Catedrala Lichfield

Catedrala Lichfield este situata in regiunea Staffordshire, din Anglia. Catedrala Lichfield este singura catedrala medievala din Anglia care poseda trei spire. Dioceza din care face parte catedrala - Dioceza de Lichfield - este alcatuita din regiunea Staffordshire, o mare parte din Shropshire si o parte din West Midlands.

Catedrala Lichfield este inchinata Sfantului Chad si Sfintei Maria. Lungimea totala a catedralei este de 113 metri, turla centrala a acesteia atingand inaltimea de 77 de metri - celelalte doua spire au inaltimea de 58 de metri.

Catedrala este construita din piatra galbena de cariera, obtinuta din carierele aflate in sudul Lichfield-ului. Peretii catedralei sunt usor inclinati spre exterior - datorita greutatii tavanului si a boltilor realizate din piatra masiva. In jur de 200-300 de tone de piatra au fost indepartate din acoperis in cadrul unor lucrari de renovare si restaurare - acest lucru a fost considerat necesar in privinta prevenirii inclinarii si mai mult a peretilor.

Catedrala Lichfield a avut mult de suferit de pe urma Razboiului Civil - printre pierderile catedralei suferita acum se numara si distrugerea tuturor vitraliilor acesteia. In orice caz, ferestrele Capelei inchinate Fecioarei, pastreaza inca unele bucati de vitralii reprezentative stilului medieval Flemish.

Acestea sunt printre cele mai bine pastrate vitralii care supravietuiesc in prezent. Vitraliile provin de la Abatia Herckenrode (aflata in Belgia) din anul 1801, cand Brooke Boothby le-a salvat in urma dizolvarii abatiei - ca urmare a razboaielor napoleonice. Aceste ferestre au fost realizate in anii 1530, de catre Betton si Evans. Alaturi de acestea se mai gasesc si unele apartinand secolului al XIX-lea, purtand semnatura lui Charles Eamer Kempe.

Renumitele Evanghelii ce se gasesc in Catedrala Lichfield sunt cele ale Evanghelistilor Matei si Marcu, alaturi de o varianta mai veche a celui dupa Luca. Aceasta din urma, pastrata intr-o versiune latina, dateaza din jurul anului 730. Initial, aceasta era pastrata in doua volume, dar unul dintre ele a disparut in cadrul Razboiului Civil Englez.

In momentul in care Chad a fost facut episcop de Mercia, in anul 669, acesta si-a mutat resedinta din Repton la Lichfield, poate si datorita faptului ca locul era deja cunoscut ca loc de martiriu al mai multor crestini din perioada romana.

Prima catedrala ridicata in acest loc este cea din anul 700, moment in care episcopul Hedda a construit o noua biserica in privinta pastrarii moastelor Sfantului Chad. Acest loc a devenit loc de pelerinaj pentru multi credinciosi inca din anul mortii sale - anul 672.

Offa, regele Merciei, nu accepta ideea ca episcopii din regiunea sa sa depinda de arhiepiscopul din Canterbury. Astfel, usos usor, regele a ajuns la a-si infiinta propria arhiepiscopie de Lichfield. Aceasta avea drepturi asupra tuturor episcopilor din zona Humber si Thames.

Toata aceasta lucrare a inceput in anul 786, cu aprobarea papei Adrian. Reprezentantii papei au fost primiti cu caldura de catre regele Offa si au fost prezentati in cadrul Consiliului din Chelsea (787). Cei din Canterbury s-au opus acestei lucrari, dar in cele din urma, totul s-a sfarsit prin proclamarea luiHigbert ca arhiepiscop de Lichfield.

Papa Adrian i-a trimis lui Higbert insemnele episcopale si garantul sau ca sustinator in aceasta lucrare la care s-a angajat. In semn de multumire, regele Offa a facut promisiunea de a trimite anual o suma de aur in vederea suportului primit din partea papei si in vederea suportarii mai usoara a consumului de curent al luminilor din Catedrala Sfantului Petru din Roma.

In orice caz, arhiepiscopia de Lichfield a durat doar 16 ani, luand sfarsit odata cu moartea regelui Offa, moment in care aceasta a reintrat sub conducerea arhiepiscopului de Canterbury.

Incepand cu anul 1085 si continuand pe toata durata secolului al XII-lea, biserica saxona originala din lemn a fost inlocuita cu catedrala din piatra in stil norman. La randul ei, aceasta a fost inlocuita de cea gotica, inceputa in anul 1195. Catedrala gotica a fost terminata in anul 1330, odata cu construirea Capelei Fecioarei.

Corul catedralei dateaza din anul 1200, iar transeptele din perioada anilor 1220 - 1240. Nava catedralei a fost inceputa in anul 1260. Camera octagonala a catedralei, care a fost terminata in anul 1249, una dintre cele mai frumoase parti ale Catedrala Lichfield pastreaza niste sculpturi foarte frumoase, alaturi de Evangheliile din Lichfield - niste manuscrise din secolul al VIII-lea.

In perioada anilor 1643-1646, Catedrala Lichfield a fost supusa unei serii de asedii, motiv pentru care, catedrala a fost imprejmuita cu sant si ziduri, asemenea unei fortarete naturale. In cadrul neintelegerilor, oamenii din catedrala erau de partea regelui, in timp ce oamenii din zona era de partea Parlamentului. Aceasta a dus la intarirea Catedrala Lichfield prin fortigicatii, in anul 1643.

Robert Greville, cel de-al doilea baron de Brooke, a condus un asalt asupra catedralei, insa nu a reusit sa o invinga, fiind omorat de un glont trimis de catre John Dyott din spira Catedrala Lichfield. Acest eveniment a avut loc la data de 2 martie 1643.

Deputatul lui Brooke, sir John Gell, a preluat conducerea luptei. Cu toate ca, doua zile mai tarziu, regalistii s-au predat lui Gell, aceasta stare de fapt nu a tinut mult, caci la data de 2o aprilie, acelasi an, printul Rupert de Rhine a recuperat catedrala. In cele din urma, parlamentarii s-au predat lui Rupert.

In aceasta perioada, Catedrala Lichfield a suferit mari pierderi: spira centrala a fost daramata, acoperisul a fost ruinat iar vitraliile au fost toate sparte. Episcopul Hacket a inceput restaurarea si renovarea catedralei in perioada anilor 1660.

Repararea Catedrala Lichfield si recuperarea tuturor pierderilor suferite in cadrul luptei dintre regalisti si parlamentari s-a incheiat abia in secolul al XIX-lea. Pana in secolul al XIX-lea, intre cele doua spire ale catedralei s-a aflat o figura colosala a lui Charles al II-lea, realizata de catre sir William Wilson. Astazi, aceasta poate fi vazuta langa usile sudice ale catedralei.

In pofida faptului ca secolul al XVIII-lea a fost o perioada de mare inflorire pentru orasul Lichfield, pentru Catedrala Lichfield acesta a fost un secol de decadare. Biblioteca infiintata in secolul al XV-lea, in partea nordica a navei, a fost desfiintata iar cartile acesteia mutate in locatia prezenta din camera octogonala.

Cea mai mare parte a statuilor aflate pe frontonul vestic au fost indepartate iar lucrarile in piatra acoperite cu ciment roman. Spre sfarsitul secolului, James Wyatt a intreprins niste lucrari majore in catedrala. Astfel, marele altar a fost indepartat si ridicata in locul lui o mare capela a Fecioarei, ca loc de inchinare.

Frontonul vestic a fost intens renovat in periaoada Victoriana de catre sir Gilbert Scott. Aceasta va fi impodobita cu un numar impresionant de statui - regi, regine si sfinti - lucrari ce au fost realizate din materialele originale - acolo unde s-a putut - si printr-o imitare foarte fidela a acelora care se pierdusera.

In luna februarie a anului 2003, a fost descoperit un panou reprezentandu-l pe Arhanghelul Gavriil. Acesta dateaza din secolul al VIII-lea si a fost gasit sub nava catedralei. Acesta a fost spart in trei bucati, insa a ramas totusi foarte bine conservat. Tabloul a fost expus publicului in anul 2006, dupa ce a stat la Birmingham timp de 18 luni, in privinta cercetarilor. Astazi, acesta se afla expus pentru inchinare in incinta Catedrala Lichfield.