Neagoe Basarab se urcă pe tron la 30 de ani şi aduce în viaţa politică şi culturală o putere cum nu se mai văzuse până atunci de a modela timpul său şi mai ales de a pune pe acest timp nu pecetea întunecată a arbitrariului şi vărsării de sânge, ci pe aceea a înţelepciunii şi deschiderii către viitor, ce l va aşeza în conştiinţa urmaşilor ca începător de tradiţie. Tânăr încă, atunci când devine stăpânul absolut al unei ţări, el şi a amintit de tânărul Solomon a cărui viaţă o va da pildă fiului său, tocmai fiindcă nu a cerut nimic altceva decât înţelepciune. Dumnezeu i-a dat-o şi lui!

A fi puternic prin Dumnezeu şi în Dumnezeu, fusese marea lecţie a lui Ştefan Vodă care înfruntase duşmani de zeci de ori mai tari simţindu şi alături de el oştile nevăzute ale binelui şi pe sfinţii Dimitrie şi Procopie! Neagoe nu mai putea cere o astfel de putere, ci numai puterea gândului care face faţă celor mai grele împrejurări. Dumnezeu i-a dat-o. Neagoe a întemeiat definitiv, în conştiinţa întregii lumi creştine din imperiu, ideea că românii continuă tradiţia împărăţiilor creştine robite de turci şi că aici este refugiul şi centrul rezistenţei tuturor.

Secretul înfăptuirilor fără seamăn, la voievodul Neagoe, stă însă în echilibrul moral al personalităţii. Poate că văzând cu ochii săi urmările vieţii lui Radu cel Mare va fi căpătat groaza bolii, dar e mai sigur că însăşi vocaţia sa a fost aceea de om stăpân pe simţurile sale în care mintea este împărat trupului, cum va scrie chiar el. Într un şir de domni, pentru care puterea însemna, din păcate, şi frâu liber pornirilor trupeşti, este neîndoielnic faptul că Neagoe Basarab a avut o viaţă de familie fără pată. Viaţa l a încercat din greu, şi a primit totul creştineşte, fără cârtire. Mama i a murit pe timpul pribegiei la Constantinopol. Din trei băieţi şi două fete a îngropat doi fii, unul mic, altul în care îşi pusese nădejdea de părinte. Moartea lui Neagoe, la 39 de ani, în septembrie 1521, ar părea o mare nedreptate faţă de acest creştin care îşi puse nădejdea în Dumnezeu. Boala fără de leac şi ameninţarea morţii au făcut din voievodul de la Argeş, cel mai mare scriitor al românilor din epoca veche şi întâiul teolog şi scriitor duhovnicesc de geniu ridicat din mijlocul Ortodoxiei româneşti. Neagoe Basarab a răspuns provocării bolii şi certitudinii sfârşitului apropiat încordându şi toate puterile în elaborarea unui grandios testament; întâia capodoperă de valoare universală, a culturii române.

Neagoe Basarab şi a scris Învăţăturile sale cu gândul limpede de a le lăsa fiului său. Dacă domnia de numai nouă ani, dar atât de bogată în roade, a lui Neagoe Basarab poate fi socotită o adevărată minune înfăptuită de un om politic dăruit cu puterea harului, Învăţăturile lui Neagoe Basarab pentru fiul său Theodosie au apărut la rândul lor o minune, şi mai greu de primit. Neagoe Basarab a reuşit şi minunea de a aşeza literatura română în rândul marilor literaturi ale lumii, creatoare de capodopere. Cartea lui, încă necunoscută cum se cuvine dincolo de hotare, este una dintre cele mai cutremurătoare mărturii omeneşti despre om, iar în lumea noastră dobândeşte o actualitate tot mai vădită.

Nimeni nu a mai întrupat în cultura română, cu forţa lui Neagoe, această trăsătură fundamentală a sufletului românesc, credinţa în puterea binelui.

Fiindcă nimeni nu a legat o mai strâns de credinţă şi de iubirea pentru Cel de Sus, Neagoe Basarab, binecredinciosul domn român, a dat cea mai înaltă cugetare creştină în problemele stăpânirii şi conducerii oamenilor. Nici învăţatul episcop Bossuet, autorul, peste două secole a cărţii intitulate "Politica scoasă din înseşi cuvintele Scripturii Sfinte" nu a reuşit să facă din duhul creştin şi puterea lumească o alcătuire atât de firească. Prin Neagoe Basarab, românii au dat lumii un model de cugetare politică umană şi creştină, neatins şi nedepăşit de nimeni. Dar nu numai un gânditor politic şi creştin era Neagoe, nu numai un scriitor politic a cărui artă a scrisului a atins culmi nemaiîntâlnite, ci şi un uriaş cugetător religios al neamului românesc.

Toata opera lui Neagoe Basarab este o "filocalie" şi am putea spune că el încearcă prima oară să facă din domnie o "filocalie". Învăţăturile lui Neagoe Basarab sunt "Filocalia" omului politic, cum este Filocalia manualul monahului şi al creştinului dornic de desăvârşire. A fost o minune toată domnia lui Neagoe Basarab. A fost o minune scrierea unei asemenea cărţi în timpul în care apărea Machiavelli. A fost o minune dăruirea şi renaşterea neamului românesc după atâtea încercări, întărite de duhul încrederii în triumful binelui, dreptăţii şi adevărului.

Ştefan Popa

 

• Sfantul Neagoe Basarab
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Neagoe Basarab - Domnia si sfintenia
  Publicat in : Religie
• Sfantul Domnitor Neagoe Basarab
  Publicat in : Religie
• Sfantul Domnitor Neagoe Basarab; Sfantul Ioan Evanghelistul
  Publicat in : Calendar ortodox