Rila - cea mai faimoasa lavra din Bulgaria


        Paisie Hilandarski, in a sa Istorie slavo-bulgara, din anul 1762, indemna poporul bulgar sa poarte de grija Manastirii Rila „caci dintre toate marile manastiri si biserici, din cate au avut bulgarii, in vremea noastra, Domnul a binevoit sa mai ramana, intru toate ale ei ,doar Manastirea Rila”. Aceasta veche lavra bulgareasca a fost intemeiata in sec. 10 de catre Sfantul Ioan de Rila, care s-a pustnicit in „creierul muntilor”, la peste 120 de km sud de Sofia.


Am pornit catre Rila avand ca punct de plecare orasul Blagoevgrad, din apropierea granitei Macedoniei actuale. Insotitorii nostri merg la fiecare sfarsit de saptamana sa se inchine la moastele Sfantului Ioan, catre care au o foarte mare evlavie.

Stanka si Malinka sunt doua credincioase care nu se indoiesc o clipa ca Evanghelia este vie si trebuie traita. Stanka se ocupa de „kuklo-terapie” (terapia prin reprezentatii de papusi). Multi copii cu handicap sunt ajutati de Stanka in acest mod. Ne-a condus mai intai in orasul vechi, la o casa ce a apartinut odinioara Manastirii Rila, unde, intr-un coltisor din casa, retrocedat cu greu de stat, isi desfasoara activitatea. Facultatea de teatru, absolvita la Sofia, o ajuta mult in acest sens, insa bucuria ei cea mai mare este sa-i duca pe copii la biserica. Malinka este de formatie istoric, iar pe parcursul calatoriei ne introduce treptat in istoria acestor locuri, mai ales in cea a veacului al 10-lea.


Viata Sfantului Ioan de Rila

Despre Sfantul Ioan de Rila se spune ca s-a nascut in satul Scrin, cu peste un mileniu in urma. Dupa ce binecredinciosii sai parinti au trecut la cele vesnice, tanarul Ioan a cugetat intru sine sa imbrace chipul monahicesc si a pornit spre pustie fara ca nimeni sa stie acest lucru. Insa vrajmasul diavol, care uraste tot binele, a intrat in inima fratelui sau, care s-a pornit cu mai multi oameni din sat pe urmele celui ce dorea sa devina monah. L-au ajuns din urma in Campia Mardista, sub un stejar urias, si cu cuvinte inspirate de diavol au inceput sa-l intoarca de pe calea lui Dumnezeu. Daca au vazut ca nu-l pot convinge (sfantul se ruga la Dumnezeu in tot acest timp), au inceput sa-l batjocoreasca in fel si chip. Atunci sfantul, indreptandu-se catre pustie, le-a spus: „Ramaneti cu rasul si batjocura voastra”. Si, mergand cale multa prin pustie, a gasit o pestera unde nu patrundea nici soarele si nici vantul nu sufla. Si astfel au inceput ostenelile sale. A petrecut acolo in rugaciune catre Dumnezeu ziua si noaptea, iar lacrimile din ochii sai nu incetau in timp ce se ruga. Un inger al Domnului ii aducea mana in chip de macese. De multe ori a suferit ispite de la diavol, care l-a aruncat de pe stanca inalta pe care se ruga neincetat. A petrecut in pustie multi ani, pana cand Tarul Petru l-a descoperit prin niste ostasi rataciti. Vrand sa-l cunoasca pe sfantul, acesta nu i-a ingaduit sa-l vada decat de la mare departare. Sfantul Ioan a facut, cu vremea, cativa ucenici, care au intemeiat pe aceste locuri Sfanta Manastire Rila. Acestora le-a lasat un testament de traire duhovniceasca, ce se pastreaza pana in zilele noastre. A trecut plin de veselie duhovniceasca la cele vesnice, iar dupa ce a fost ingropat, li s-a aratat ucenicilor sai, poruncindu-le sa-l duca in cetatea Serdica. Atunci, ucenicii au aflat trupul sfantului nestricacios si plin de buna mireasma. La Serdica, trupul cuviosului facea minunate tamaduiri.

 

Sfantul Ioan dezleaga limba unui arhiereu care il nesocotise

Nu mult dupa trecerea la cele vesnice a Sfantului Ioan, moastele sale au fost luate de craiul unguresc din cetatea Serdica si au fost duse in cetatea Esztergom din Ungaria. Arhiereul Esztergomului, auzind despre Sfantul Ioan ca este preamarit cu multe minuni de Dumnezeu in toate tarile, nu putea sa creada: „Nu am auzit ca acesta sa fie pomenit in sinaxarele cele vechi”, spunea el, si nu a vrut sa mearga sa dea inchinarea cuvenita sfantului. Atunci, indata s-a legat limba lui. Cunoscand pricina amutirii sale, a alergat degraba la racla sfantului, pentru iertare, iar sfantul i-a dat tamaduire chiar in acel ceas. Impodobind racla Sfantului Ioan de Rila cu mult aur si argint, a trimis cu mare cinste moastele rapite, din nou, la Serdica, in anul 1090. Moastele sfantului, in vremea imparatiei vlaho-bulgare, au stat vreme indelungata si in imparateasca cetate Veliko Tirnovo. Apoi s-au intors la manastirea Rila, unde se afla si astazi, facand nenumarate tamaduiri celor ce se inchina Sfantului Ioan cu credinta. Parintii manastirii au frumosul obicei de a consemna intr-o condica speciala - si in prezenta mai multor martori - minunile care se petrec ori s-au petrecut de-a lungul vremii la racla cu moastele sfantului. Procesele verbale cuprind nume, adrese si semnatura bibliotecarului ori secretarului manastirii. Rasfoirea vechilor condici din biblioteca manastirii (biblioteca ce contine peste 20 000 de volume valoroase si peste 135 de manuscrise din veacul 15 pana in veacul 19, precum si alte documente vechi) scoate la iveala si alte intamplari minunate din viata manastirii, petrecute in jurul Sfantului Ioan de Rila.

 

Sfantul Ioan izgoneste din manastire o ceata de talhari turci

In vremea duhovnicului Sebastian, om cu viata sfanta, mare nevoitor si postitor, care avea darul inainte-vederii, trecut la cele vesnice in anul 1833, o ceata de talhari turci din Adrianopole a navalit in manastire cu scopul de a o prada. Parintele Sebastian a strans atunci pe toti fratii la rugaciune, in biserica. Talharii, prefacuti, au cerut chilii, pe seara, pentru a se odihni. Gandeau ca in toiul noptii sa fure tot ceea ce era mai de pret din manastire si sa se faca apoi nevazuti. Capeteniei lor, in timp ce dormea, i s-a aratat, noaptea, un batran scund, cu barba lunga si cu o carja, care a inceput sa-l  bata si sa-i porunceasca sa paraseasca cat de repede manastirea. Maniata, capetenia a iesit din chilie si a inceput sa-si certe straja care pazea in fata usii, pentru motivul ca a ingaduit sa intre un oarecare kesis (in turca: monah) in chilie si sa se napustesca asupra lui. Straja i-a raspuns ca nu a intrat nimeni in camera si ca a fost bine pazit tot timpul. A doua zi, capetenia a pus pe duhovnicul Sebastian sa alinieze pe toti calugarii, pentru a se razbuna pe cel de la care primise bataie in timpul noptii. Duhovnicul a facut intocmai, insa acel calugar bataus nu a fost aflat. Acuzat ca ascunde pe calugar, duhovnicul si-a dat seama ca este ceva la mijloc si a chemat atunci pe capetenie in biserica. Comandantul talharilor, cand a ajuns in dreptul icoanei Sfantului Ioan de Rila, a strigat: „Acest kesis m-a batut!”. Duhovnicul i-a explicat turcului ca sfantul din icoana traise in urma cu 900 de ani, iar manastirea ii apartine; „Si se pare ca l-ai nemultumit cu ceva de ai patimit aceasta”. Capetenia, intelegand cum stau lucrurile, si-a strans indata ceata si au parasit cu totii, in graba, manastirea.


Vamile istoriei

Manastirea a fost de mai multe ori distrusa, incendiata sau abandonata de catre monahi de-a lungul vremii. In anul 1335, protosebastul Hreliu a ridicat un turn de paza cu 5 nivele. In sec. 14 manastirea poseda nenumarate domenii, consemnate in documente din vremea Tarului Ivan Sisman. In sec. 15, Rila este devastata, insa, o data cu readucerea moastelor Sfantului Ioan de Rila de la Veliko Tirnovo, in anul 1469, isi recapata importanta avuta odinioara. In 1816, in urma unei colecte nationale, manastirea capata infatisarea actuala. Stilul arhitectonic este asemanator marilor manastiri athonite. Biserica actuala a manastirii este construita intre anii 1834-1837, pe amplasamentul vechii biserici. Pictura a fost realizata intre anii 1840-1848, de catre Zaharia Zografu, impreuna cu o echipa de pictori apartinand scolii de Samokov.


Manastirea are la ora actuala in jur de 20 de monahi. Este cea mai renumita manastire din Bulgaria. Din pacate, manastirile bulgaresti sunt aproape goale. Manastirea Rila este, probabil, printre cele mai pline de viata, cu cei 20 de monahi ai sai. In jurul manastirii, la jumatate de ceas de mers, se afla pestera in care s-a nevoit Sfantul Ioan de Rila. „Agheasma” Sfantului Ioan de Rila, aflata in apropierea pesterii, are puteri tamaduitoare miraculoase. Muntii din jur, ce ating 2 900 de metri, izvoarele repezi si reci care curg in preajma manastirii, padurile umbroase, si nu in ultimul rand moastele Sfantului Ioan de Rila, facatoare de minuni, cheama pelerinul in chip tainic spre aceste locuri binecuvantate.

 

                                                                                          Gheorghita CIOCIOI
                                                                               Lumea credintei, anul II, nr. 9(14)

.

21 Februarie 2006

Vizualizari: 9597

Voteaza:

Rila - cea mai faimoasa lavra din Bulgaria 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE