Dupa revolutia din 1989, prima manastire athonita care ne-a vizitat tara a fost Manastirea Xiropotamu. Parintii de la Xiropotamu aduceau atunci (1992), in procesiune, cea mai mare bucata din lemnul Sfintei Cruci, pastrata de secole la manastirea lor.

Manastirea Xiropotamu (Raul Sec sau Secu, sau a Sfantului Nichifor) este a opta in ierarhia athonita. Ea este cea mai aproape de Dafne, principalul port de acces in Sfantul Munte, si este situata pe drumul care leaga Dafne de Karyes, capitala administrativa a Muntelui Athos.

Hramul manastirii este Sf. 40 de mucenici (9 martie). Se spune ca intotdeauna inainte de hram cresteau in biserica, in chip minunat, 40 de bureti, insa, dupa ce parintii au primit, la 1274, unirea cu catolicii, s-a luat definitiv acest semn al milei lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, o legenda spune ca, savarsind parintii liturghia impreuna cu latinii, s-au prabusit de la temelie zidurile si turnurile manastirii.

Aceasta manastire este una dintre cele mai vechi din Sfantul Munte, prima atestare documentara fiind de la anul 971, in primul Typicon al Sfantului Munte. Traditia atribuie insa imparatesei Pulcheria (sec. 5) calitatea de ctitor initial al unei manastiri pe aceste locuri, iar alte surse ii numesc ctitori fie pe Constantin al VII-lea Porfirogenetul, fie pe Roman I Lecapenos, ambii imparati bizantini din sec. 10.

Candva bogata prin proprietatile sale intinse, dupa ocupatia latina din sec. 13, manastirea a decazut, fiind sustinuta totusi de imparatii Mihai al VIII-lea Paleologul si Andronic al II-lea cel Batran, cat si de alti imparati bizantini si despoti ai Serbiei. Distrugerilor provocate de turci li s-au adaugat doua teribile incendii, care au cuprins manastirea in 1507 si 1609.

Intre voievozii romani care au sustinut Manastirea Xiropotamu au fost Ilias Voda, Alexandru Aldea, Vlad Vintila, Petru Rares, Ioan Mavrocordat si, bineinteles, Neagoe Basarab. Un ctitor de frunte se poate considera Mihnea Turcitul, care a inchinat Xiropotamului Manastirea Plumbuita de langa Bucuresti, cu toate proprietatile ei. Un alt metoc al Manastirii Plumbuita a fost Manastirea Clatia de langa Iasi, inchinata de ctitorul ei, Paun Vamesul, grec originar din Epir.

Intre1757 si 1763, cea mai mare bucata din lemnul Sfintei Cruci a stat in Tarile Romane. Cand s-a intors in Athos, parintele Chesarie (Daponte), cel care a insotit pretiosul odor, a spus: „Moldova a dat din tot sufletul ei si Valahia a daruit cu toata puterea ei“. S-au strans atunci peste un milion si jumatate franci aur, atat de mult incat cu banii stransi s-a reparat si pictat biserica, s-a construit aghiasmatarul, aripa estica din temelie si clopotnita, s-au cumparat clopote, practic s-a renovat intreaga manastire. Legaturile Tarilor Romane cu Manastirea Xiropotamu sunt dovedite si de cele peste 2500 de documente romanesti din arhiva sa.

Silviu-Andrei Vladareanu
Lumea credintei, anul III, nr. 2(19)

• Dohiariu, marea ctitorie a lui Alexandru Lapusneanul
  Publicat in : Biserica in lume
• Zografu - lavra athonita a bulgarilor
  Publicat in : Biserica in lume
• Cutlumus - candva lavra cea mai mare a Tarii Romanesti
  Publicat in : Biserica in lume
• Sfanta Manastire Dionisiu
  Publicat in : Biserica in lume