Manastirea Banjska este o manastire ortodoxa aflata in apropierea localitatii Zvecan, in nordul regiunii Mitrovica, in mult-disputata povincie Kosovo, in Serbia. Manastirea Banjska, a carei biserica centrala este inchinata Sfantului Arhidiacon Stefan, a fost construita intre anii 1313-1317, de catre domnitorul sarb Stefan Uros al II-lea Milutin, unul dintre cei mai puternici domnitori din dinastia Nemanja, cat si unul dintre cei mai puternici conducatori politici din Balcanii acelor vremuri.

Dorinta ctitorului a fost aceea de a fi inmormantat in Manastirea Banjska, loc in care a si fost inmormantat pentru prima data. In orice caz, dupa Batalia din Kosovo, din anul 1389, trupul domnitorului a fost mutat la biserica din Trepca, iar mai apoi, in anul 1460, in Bulgaria, unde se afla si astazi.

 

Manastirea a avut de impartasit aceeasi soarta ca si ctitorul ei. Initial, constructiile de la Banjska au fost monumentale: biserica, trapeza, biblioteca, chilii, palat imperial, clopotnita, etc. La inceputul secolului al XV-lea insa, un incendiu a ars biblioteca manastirii, acum pierzandu-se multe documente si carti de valoare. Spre sfarsitul aceluiasi secol, manastirea ajunsese aproape parasita.

 

Pelerinul scriitor Kuripesic, in jurnalul sau, scria ca, in secolul al XVI-lea, sultanul a ordonat distrugerea manastirii datorita crestinilor care, fugind de sclavie, se refugiau in aceasta. Mai rau, in secolul al XIX-lea, biserica aproape distrusa a Sfantului Stefan a fost transformata in moschee. Situatia a ramas astfel pana inainte de Primul Razboi Mondial. Prima reconstruire si reparare a manastirii a avut loc in anul 1939, o a doua reparatie ampla avand loc in anul 1990, cand bisericii i s-a reconstruit si domul central.

Manastirea Banjska este una dintre manastirile, foarte putine la numar, care si-au pastrat pana astazi "Carta de intemeiere”, a ctitorului. Potrivit acestui document, la intemeierea manastirii, ea a primit imense bogatii, printre care 75 de sate si 8 mosii, cu helestee, mori si albine.

 

Datorita faptului ca manastirea se dorea a fi mormant imperial, dioceza din regiune nu a avut asupra acesteia drepturi jurisdictionale, aceasta fiind declarata stavropigie (a patra, ca importanta, in vremea ei, dupa Manastirea Studenica, Manastirea Milesevo si Manastirea Sopocani). Construirea acesteia a fost ingrijita de staretul Danilo, ajuns mai apoi Arhiepiscop al Serbiei, cu numele de Danilo al II-lea. Acesta a fost prieten al imparatului, duhovnic, scriitor si mare om de cultura.

 

Potrivit unor surse medievale si folclorului din zona, Manastirea Banjska a fost renumita ca fiind una dintre cele mai frumoase manastiri din Serbia. Aceasta a fost construita potrivit stilului dezvoltat in Scoala de Arhitectura Raska. Acest stil a fost folosit in mai toate ctitoriile domnesti din vremea aceea, incepand cu Manastirea Studenica, a lui Stefan Nemanja, si incheind cu Manastirea Sfintii Arhangheli, a imparatului Dusan.

A fost una dintre dorintele domnitorului Milutin, ca Manastirea Banjska sa fie construita dupa modelul oferit de Manastirea Studenica. Cu toate acestea, biserica manastirii a ajuns sa fie construita cu o singura nava si un dom inchis. Absida Sfantului Altar este monumentala.

Teodor Danalache