Drumul spre fericire

Drumul spre fericire Mareste imaginea.

"Nelinistit este sufletul meu, Doamne, pana ce se va salaslui in Tine". (Fericitul Augustin)

Intr-un sat de evrei traia un tamplar alaturi de sotia sa si de un fiu pe care-l cresteau impreuna cu dragoste. Intr-un an s-au abatut asupra intregii asezari o seceta cumplita si o molima care decimau zilnic oameni si animale. Din cauza foametei au hotarat sa paraseasca satul, in speranta aflarii unui loc mai ferit de necazuri.

Cu fiecare zi se stingeau dintre ei copii, batrani, dar unii isi puteau pune speranta in rudele, fiii, fratii ramasi in viata. Tamplarul n-avea decat pe sotia si pe fiul sau si gandul acesta il imbolnavea mai mult decat orice alt rau. Slabita de grija copilului si macinata de boala, nu dupa multa vreme, femeia isi da duhul, fiind ingropata alaturi de ceilalti morti ai satului. Pana cand sa se hotarasca plecarea tuturor, tamplarul cade si el bolnav.

Dar in clipa mortii isi chema fiul mai aproape ca oricand si-i ceru sa plece alaturi de ceilalti oameni fara sa se mai gandeasca la nimic. Cu mintea sa putina, dar cu dragoste multa in inima, tanarul nu intelege de ce i se cere acest lucru, dupa ce mereu fusese crescut pentru a fi alaturi de parinti.

Caravana porneste, lasand in urma morminte si amintirea unei vieti devenite cosmar. Tanarul nu-si paraseste parintele, coplesit si de teama de a nu pieri in desert fara nici un ajutor, fara apa si hrana.

Nu dupa mult timp, cu ultimele puteri, tamplarul ii da fiului sau un saculet de panza in care-i pusese, ca merindea cea mai de pret, ultima bucata de paine uscata. Apoi il roaga sa faca drumul prin desert in cautarea unui loc plin de verdeata, cu apa de izvor, unde sa traiasca indestulat; dar sa nu deschida saculetul si sa nu manance painea uscata decat atunci cand se va afla in acel loc. Altfel, sufletul batranului si cel al sotiei sale nu se vor mantui niciodata, fiindca pe lumea aceasta ei au avut doar un copil, singura lor nadejde, si n-au apucat sa-l vada fericit.

Fiul tamplarului porneste la drum, fara prea multa speranta in viata, ci mai mult spre a implini dorinta tatalui. Ajunge din urma caravana: lesuri peste tot, animale si oameni, dar nicaieri vreo picatura de apa. Inainteaza mereu, uneori agonizand, cu gandul ca moartea este aproape.

Toata hrana se sfarsise de mult, doar saculetul de panza ii ardea pielea din dreptul inimii. Caldura ii fulgera crestetul si lui i se parea c-o sa ploua, inaintea ochilor i se faceau panze de paianjen pe care se teseau oaze racoroase si se tara spre ele pe nisipul miscator ca pe un val de mare. Dar daca mananca doar o firimitura din painea cea uscata? Va prinde puteri si va ajunge mai repede!

Vrea sa desfaca sforile panzei, insa degetele cu pielea plesnita si plina de sange o scapa, o scapa mereu, mereu o scapa! Deodata, iata-l in curtea casei lor, privindu-l pe tamplar cum lucreaza. Chiar aude ca il trimite sa ii aduca apa in burduful pe care-l avea in mana.

Dar de ce se ridica asa de greu? Isi simte tot corpul o rana, dar se taraste pentru a-i aduce batranului apa in burduf. Greu, greu, tot mai greu, tatal sau asteapta apa de atatea zile, poate de saptamani intregi.

Deodata, in fata ochilor i se arata oameni care alearga spre el; au vase cu apa si isi va umple burduful? Se aude siroind chiar un izvor? Dar cine il priveste de acolo fericit?

Isi revine incetul cu incetul; desenate pe apa stau in asteptare duhurile parintilor sai. Deschide saculetul si da sa manance painea uscata.

Era o bucata de lemn.

Omul cauta fericirea!

Omenirea intotdeauna a urmarit un ideal. Acest ideal in ultima lui analiza l-am putea numi FERICIRE.

Drumul spre fericire, calea spre supremul Bine, este mirajul omenirii de totdeauna.

Calea spre supremul Bine, spre supremul Adevar, spre supremul Frumos? Iata mobilul spiritualitatii umane!

Idealul apare la inceput in constiinta prin faptul ca suntem fiinte rationale: omul are sperante, dorinte; nu se margineste numai la o viata materiala, ci are o viata spirituala.

In orice stare s-ar afla omul, bogat sau sarac, in suferinta sau coplesit de desfatari, el cauta cu ardoare altceva - ceva ce vine din ceea ce are mai inalt, ceva care sa-i faca bogatia si desfatarile mai mangaietoare, ori saracia si suferinta mai usor de suportat.

Dar ce este fericirea? Ce este aceasta himera, aceasta inchipuire dupa care alearga nepotolit si omul, si duhul din el?

In viata pamanteasca acest cuvant - fericirea - nu are nici un suport real. Nimeni nu poate sa spuna ce este cu adevarat fericirea, nici daca a trait macar o clipa de fericire.

Lipsita de continut, fericirea este ca o fata morgana, ca o apa a mortilor, care ti se nazare de departe si cu cat cauti sa te apropii de ea, cu atat ea se departeaza si piere…

Ganditorii, filosofii o numesc iluzie desarta, ideal pierdut, naluca stralucitoare… Deoarece, desi traim poate o clipa de fericire, noi nu simtim acest lucru, iar cand ne dam seama ca am trait o, ea s a topit in nestire, in neant …ca o naluca.

Dupa intelesul crestin insa, fericirea este ceva mai mult. Este setea cea mai arzatoare si nepotolita a fiintei umane dupa linistea eterna. De aceea nelinistitul spirit omenesc cauta fericirea in zborul lui neobosit, sfredelind cu inversunare muntii, scormonind oceanele, afundandu-se in maruntaiele pamantului sau spintecand vazduhurile, in speranta ca va gasi linistea si se va salaslui iarasi in spiritul divin din care a purces. Despre aceasta neliniste a spiritului omenesc ne vorbeste Fericitul Augustin cand spune: "Nelinistit este sufletul meu, Doamne, pana ce se va salaslui in Tine"…

In inteles crestin, fericirea este dorul fapturii chinuite care cauta linistea cereasca, este darul omului care ravneste la nemurire… In sfarsit, fericirea este dorul fapturii nefericite care arde de setea fericirii vesnice. Aceasta este fericirea adevarata.

Chiar de va fi sa pierdem totul: parinti, frati, surori, rude, prieteni, cinste, avere, sanatate, viata trupeasca - numai Iisus Hristos sa ne ramana - si vom fi mantuiti. Amin.

Stefan Popa
Cluj-Napoca

.

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
300 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

16 Noiembrie 2012

Vizualizari: 4870

Voteaza:

Drumul spre fericire 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

fericirea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE