Manastirea Harjauca

Manastirea Harjauca este situata pe malul paraului Harjauca, in judetul Ungheni, la o distanta de aproximativ 60 de kilometri de Chisinau. Lacasul de cult a avut parte de o istorie dramatica din cauza navalirilor repetate ale tatarilor si a autoritatilor comuniste care au impus asa-numitul "ateism stiintific".  Data de intemeiere a manastirii variaza, iar, in privinta ctitorilor, nu se cunoaste cu exactitate cine a fost. Astfel, cercetatorul P. Crusevan sustine ideea ca edificiul ar fi fost intemeiat in anul 1740 de catre ieromonahul Varsanufie cu ajutorul unui boier pe nume Miculita. O a doua versiune spune ca lacasul de cult ar fi fost ridicat pe la 1750 de catre monahul Inochetie Sava. Manastirea avea initial doua biserici din lemn, ambele cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
 

Intre anii 1820-1836, arhimandritul Spiridon Filipovici - vlah originar din Muntenegru - ctitoreste biserica de iarna cu hramul Sfantul Spiridon, pe locul uneia din fostele biserici din lemn.
 

Se presupune ca arhitectul bisericii este acelasi cu cel care a proiectat Catedrala din Chisinau, Melnikov, deoarece forma cupolelor este asemanatoare, iar edificiul este inaltat in aceeasi perioada. 
 

Un deceniu mai tarziu, in anul 1848, va fi ridicata si biserica de vara cu hramul inaltarea Domnului. Acum manastirea devine arhiereasca, facandu-se renovari si schimbari sub arhiepiscopul titular, Irinarh al Chisinaului. In anul 1917 insa, lacasul de cult va indura din nou pagube importante din cauza revolutiei rusesti.
 

Dupa unirea Basarabiei cu Romania, in 1918, viata monahala este reluata si revigorata sub indrumarea arhiepiscopului Nicodim al Husilor, viitor patriarh al Romaniei. Acesta aduce foarte multe carti de la Iasi si Bucuresti, biblioteca manastirii devenind acum foarte importanta. Suferinta manastirii nu se incheie aici, caci, in anul 1947, arhiepiscopul Chisinaului, rusul Nectarie Grigoriev, fidel guvernantilor comunisti, decide din motive de precaritate economica inchiderea mai multor manastiri.
 

Un grup de atei rusi transforma acum manastirea in sanatoriu. La initiativa conducerii sanatoriului si cu sustinerea Ministerului Culturii in anul 1981 se incepe restaurarea bisericii Inaltarea Domnului, urmand ca in anul 1994 aceasta sa fie resimtita.
 

Catapetesmele poleite cu aur ale vechii biserici de vara, foarte multe icoane impreuna cu biblioteca de carte veche bisericeasca in limba romana, ce numara peste 300 de volume, au fost arse prin decizia mitropolitului Pavel - rus de origine. Tot acum mormintele preotilor si ctitorilor sunt distruse, terenul nivelat, iar in timpul existentei sanatoriului chiliile monahilor sunt transformate in saloane. Biserica cu hramul Inaltarea Domnului devine club de dans si de tras la tinta.

Echipa de restauratori a pastrat, ca o marturie a trecutului, peretele din stanga altarului, unde se vad si astazi urmele lasate de sagetile, pe care le-a primit chipul Mantuitorului. In interior, sub straturile de var si vopsea, s-a descoperit fresca veche a bisericii ce se caracterizeaza printr-un stil clasic.

Arhitectura este simpla, cromatica stridenta, iar fatadele sunt sobre, plate si imbracate cu pietre de rau. Intrarea in trapeza pastreaza o infatisare eclectica si confuza din punct de vedere plastic, ce reflecta foarte bine aspectul initial al acesteia.

Prin aceeasi suferinta trece si biserica de iarna Sfantul Spiridon, a caror ziduri au fost distruse cu securea. Din 1991 biserica nu mai este folosita, ample lucrari de restaurare fiind necesare.