Impartasania inseamna castigarea Imparatiei lui Dumnezeu!

Impartasania inseamna castigarea Imparatiei lui Dumnezeu! Mareste imaginea.

Cuprins fiind intodeauna de respect si recunostinta m-am tot gandit, pret de mai multe zile cum sa-mi pot exprima, cat mai bine, in cateva randuri, aceste stari si sentimente fata de Parintele nostru Profesor de Morala Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Andrei Saguna” din Sibiu - la venerabila sa varsta de aproape optezeci si doi de ani, petrecuti in spiritul bunei noastre intelepciuni si cumintenii traditionale si autentice a poporului nostru romanesc!.

In mintea si in inima mea personalitatea preacucerniciei sale se contureaza si se identifica prin cateva trasaturi si calitati distincte, si anume: in primul rand prin maturitatea si bogata experienta sau intelepciune pastorala si duhovniceasca, prin atasamentul sau fata de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sau de a fi foarte firesc si mai putin sofisticat sau complicat; dupa aceea prin tenacitatea si perseverenta lui, prin dispozitia pe care o are spre intensificarea eforturilor in vederea rezolvarii unei probleme, atunci cand situatia o cere; prin cultura teologica si nu numai cu care este inzestrat datorita muncii si tenacitatii sfintiei sale - deoarece este un autodidact innascut si foarte consecvent cu el de-a lungul intregii vieti; prin luciditatea si spiritul critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma prin spiritul sau de disciplina, in primul rand cu propria lui persoana, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte concis, coerent dar si consistent in diferite imprejurari sau cu diferite ocazii!.

De asemenea, mai are si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun care iti inspira foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile eterne ale spiritualitatii noastre romanesti si ortodoxe!.

A ajuns la o varsta la care probabil, se gandeste mai mult la ce a fost in urma, facandu-si tot felul de bilanturi desi, eu personal ii sugerez sa nu renunte, definitiv, la toate aspectele activitatii sale care este foarte folositoare multor oameni – slujitori ai altarelor sau credinciosi ai Bisericii noastre dreptmaritoare!.

Cugetand la activitatea si la personalitatea preacucerniciei sale, care este foarte bine conturata si cat se poate de autentica si de fireasca, ma gandesc la darul omului providential cu care l-a inzestrat Creatorul si Stapanul nostru al tuturor - Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos - pe care sfintia sa l-a cinstit si l-a slujit cu toata sinceritatea, dragostea si abnegatia!.

M-as bucura sa stiu ca atat contemporanii cat si posteritatea ii vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenita pentru tot ce a facut, pentru ceea ce este si inseamna (sau ar trebui sa insemne) in constiinta si in memoria noastra colectiva, care, ma rog lui Dumnezeu sa nu fie alterata si o spun aceasta cu mare infrigurare fiindca, din pacate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefacatorii si inaintasii nostri dar incerc, totusi, sa-mi fac un act de incurajare si de optimism si sa cred ca ori de cate ori va fi pomenit numele sau va fi pronuntat cu veneratie si respect, pentru tot binele pe care l-a facut atator oameni si care fapte sunt consemnate de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Vesnic in Imparatia Sa cea cereasca si vesnica de care, ne rugam Lui, sa aiba parte; rugaciuni carora ma alatur si eu, dorindu-i sa ne traiasca intru multi, folositori si roditori ani!.

Si acum, dupa aceasta scurta introducere, cu alte cuvinte, in acest fel stand lucrurile, in ultima vreme avand eu mai multe drumuri la Sibiu, inclusiv la vestita scoala teologica - Facultatea de Teologie Ortodoxa “Andrei Saguna”, m-am hotarat, luandu-mi (si) inima in dinti, sa vorbesc cu Parintele Profesor Ilie Moldovan, o gazda primitoare si pliana de ingaduinta, in cadrul unui succinct interviu, despre Euharistie si Mantuire, despre necesitatea existentei acesteia intr-un mod cat se poate de indispensabil, pe drumul nostru catre indumnezeire si, iata ce ne-a raspuns, in cele ce urmeaza, din prea multa-i sa dragoste si experienta:

- Este perceput Iisus Hristos ca fiind „ieri, azi si in veci Acelasi” in lumea de astazi, in conditiile secularizarii la care, din pacate, suntem cu totii partasi, intr-o mai mica sau mai mare masura?!.


- Hristos este Acelasi, noi insa nu. Trebuie sa ne apropiem mai mult de El, in sensul real, euharistic, prin invatatura Bisericii, prin Sfintele Taine si prin trairea crestineasca in sanul familiei si peste tot acolo unde locuim si ne desfasuram activitatea, sa simtim ca traieste in noi Dumnezeu. La toate acestea se poate ajunge cu ajutorul catehizarii de care suntem inca foarte multi, lipsiti.

- Ce credeti ca inteleg oamenii de astazi prin notiunea de Euharistie si cum vedeti raportarea lor la acest termen teologic care reflecta o realitate duhovniceasca foarte mare, de fapt, cea mai mare?!.

- Mai intai trebuie explicat termenul Euharistie, pentru a intelege si constientiza credinciosii importanta termenului si a faptului pe care el il contine, care este ceva obligatoriu si indispensabil mantuirii.

-Mai vedeti, astazi, o raportare personala si autentica a credinciosilor la Sfanta Euharistie, cu alte cuvinte la Sfanta Liturghie ca fiind „Taina tainelor”?!.

- In anul 1986, cu prilejul vizitei sale in Romania, Patriarhul Ierusalimului – Diodor, dupa participarea sa la mai multe Sfinte Liturghii a concluzionat ca este impresionat de numarul mare de credinciosi participanti, dar ca este foarte trist pentru faptul ca a vazut foarte putini s-au nu a vazut nici un credincios care sa se impartaseasca!. Nu este voie sa existe Liturghie fara Impartasanie!. Mie nu mi-a lipsit liturghia si impartasania nici chiar in puscarie, unde am cusut pe partea din spate a maieului Sfantul Antimis, vinul il aducea un medic intr-o sticluta de vin tonic, painea si apa o retineam din hrana si din alimentele primite si asa mai departe. Gasirea unei explicatii la toata aceasta situatie ne duce cu gandul la existenta tainei lui Dumnezeu!. Astazi inca nu prea stim (cum) sa ne raportam la Sfanta Impartasanie dar suntem in drum spre, caci Impartasania inseamna castigarea Imparatiei lui Dumnezeu de aici, cu alte cuvinte este vorba de indumnezeirea prin har, care se face inca din aceasta viata.

- In alta ordine de idei, care vedeti a fi termenul corect de abordare a acestei probleme: - acela de deasa impartasanie, rara impartasanie, cu vrednicie, fara, cu pregatire sau fara, ori continua impartasanie?!. Care este, cu alte cuvinte, pozitia Sfintilor Parinti cu privire la aceasta problema?!.

- Raspunsul meu este: Continua Impartasanie, iar cat priveste vrednicia, noi preotii sfaramam Sfintele Sfintele, dupa cum citim in rugaciunea de dupa Epicleza Euharistica ce zice: „Se sfarama si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarama si nu se desparte, Cel ce se mananca si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartasesc ii sfinteste” – argument pentru continua impartasanie. In ce priveste vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu si nicidecum meritul nostru!. Motivele invocarii nevredniciei, cu canoanele, sa stiti ca sunt din lipsa de dragoste si sa se mai stie ca Liturghierul care cuprinde rugaciunile de taina speciale pe care le citesc preotii, trebuie sa fie concrete, vii, personale iar nu doar teoretice si abstracte in idei!.

- Care este diferenta de curente, de opinii sau de abordare referitor la practica impartasirii credinciosilor la slavi, romani si greci si de ce asistam la evidentierea acestor deosebiri de abordare a aceluiasi fenomen, daca pot sa ma exprim cu aceste cuvinte?!.

- Este o gresala de pretuire a lui Hristos, ca daca iL iubesti cu adevarat nu te cramponezi in aceste deosebiri, din moment ce este vorba de unul si acelasi lucru, in fond de acelasi text liturgic – cu acelasi continut!. Este dureros ca exista aceste deosebiri si, drept urmare, sa ne straduim ca acolo unde ne aflam noi, sa fie desfiintate, deoarece nu este mai importanta talcuirea lingvistica si cea tipiconala decat receptarea Harului Divin!.

- Este lumea bisericeasca contemporana suficient de constienta de valoarea si suprematia acestei Sfinte Taine, care nu abordeaza o simpla practica liturgica ci pe ea se sprijina, de fapt, toata viata noastra eclesiologica, soteriologica si, indeosebi, cea eshatologica?!.


- Este deplin corigenta din pacate, de la A la Z, de la Ortodoxie la Catolicism si de la Α la Ω!.

- Avem noi, astazi, bine structurata si articulata o teologie a Sfintelor Taine si, in special, a Sfintei Liturghii?!.

- Din nefericire lipseste evlavia cu privire la trairea in Hristos, permanenta, si numai Bunul Dumnezeu poate remedia lucrul acesta!.

- Din punct de vedere moral – duhovnicesc cum ne raportam noi la Sfanta si Dumnezeiasca Impartasanie, in conditiile in care, la momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii se impartasesc foarte putini oameni, gandindu-ma, aici, la situatia de la noi din tara?!.

- Ar trebui sa ne raportam printr-o durere adanca si prin inceputul unei ravne a mantuirii ce are in centrul ei tocmai pe Cel care ne mantuie. Daca El este Centrul, atunci haideti sa mergem cu totii la El!. La Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta. Ferice de cel care, indiferent ce varsta si in ce rost al vietii se afla, se intoarce la trairea cu Hristos, fiindca prin aceasta el se face apostol si pentru altii!. Ca o concluzie as sustine ca, pentru a scoate asemenea apostoli trebuie sa ajungem la sacrificiul apostolic si misionar de reunire a Bisericilor si de revenire la trairea primilor apostoli, astfel incat, Sfanta Euharistie trebuie sa fie si temeiul unitatii crestine a reunirii Bisericilor, a miscarii ecumenice autentice, incununata fiind de stradania indumnezeirii de pe pamant catre cer!.

- Cine ar trebui sa-si asume vina sau responsabilitatea pentru abordarea, de multe ori, destul de superficiala a acestei probleme fundamentale a spiritualitatii noastre?!.

- Sa nu cautam vinovati ci sa mergem increzatori cu convingerea ca Dumnezeu ne poate ierta de pacatul delasarii duhovnicesti, si rugandu-ne ca El sa ne ia de mana, ca prin potir sa ajungem acolo unde am fost, in paradis!. Asadar, Hristos prin Euharistie ne reintoarce la El, unde datorita comuniunii euharistice vom ajunge la comuniunea (cea vesnica) cu El.

- Mai este, astazi, relatia parinte duhovnicesc – fiu duhovnicesc una sincera, profunda, intr-un cuvant, autentica?!.

- Mai rar, dar este. Sa ne rugam sa se indeseasca, sa se intareasca!.

- Care ar fi solutia sau modalitatea indreptarii acestei stari de fapt, a acestei situatii de compromis?!.

- Implorand Providenta Divina sa priveasca spre noi cu ochi milostivi si povatuitori, convinsi fiind ca se aplica si aici cuvantul Scripturii care zice ca „Fara de Mine nu puteti face nimic”.

- Credeti ca lucrarile de invatatura ortodoxa, „catehismele” noastre prezinta corect lucrurile cu privire la aceasta problema sau sunt destul de scolastice?!.

- Suntem chemati sa scoatem scolasticul de aici!. Toata invatatura catehetica are o comoara de izvoare, mult folositoare, cu toate ca unele au fost schimbate in continutul lor si care astfel, nu au facut altceva decat sa serveasca modernismului ispitit. In general, Catehismele sunt foarte bune dar si in ele se strecoara, uneori, pareri subiective.

- Este nevoie, cumva, de o (re)catehizare a credinciosilor nostri cu privire la aceasta problema a Bisericii si nu numai, adica asistam, cumva, la o „evolutie” istorica a acestei probleme?!.


- Repet, numai Providenta Divina va face lumina in privinta cursului crestinismului nostru, care nu se poate concepe decat urcand din nou, spre culmile desavarsirii!.

- Vedeti cumva, o stare de revigorare a acestei situatii, sunteti optimist, in acest sens?!.

- Da, bineinteles, nu cred, ci sunt convins ca Dumnezeu Care a creat Biserica si pe om, cu promisiunea ca pe Aceasta „Nici portile iadului nu o vor birui” nu va intarzia aceasta revigorare pana la sfarsit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se va reface Ierusalimul pamantesc si abia apoi se va contopi cu cel ceresc, cand va fi „un cer nou si un pamant nou”.

- Acum in incheierea acestui interviu v-as ruga, Preacucernice Parinte Profesor, sa deslusiti cateva concluzii urmate de cateva sfaturi!.


- Daca dorim ca Dumnezeu sa indrepte mila Sa spre noi si Biserica Lui, sa fim crestini ai milei si ai iertarii si sa traim mai mult in Iisus Hristos Euharistic si-n evlavie la Maica Domnului si asa, pururea cu Domnul vom fi pana la sfarsitul veacurilor!.

- Acestea fiind zise, va multumesc foarte mult, dorindu-va sa aveti parte de multa sanatate, de mult spor si de multe impliniri duhovnicesti!.

Drd. Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

04 Aprilie 2012

Vizualizari: 1652

Voteaza:

Impartasania inseamna castigarea Imparatiei lui Dumnezeu! 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE