artistice ale epocii, acestea au fost decorate cu multe sculpturi decorative. Formele nu sunt doar geometrice, ci si florale, acestea din urma chiar predominand. Coloanele cupolei si ale clopotnitei sunt rasucite. Reprezentarea unui cap de taur si a unui cap de sarpe au valoare simbolica. In colturile clopotnitei se afla sculptate busturile unor clerici. Pe cupola gasim sculptati sase serafimi, iar pe medalioanele timpanelor domului gasim sculptati mai multi sfinti.
 

Picturile interioare murale, opera a pictorului armean Nagash Ovnatan din anul 1720, au fost restaurate si completate de catre nepotul sau, Ovnatan Ovnatanian, intre anii 1782-1786. Intre 1955 si 1956, picturile murale ale catedralei si ale clopotnitei au fost reinnoite de catre un grup de artisti sovietici aflati sub conducerea lui L. Durnovo. Aceasta varietate floristica si ornamentala - rosu in zona altarului si albastru liliachiu in celelalte parti - constituie o lucrare extraordinare de arta armeana din secolul al XVIII-lea. Ovnatan Ovnatanian a mai pictat si multe scene pe panza pentru catedrala din Ejmiatsin.
 

In muzeul amenajat in apropierea catedralei pot fi vazute o multime de piese, vestigii, monezi, tablouri si alte obiecte de valoare. Dintre manuscrisele pastrate aici, cel mai valoros este faimoasa Evanghelie de la Ejmiatsin, datand din anul 989, aflata acum in Matenadaran. Aceasta Evanghelie este un monument si o lucrare apartinand unor timpuri diferite, in ea putand fi regasite stilurile proprii a trei epoci. Miniaturile sfarsitului de secol VI, reflecta influenta elenismului, iar culorile si tehnicile se regasesc si in tehnica pictarii icoanelor din secolul al V-lea.
 

Multe dintre exponatele manastirii Ejmiatsin se afla afisate in curtea acesteia. Atrag atentia mai ales obiectele apartinand locului Amenaprkich din anul 1279 si cele provenite din vechiul cimitir Dzhuga, acoperite cu motive geometrice si florale, picturi cu pasari si animale si alte scene biblice sau laici. In rezumat, amintim ca marea Catedrala din Ejmiatsin a fost ridicata in secolul al IV-lea, si reconstruita in anul 480. Aceasta este scunul de resedinta si centrul Bisericii Armene, fiind localizata in orasul Vagharshapat, Republica Armenia, la o distanta de aproximativ 25 de kilometri de Erevan.
 

Catedrala este parte constitutiva dintr-o manastire purtand acelasi nume, fiind imprejmuita cu ziduri ce inchid intre ele si alte monumente. Intre acestea amintim Palatul episcopal, seminarul, muzeul, reflectoriul, casa sinodala, libraria, tipografia, chiliile calugarilor alaturi de alte anexe.

• Biserica Hripsime
  Publicat in : Biserica in lume