Buna Vestire

 

 

Cuvant la Buna Vestire

 

   

Cand s-a implinit si s-a apropiat vremea izbavirii neamului omenesc, care avea sa fie prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuinta in tot chipul, sa se afle o fecioara curata, fara prihana si sfanta, fecioara care ar fi vrednica sa intrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fara de trup, si sa slujeasca taina mantuirii noastre.

   

Deci, s-a aflat o Fecioara mai curata decat curatia, mai fara de prihana decat toata zidirea cea gandita, mai sfanta decat toata sfintenia, Preacurata si Preabinecuvantata Fecioara Maria, odrasla radacinii celei sterpe a Sfintilor si dreptilor, dumnezeiestilor parinti Ioachim si Ana, rodul rugaciunilor si al postirilor parintesti, fiica cea imparateasca si arhiereasca. Si s-a aflat la loc sfant in templul lui Solomon aceea care avea sa fie biserica insufletita a lui Dumnezeu. Fecioara, care avea sa nasca pe Cuvantul cel mai sfant decat sfintii, s-a aflat in altarul templului ce se numea Sfanta Sfintelor, pentru ca acolo a cautat Domnul din inaltimea slavei imparatiei Sale, spre smerenia roabei Sale. Si a ales-o pe cea mai inainte aleasa din toate neamurile; a ales-o ca Maica a Cuvantului Sau Cel mai inainte de veci, pentru a Carui intrupare din ea, inca mai inainte de buna-vestirea arhanghelului, cu taina a instiintat-o, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credinta ale sfintilor.

   

Pentru ca, fiind Preacurata Fecioara in templu de doisprezece ani, se indeletnicea nu numai in neincetata rugaciune catre Dumnezeu si cu lucrul mainilor din toate zilele, ci si cu citirea dumnezeiestilor carti, cugetand la legea Domnului ziua si noaptea. Caci asa scriu despre dansa Sfantul Epifanie si Sfantul Ambrozie, ca era foarte isteata la minte si iubitoare de invatatura si se indeletnicea cu citirea dumnezeiestilor Scripturi. Iar istoricul bisericesc Gheorghe Chedrin spune despre dansa ca, inca in vremea vietii sfintilor sai parinti, a invatat bine Vechiul Testament. Si citind adeseori in proorocia lui Isaia acele cuvinte: Iata fecioara va zamisli in pantece si va naste Fiu si se va chema numele lui Emanuil, care se tilcuieste, Cu noi este Dumnezeu, Sfanta fecioara Maria se aprindea cu osardnica dragoste, nu numai spre Mesia Cel asteptat, Care avea sa vina, ci si spre fecioara aceea care era sa zamisleasca si sa nasca pe Mesia. Pentru ca se gandea, cat de mare vrednicie este a fi Nascatoare a lui Emanuil, Fiul lui Dumnezeu, si cat de negraita este taina aceea, ca sa fie o fecioara maica.

   

Insa, stiind din proorocii ca s-a apropiat vremea venirii lui Mesia - pentru ca acum se luase sceptrul de la Iuda si saptamanile de ani ale proorocului Daniil se sfarsisera -, socotea ca negresit acum va fi nascuta in lume acea fecioara, pentru care mai inainte a vestit Isaia si, suspinand adeseori din adancul inimii, se ruga in sine ca s-o invredniceasca Dumnezeu sa vada pe acea fecioara si, de s-ar putea, sa fie la dansa slujnica cea mai de pe urma.

   

Odata, stand Fecioara Maria dupa a doua catapeteasma la rugaciunea de miezul noptii, dupa obicei, si cu fierbinte dorinta rugandu-se lui Dumnezeu, deodata a rasarit o lumina mare si a stralucit peste ea. Iar din mijlocul luminii s-a auzit un glas catre dansa astfel: "Tu vei naste pe Fiul Meu!" Atunci de ce fel de bucurie s-a umplut Preacurata Fecioara si ce fel de multumire a dat, inchinandu-se pana la pamant lui Dumnezeu, Facatorul ei, nu se poate spune! Astfel a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale. Pentru ca, aceea care dorea pentru dragostea lui Dumnezeu sa slujeasca Preacuratei Nascatoare a lui Mesia, aceea singura s-a invrednicit a fi Maica lui Hristos si stapana a toata zidirea. Si i-a fost ei acea descoperire in anul al doisprezecelea de la nasterea sa, cu doi ani mai inainte de logodirea ei cu Iosif si la nimeni n-a spus taina aceea pana la Inaltarea lui Hristos. Deci, de atunci se instiintase ca o sa fie in feciorescul ei pantece acea tainica zamislire si astepta vremea implinirii tainei.

   

Iar dupa ce s-a sfarsit anul al unsprezecelea - dupa marturia Sfantului Evod - al petrecerii ei in templul lui Solomon si sosind al doisprezecelea, iar de la nasterea ei - dupa marturia lui Gheorghe Chedrinul -, al paisprezecelea, i s-a poruncit ei de catre arhierei si de catre preoti ca, dupa obiceiul Legii, sa iasa din bisericeasca locuinta, precum si celelalte fecioare de varsta ei, si sa se marite dupa barbat, ea insa le-a raspuns ca din scutece este data lui Dumnezeu de parinti si Lui I-a fagaduit sa-si pazeasca a sa feciorie in veci. Deci, nu-i este cu putinta sa fie maritata cu om muritor, nici nu poate ca s-o sileasca spre nunta, fiind fecioara a lui Dumnezeu Cel fara de moarte.

   

Deci, arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru ca nici o fecioara n-a mai fost vreodata care sa-I fi fagaduit Domnului candva a sa feciorie in veci, ci numai Maria cea dintai in lume s-a aratat astfel. Deci, se sfatuiau pentru dansa ce sa faca, pentru ca petrecea in biserica Domnului, iar dupa catapeteasma cea mai dinauntru nu voiau sa-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit; dar nici nu cutezau sa dea dupa barbat pe fecioara lui Dumnezeu. Si nu se pricepeau cum sa randuiasca cu placere dumnezeiasca, viata ei cea fecioreasca fara de barbat, ca sa nu manie pe Dumnezeu in ceva, pentru ca amandoua acelea se stiau ca sunt mare pacat; adica si spre nunta a sili pe o fecioara care si-a fagaduit lui Dumnezeu fecioria vesnica, si a tine parte femeiasca in Sfanta Sfintelor, fiind in varsta desavarsita.

   

Despre aceasta graieste Sfantul Grigorie de Nissa, astfel: "Preotii, cat a fost mica Sfanta Fecioara, dupa spusele proorocului Samuil, o lasau in biserica Domnului. Dar, dupa ce a sosit varsta anilor ei, s-au sfatuit intre dansii, ce ar putea face cu dansa, ca sa nu manie pe Dumnezeu intru ceva". Si Nichifor Calist, scriitorul istoriei bisericesti, graieste despre dansa astfel: "Dupa ce a crescut Fecioara Maria, preotii au facut sfat, cum sa randuiasca pentru dansa, ca sa nu se arate a fi facatori de nedreptate sfantului ei trup. Pentru ca socoteau ca vor face pacatul furarii de cele sfinte, de o vor marita dupa barbat si de vor supune la legea insotirii, pe aceea ce odata se incredintase lui Dumnezeu. Dar iarasi, ca sa fie o fecioara de atatia ani in Sfanta Sfintelor, nici Legea nu da voie si nici nu este acel lucru cinstit si vrednic de sfintenie". Asa graiau ei.

   

Deci, apropiindu-se de Chivotul Legii si facand rugaciune cu dinadinsul, au luat - precum spune Ieronim -, raspuns de la Domnul, ca sa se caute un barbat vrednic, caruia sa i se incredinteze Sfanta Fecioara, sub randuiala si chipul insotirii, pentru pazirea fecioriei. Iar cum s-ar fi putut afla un barbat ca acela, sfatul Domnului se facu intru acest fel: din casa si din semintia lui David sa se aleaga barbati fara femei si toiegele lor sa le puna in altar; si al carui toiag va inverzi, acela este ales pentru a i se da Fecioara Maria.

   

Atunci era praznicul sfintirii bisericii, cel asezat de Macabei. Iar inceputul acelui praznic era in douazeci si cinci de zile ale lunii noiembrie si sfarsitul peste trei zile ale lunii decembrie. Si s-a adunat in biserica multime de popor din cetatile de primprejur; iar barbatii care venisera la praznic, erau si din neamul lui David, rudenii si vecini ai Fecioarei Maria.

   

Deci arhiereul cel mare, Zaharia, tatal Mergatorului Inainte, adunand doisprezece barbati fara femei, din semintia lui David, intre care era si Sfantul Iosif, barbat drept si batran de ani, a luat toiegele lor si le-a lasat peste noapte in Sfantul Altar, zicand: "Arata, Doamne, pe barbatul cel vrednic, cu care se cuvine a logodi pe Fecioara". Iar a doua zi, preotii impreuna cu cei doisprezece barbati, intrand in biserica, au gasit toiagul lui Iosif, inverzit si inca si o porumbita s-a vazut - cum marturiseste despre aceasta Ieronim -, zburand de sus si sezand pe toiagul lui Iosif. Si au cunoscut bunavoirea lui Dumnezeu, ca lui Iosif sa i se incredinteze Fecioara spre paza.

   

Sunt unii care socotesc ca Preacuratei Fecioare, lepadandu-se de logodire pentru curatia fecioriei sale, ca sa nu i se faca vreo strambatate, si mahnindu-se foarte mult, i s-a facut de la Dumnezeu deosebita descoperire si incredintare, ca sa nu se indoiasca a merge la Iosif, rudenia si logodnicul sau - adica barbatul cel drept si sfant, placut lui Dumnezeu -, nu spre insotirea trupeasca, ci spre paza fecioriei sale, randuit fiind, de purtarea de grija a Celui Preainalt.

   

Savarsindu-se logodna, Sfantul Iosif a luat pe Preacurata Fecioara din templul Domnului, din mainile arhiereului Zaharia si ale celorlalti preoti, intru curata si neprihanita vietuire, neatin-gandu-se nici macar in gand de floarea fecioriei ei. Sfantul Iosif era barbatul ei numai cu parerea, dar cu lucrul era curat pazitor al fecioriei ei si slujitor al vietii Preacuratei Fecioare celei pline de mare sfintenie.

   

Vietuind Preasfanta Fecioara in casa logodnicului, nu si-a schimbat viata sa cea mai dinainte, pe care o avea in Sfanta Sfintelor. Caci nu se indeletnicea cu altceva, fara numai in rugaciunea cea de Dumnezeu ganditoare, in citirea dumnezeiestilor carti si in obisnuita si cuviincioasa ei lucrare de maini. Si-i era ei casa lui Iosif ca o biserica de rugaciune, din care nicaieri nu iesea. Ci totdeauna, inchizandu-se, traia in post si tacere, nevorbind cu nimeni, decat numai cu cei din casa lui Iosif. Pentru ca povesteste despre dansa Gheorghe Chedrinul astfel: "Maria, postind in casa barbatului sau si ferindu-se de iesirea in popor, petrecea cu cele doua fecioare ale lui Iosif si numai catre acelea, uneori, graia cate un cuvant si acesta, numai daca era de trebuinta a vorbi si cat de scurt".

   

Asa petrecand ea patru luni - dupa marturia Sfantului Evod -, a sosit ceasul intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, ceasul cel din veci ascuns si de toata lumea dorit, ceasul in care avea sa se inceapa mantuirea noastra. Si a trimis Dumnezeu pe Gavriil, arhanghelul duhurilor ceresti care stau mai aproape de scaunul Sau, cu taina cea din veac ascunsa si nestiuta de ingeri, ca bine sa vesteasca Preacuratei Fecioare zamislirea straina a Fiului lui Dumnezeu, care covarseste firea omeneasca si toata mintea, lucru de care Sfantul Evanghelist Luca scrie astfel: In luna a sasea a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu.

   

Acea luna a sasea era de la zamislirea Sfantului Ioan Inaintemergatorul, si ingerul, cel ce bine a vestit lui Zaharia zamislirea lui Ioan, a fost trimis ca bine sa vesteasca si Preacuratei Fecioare zamislirea lui Hristos. Iar in luna a sasea s-a trimis, pentru ca Inaintemergatorul fiind in pantecele maicii sale de sase luni, sa poata salta de bucurie la venirea Maicii Domnului. Ingerul a fost trimis in cetatea Galileii, al carei nume era Nazaret. Latura Galileii era a neamurilor.

   

Desi o parte era locuita de israiliteni insa mai multe popoare pagane erau intr-insa. Pentru aceasta si in Sfanta Scriptura se graieste despre Galileea neamurilor. Latura aceasta, la israiliteni, era cea mai de pe urma si nebagata in seama, ca cea locuita de oameni pacatosi, de alta limba si necredinciosi. De aceea era si ocarata de iudei, pentru ca ziceau: Au doar din Galileea vine Hristos? Cearca si vezi, ca prooroc din Galileea nu vine! Asemenea si Nazaretul, cetatea Galileii, era de dansii intru nimic socotita, ca ceea ce era mica si cea mai de pe urma. Asa se vorbea intre dansii: Din Nazaret poate sa fie ceva bun?

   

Dar sa socotim vointa lui Dumnezeu. Unde a voit sa aiba pe Preacurata Maica Sa? Nu in latura Iudeii, nici in Sfantul Ierusalim, cetatea cea mare, ci in Galileea cea pacatoasa si in micul Nazaret, ca intai sa arate adevarul, ca pentru pacatosi a venit pe pamant: N-am venit, zice Domnul, sa chem pe cei drepti la pocainta, ci pe cei pacatosi; "si din limbi necredincioase, sa-Mi fac Biserica credincioasa", iar al doilea, sa se arate lucrul, ca spre cei smeriti, lepadati si defaimati, priveste Hristos cu milostivire, iar nu spre cei mandri si slaviti. Caci Cuvantul lui Dumnezeu, cand a voit sa plece Cerul si sa se pogoare la pacatosi, privea din inaltimea slavei Sale, unde este mai multa multime de pacatosi. Si vazand in Iudeea pe ierusalimiteni, care pareau a fi drepti inaintea oamenilor, iar pe galileeni vazandu-i trecuti cu vederea de toti si socotiti a fi mai pacatosi decat toti, a trecut Iudeea care se parea sfanta si a venit in Galileea, care se parea pacatoasa. A trecut si Ierusalimul, cetatea cea mare, cinstita si slavita, si s-a dus in Nazaret, cetatea cea mica si necinstita, alegandu-si in aceasta lume locul cel mai de pe urma, smerindu-Se pana la chipul de rob si de pacatos.

   

Mica cetate a fost Nazaretul, insa de mare dar s-a invrednicit, de care nu s-au invrednicit toate celelalte cetati mari ale lui Israil, care se inaltasera mult. In Nazaretul cel mic locuieste Fecioara Maria, cea mai inalta decat toti sfintii ingeri, al carei pantece era mai desfatat decat cerul. Acolo se trimite Gavriil, acolo umbreste Duhul Sfant, acolo Se intrupeaza Dumnezeu Cuvantul. Pentru ca unde este smerenia, acolo straluceste slava lui Dumnezeu. Cetatile cele mandre sunt vrajmase lui Hristos, iar cele smerite Ii sunt placute. Neslavita cetate Nazaret a zamislit pe Hristos, Domnul nostru, iar slavitul Ierusalim L-a rastignit! Micul Betleem L-a nascut, iar marele Ierusalim Il cauta spre moarte! In cei smeriti Dumnezeu Se salasluieste, iar de la cei mandri Se indeparteaza.

   

Deci spre latura cea nebagata in seama, la saracul Nazaret, si la fecioara cea smerita, care locuia intr-insul, s-a trimis ingerul de la Dumnezeu. Pentru aceasta trimitere, Sfantul Andrei Criteanul vorbeste astfel: "Unuia din cei dintai ingeri, Dumnezeu i-a poruncit sa implineasca vestirea tainei si cu aratarea maririi Sale, precum socotesc, i-a zis: "Asculta, Gavriile! Du-te in Nazaret, cetatea Galileii, in care locuieste fiica fecioara, cu numele Maria, fiind logodita cu barbat, al carui nume este Iosif. Mergi - zice - in Nazaret!" Dar pentru ce? Ca frumusetea Fecioarei cea preaiubita, ca pe un trandafir cu bun miros, din latura cea spinoasa s-o primeasca Atotputernicul. "Mergi in Nazaret", ca sa se implineasca proorocia care zice: Nazarinean Se va chema. Dar cine se va chema Nazarinean? Acela Care de catre Natanail se va numi Fiul lui Dumnezeu si Imparat al lui Israil".

   

Gavriil se trimite, pentru ca Gavriil este slujitor in dumnezeiestile taine, precum este aratat in cartea lui Daniil. "Deci mergi in Nazaret, cetatea Galileii, zice Dumnezeu lui Gavriil, si, ajungand acolo, sa aduci mai intai Fecioarei buna-vestire de bucurie, pe care Eva a pierdut-o odata. Insa, sa te feresti sa n-o tulburi, pentru ca de bucurie, iar nu de mahnire, este semnul acesta; de mangiiere, iar nu de tulburare, este inchinarea aceasta. Pentru ca, ce bucurie mai mare poate sa fie neamului omenesc decat aceea, ca firea omeneasca cu dumnezeiasca fire de obste sa se faca si una cu Dumnezeu intr-o Persoana?"

   

Dar ce poate sa fie mai de mirare, decat a vedea pe Dumnezeu pana la atata smerindu-Se, ca in pantece de femeie sa Se poarte? O, lucruri foarte de mirare tuturor! Dumnezeu, Caruia cerul Ii este scaun, iar pamantul asternut picioarelor Lui, pe Care cerul nu-L incape, Cel ce are un scaun vesnic impreuna cu Tatal, incape in pantece de Fecioara! Ce lucru vrednic de mai mare mirare, decat a vedea pe Dumnezeu in chip omenesc, nedes-partindu-Se de fireasca dumnezeire, si a vedea omeneasca fire asa de unita cu Ziditorul sau, ca in intreg omul, sa Se savarseasca Dumnezeu? Gavriil, auzind acestea si porunca lui Dumnezeu cea intarita covarsindu-i puterea, era in nedumerire, intre spaima si bucurie, nici nadajduind, nici cutezand a nu asculta pe Cel ce-i poruncea. Deci, implinind poruncile lui Dumnezeu, a zburat la Fecioara si, mergand la Nazaret, a stat langa casa.

   

Cugetand si nepricepand acestea in sine, precum se pare - spune Sfantul Andrei -, zicea: "Cum voi incepe a savarsi cele poruncite de Dumnezeu? Sa intru indata in camara, ii voi tulbura gandul Fecioarei; sa intru mai cu zabava, Fecioara, simtindu-mi venirea, va voi sa se ascunda. Sa bat in usa? Dar pentru ce? Deoarece acest lucru nu este al firii ingerilor, pentru ca nimic din cele ce se inchid sau se deschid nu poate opri intrarea celor fara de trup. Sa deschid usile? Dar fiind si usile incuiate, eu pot sa intru, sa chem pe fecioara pe nume, ma tem ca o voi infricosa.

   

Deci asa voi face, dupa voia Celui ce m-a trimis, si mergerea mea o voi face incet. Dar cum voi incepe a grai catre Fecioara? Oare, bucurie sa-i binevestesc mai intai? Sau sa-i zic ca Domnul este cu dansa? Sau sa-i vestesc venirea Sfantului Duh si umbrirea puterii Celui Preainalt? Deci ii voi vesti mai intai bucurie; apoi ii voi spune taina cea minunata, ma voi inchina si voi canta glasul acela: "Bucura-te, veseleste-te, mangiie-te!" Caci, cuviincioasa indraznire este incepatura inchinaciunii celei de bucurie si acest cuvant imi va face lesnicioasa apropierea spre vorbirea Fecioarei, pentru ca n-o va infricosa cat de putin, ci ii va linisti gandul. Deci asa voi incepe: intai ii voi aduce vestire de bucurie si de veselie; caci cu acest fel de cuvinte se cade a se inchina cineva imparatesei. Ca acesta este lucru de bucurie, vreme de veselie a imparatiei, sfatul mantuirii, incepatura mangiierii". Acestea le-a gandit in sine Arhanghelul.

   

Ia seama, cu cata cucernicie Arhanghelul Gavriil vine la dumnezeiasca fiica! Cu cat de mare frica si cinste se pregateste inainte, ca sa se apropie de stapana a toata lumea! Cat se invata sa graiasca catre dansa cuvintele cele pline de bucurie ale Bunei Vestiri! Dar si de aceasta se cade a ne minuna, ca a gasit-o nu afara din casa si de camara sa, nu pe ulitele cetatii, prin popor si prin vorbe mirenesti, nici gilcevindu-se in casa pentru grijile vietii, ci la liniste, in rugaciune si in citirea cartilor indeletnicindu-se, precum si inchipuirea cea de pe icoana a Bunei Vestiri o arata, fiind inchipuita inaintea ei carticica pusa si deschisa spre citire, spre incredintarea indeletnicirii ei celei neincetate in citire si in dumnezeiasca gandire. Si este bunaintelegere a celor de Dumnezeu ganditori, ca intr-acea vreme, cand era sa vina la ea cerescul arhanghel, avea in minte acele cuvinte mai suspomenite, ale Sfantului Prooroc Isaia: Iata Fecioara in pantece va zamisli. Gandea cum si cand va fi acea straina si la fecioreasca fire neobisnuita zamislire si nastere.

   

Insa, instiintata fiind - precum s-a zis mai inainte de Gheorghe Chedrinul -, prin descoperire de la Dumnezeu, ca nu o alta fecioara, ci ea insasi va fi slujitoare acelei taine si nascatoare a lui Mesia Celui dorit, ardea cu dragoste de serafim catre Dumnezeu, Facatorul ei, si ruga bunatatea Lui ca a Sa dumnezeiasca faga-duinta si proorocia lui Isaia degraba s-o implineasca. Si graia in sine cu dorinta: "Cand va veni acea vreme dorita de mine, in care Ziditorul meu, plecand cerurile, Se va pogori si Se va salaslui in mine, voind sa ia trup din mine? Cand voi veni la o fericire ca aceea binecuvantata, ca sa ma arat Maica a Dumnezeului Meu? Iar pana ce voi veni la aceasta, lacrimile imi sunt ca paine, ziua si noaptea, pentru ca la cei ce asteapta lucruri preaiubite, chiar si cea mai scurta vreme, o, cat de lunga i se pare a fi!"

   

Astfel cugetand Fecioara in sine, in taina inimii sale, cu rugaciune de Dumnezeu ganditoare, prin dragoste arzatoare ca vapaia rugandu-se catre Domnul Savaot, deodata cerescul binevestitor, Arhanghelul Gavriil, venind incetisor, a stat inaintea ei, precum despre aceasta vorbeste amintitul invatator, Sfantul Andrei, scriind astfel: "Apoi Arhanghelul a intrat in cea dinauntru camara, in care locuia Fecioara si, apropiindu-se incetisor, a venit la usa; si dupa ce a intrat inauntru, vorbind cu linistit glas catre fecioara, a zis: "Bucura-te, ceea ce esti cu dar daruita, Marie, Domnul este cu tine! Cel ce este mai inainte de tine, acum este cu tine! Si putin mai pe urma va iesi din tine! Deci El mai inainte de toti vecii a fost, iar acum, sub vreme!" O, nemasurata iubire de oameni! O, nespusa milostivire! Nu se indestula sa-i arate bucuria - zice Sfantul Andrei -, si sa-i vesteasca pe Facatorul bucuriei, Cel ce locuia in Fecioara. Ca arhanghelul zicand Domnul este cu tine!, venirea Imparatului Hristos aratat o insemneaza; Domnul, Care dintr-insa a luat astfel trup omenesc, intru nimic nu S-a departat de fireasca slava. "Bucura-te cea cu dar daruita, Domnul este cu tine! Bucura-te organul bucuriei cel preacinstit, prin care hotarirea blestemului celui de mahnire se schimba in veselie si bucurie! Bucura-te, Fecioara preaaleasa! Bucura-te, preafrumoasa Biserica a slavei ceresti! Bucura-te, sfintitul palat al Imparatului! Bucura-te, camara in care Hristos Si-a logodit si Si-a insotit ca mireasa omenirea. Binecuvantata esti tu intre femei, pe care Isaia cu ochi proorocesti mai inainte socotindu-te, te-a numit proorocita, fecioara, loc si carte cu taina pecetluita! Binecuvantata esti tu cu adevarat, pe care Iezechil te-a numit luceafar si usa incuiata, prin care singur Dumnezeu a trecut! Tu una cu adevarat esti binecuvantata, pe care barbatul doririlor, Daniil, munte te-a vazut si Avacum cel minunat, munte umbrit te-a chemat; si munte al lui Dumnezeu, munte gras, munte inchegat, munte in care a binevoit Dumnezeu a locui!

   

Pe tine, stramosul tau si imparatul David, prooroceste te-a laudat. Binecuvantata esti tu intre femei, pe care Zaharia, vazatorul dumnezeiestilor taine cel ales, sfesnic de aur cu sapte faclii te-a vazut, adica cu sapte daruri ale Sfantului Duh impodobita. Tu cu adevarat esti binecuvantata; ca un rai ai inauntrul tau pomul Raiului, pe Hristos, Care cu negraita si multa putere, din pantecele tau iesind ca un rau de apa vie, prin cele patru curgeri ale Evangheliei adapa fata a tot pamantul!"

   

O inchinaciune ca aceasta a ingerului auzind-o Fecioara cea fara de prihana, s-a mirat de cuvantul lui si gandea: In ce fel va fi inchinarea aceasta? S-a tulburat dar nu s-a infricosat tare, ci s-a minunat de lucrul cel nou, neasteptat si fara de veste. Pentru ca nu avea de ce sa se inspaimante ea de ingereasca aratare, cu care avea obisnuita prietenie inca din Sfanta Sfintelor cand, din maini ingeresti - dupa marturia Sfantului Gherman -, primea hrana cea de toate zilele. Dar de aceasta s-a tulburat cu mirare, caci mai inainte cu atat de mare slava cereasca si cu atat de vesela fata si cu astfel de inchinaciune, facatoare de bucurie niciodata nu venise la dansa. Deci pentru acel lucru nou si, mai ales, pentru cuvintele lui, caci noua si neobisnuita inchinare ii aducea, fiind fecioara, o pune pe ea in ceata femeilor de obste, caci zicea: Binecuvantata esti tu intre femei!

   

Atunci s-a tulburat ca o foarte inteleapta, dar ca o viteaza si bine chibzuita nu s-a infricosat, ci gandea in sine: "In ce fel va fi inchinarea aceasta? Ce va mai grai catre mine ingerul, dupa aceasta inchinare? Au doara iarasi in biserica Domnului ma va lua pe mine? Sau o hrana mai noua din cer mi-a adus? Sau un lucru nou imi va vesti de la Dumnezeu si ma va inalta, desi cuget mult si nu pricep cum fecioara in pantece va lua si va naste Fiu? In ce fel va fi inchinarea?" Si i-a zis ingerul: "Nu te teme, Marie! Nu te indoi de fecioara cea mai inainte vestita prin proorocul Isaia. Chiar tu esti acea fecioara care ai aflat acel dar, ca sa zamislesti pe Emanuil, mai presus de fire si sa-L nasti negrait, precum Acela Insusi stie!

   

Ai aflat dar de la Dumnezeu prin multele tale fapte bune, dar mai ales prin trei virtuti. Prin smerenia ta cea adanca, pentru ca celor smeriti Dumnezeu le da darul Sau, zicand: Spre cine voi cauta, decat numai spre cel bland si smerit cu inima! Ai aflat dar prin fecioreasca ta curatie, caci Preacuratul din fire Dumnezeu, din Preacurata Fecioara cauta a Se naste! Si mai deosebi ai aflat dar de la Dumnezeu, prin dragostea cea aprinsa catre El, pentru ca zice: Eu pe cei ce Ma iubesc pe Mine ii iubesc si cei ce Ma cauta vor afla dar. Si de vreme ce tu L-ai iubit si L-ai cautat cu toata inima, ai aflat dar de la El si vei naste Fiu.

   

Insa Fiu dumnezeiesc, Fiul Celui de sus, pe Dumnezeu din Dumnezeu, pe Cel mai inainte de veci din Tatal fara de maica nascut, iar la sfarsitul veacurilor din tine, care esti Maica si Fecioara, fara de tata o sa iasa si al Carui nume este minunat si negrait. Tu, Aceluia Ii vei da numele Iisus, care se tilcuieste "Mantuitor"; pentru ca Acela va mantui toata lumea si va imparati preaslavit, fara asemanare cu stramosul tau David si decat toti imparatii cei ce au fost din casa lui Iacob; iar imparatia Lui nu va fi vremelnica, ci vesnica, neavand sfarsit intru nesfarsitele veacuri".

   

Iar Maria a zis catre inger: Cum va fi aceasta, fiindca de barbat nu stiu? Nu ca nu credea Preacurata Fecioara celor zise ei de inger. Ci cu adeverire, dupa darul lui Dumnezeu de care era plina, stia ca va naste pe Cel ce bine i se vestea, luand instiintare de la Insusi Dumnezeu, precum mai inainte s-a zis. Dar numai aceasta nu-i era ei stiuta, adica cum si in ce chip va naste fiind Fecioara care nu stia de barbat. Pentru aceea a intrebat pe inger: Cum va fi aceasta?

   

Despre acest lucru Sfantul Grigorie de Nissa, ca din partea ei, zice catre inger: "Spune-mi chipul nasterii, o, ingere, si vei afla inima mea gata spre voia lui Dumnezeu; pentru ca eu doresc un rod ca acesta, fara atingerea fecioriei". Iar Sfantul Ambrosie, despre aceeasi, vorbeste astfel: "Bine a intrebat pe inger, cum ii va fi aceasta, pentru ca ea mai inainte citise, precum s-a zis ca, o fecioara va zamisli, dar nu citise in ce chip fecioara aceea va zamisli. Citise cu adevarat proorocescul cuvant: Iata fecioara in pantece va lua, dar cum va lua, acum ingerul ii vesteste prin "Buna Vestire"".

   

Deci, ii spune ei ingerul chipul zamislirii, nu dupa firea si obiceiul omenesc facandu-se, ci mai presus de fire, pentru ca unde voieste Dumnezeu se biruieste randuiala firii. Zamislirea ei este dupa lucrarea Sfantului Duh: "Duhul Sfant va veni peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri! De la Acela in pantece vei lua. Acela va savarsi intru Tine zamislirea cea nestiuta. Pentru ca Cel ce a putut sa zideasca din tina neinsufletita pe Adam viu, oare nu va putea mai ales din Fecioara cea vie, ca sa alcatuiasca pe pruncul cel viu? Daca cu inlesnire a fost lui Dumnezeu, ca din coasta lui Adam sa inchipuiasca femeie, apoi oare cu neinlesnire ii va fi Lui, ca in pantecele Fecioarei sa inchipuiasca pe om? Duhul Sfant, Cel ce toate le face, intru Tine, o, Preasfanta Fecioara, o va lucra aceea, ca in preacuratul tau pantece, din trupul tau, trupul Cuvantului lui Dumnezeu, Celui fara de trup se va randui, mai presus de fire. Pentru ca tu fiind usa, cu curatia pecetluita si cu fecioria pazita, Domnul va trece; nu intr-alt chip, ci precum raza soarelui trece prin sticla si prin cristal, sfintindu-te si luminandu-te cu dumnezeiasca slava, ca sa fii maica adevarata lui Dumnezeu, nascand Dumnezeu desavarsit si om desavarsit; si ramanand Fecioara, precum mai inainte de nastere, la fel intru nastere si dupa nastere.

   

Aceasta o va lucra intru tine puterea Celui Preainalt, prin venirea Sfantului Duh. Iar cum ca aceasta este adevarata, acest lucru sa-ti fie ca semn vrednic de credinta, caci rudenia ta Elisabeta, fiind stearpa din tinerete si acum imbatranita cu anii, a zamislit fiu, Dumnezeu voind astfel, facand din cele neputincioase, lucruri putincioase. Pentru ca, ce este cu neputinta la oameni, ca fecioara cea fara barbat si femeia cea neroditoare, stearpa si imbatranita, sa zamisleasca si sa nasca, la Facatorul si Atotputernicul Dumnezeu toate sunt cu putinta, pentru ca tot lucrul la Dumnezeu este cu putinta, caci si batrana cea neroditoare a zamislit, si tu, fecioara, vei zamisli!"

   

Auzind Preacurata de la ingerul Gavriil o buna-vestire ca aceasta, s-a supus la voia Domnului Sau si, prin smerenia cea adanca, din inima cea iubitoare de Dumnezeu, a raspuns: Iata roaba Domnului! Fie mie acum dupa cuvantul tau! Si indata in sfantul ei pantece, prin lucrarea Sfantului Duh, s-a facut zamislirea cea nespusa, fara indulcire trupeasca, dar nu fara de indulcirea cea duhovniceasca. Pentru ca, atunci mai ales, se cuprindea de dumnezeiasca dorire inima cea fecioreasca si, prin dragoste de serafim, ardea cu vapaie duhul ei, si toata mintea ei intru Dumnezeu se inalta si se indulcea cu dragostea de Dumnezeu cea negraita. Deci intru acea duhovniceasca indulcire a iubirii de Dumnezeu si intru dumnezeiasca vedenie a mintii S-a zamislit Fiul lui Dumnezeu, si Cuvantul S-a facut trup, si S-a salasluit intru noi, prin intrupare.

   

Ingerul implinindu-si buna vestire dupa porunca lui Dumnezeu si cinstind pe Hristos, Care S-a intrupat in pantece de fecioara, asemenea a cinstit si pe Fecioara Maria care L-a intrupat, cu cuviincioasa inchinaciune dupa vrednicie; cu buna cucernicie si cu frica s-a dus de la dansa, ca sa stea inaintea Scaunului Domnului Savaot, slavind taina Intruparii lui Dumnezeu, impreuna cu toate cerestile puteri, intru nespusa bucurie, in veci. Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 3819

Voteaza:

Buna Vestire 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE