Despre minunea venirii Sfintei Lumini la Ierusalim in Sambata Mare, spre pranz, in plina zi, s-a scris foarte mult, inclusiv in paginile revistei noastre. Anul acesta pe cand garzile patriarhului (vezi coperta) ii faceau loc cu greu catre Mormantul Domnului printre miile de pelerini veniti din toate colturile lumii, afara astepta inca sa intre in biserica o mare de oameni.
Eu am incercat sa ajung inauntru din Patriarhia Greaca pe langa Paraclisu
l Sfintilor Imparati si coborand apoi prin Biserica Sfantului Iacob (a arabilor ortodocsi), insa politia israeliana ne-a interzis accesul si am ramas vreo doua ore blocat sub cerul liber, cu un grup de greci, pe o platforma de langa Paraclisul Sfintilor Imparati. De acolo vedeam imensele cupole ale Bisericii Sfantului Mormant. Era cam ora 10 dimineata si soarele ardea cu putere printre cativa norisori subtiri. Aproape imi pierdusem orice nadejde de a mai ajunge inauntru, cand, deodata, cei din jurul meu au inceput sa strige si sa tipe aratand cu mainile catre cer. Nu intelegeam ce spun, insa cand m-am uitat in sus am ramas uimit: in jurul soarelui aparuse un curcubeu perfect rotund, din care tasneau raze de soare. Imaginea era extraordinara. Am ramas tacut, cu privirea la cer mult timp. Abia dupa vreun sfert de ora m-am gandit sa fotografiez minunea de pe cer.
A doua zi, stand in Biserica Invierii, mi-am ridicat ochii catre turla. Icoana Mantuitorului Iisus Hristos veghea deasupra noastra din cupola. Era inconjurata de un curcubeu rotund. Mantuitorul Iisus Hristos Pantocrator asa se picteaza intotdeauna in turla sau in cupola centrala a bisericii. Acum cred ca stiu de ce.
EU sunt lumina lumii...(Ioan 8,12)
Silviu-Andrei Vladareanu
Lumea credintei, anul III, nr. 6(23)
_w100_h79.jpg "Catedrala Sfanta Sofia din Istanbul")
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.