Cuv. Ioan; Sf. Cosma, episcopul Calcedonului

Pomenirea sfantului preacuviosului parintelui nostru Ioan, ucenicul sfantului Grigorie Decapolitul

 

Acest intre sfinti parintele nostru Ioan, din cruda varsta urand viata lumeasca si iubind pe Hristos, s-a dus catre marele Grigorie Decapolitul si, fiind facut de catre acela monah, era impreuna cu el, nevoindu-se intru toate si slujind lui Dumnezeu. Si asa de vestit s-a facut intru ascultare si asa de plecat intru supunere si prea gata spre slujire, incat si marele Grigorie se bucura de el si slavea pe Dumnezeu. Dupa savarsirea sfantului Grigorie apoi s-a mutat la loc strain si necunoscut si acolo se nevoia. De aici mergand la Locurile Sfinte, s-a mutat la Lavra sfantului Hariton, si s-a dat pe sine spre mai multe nevointe si virtuti si asa in pace s-a odihnit.

 

Pomenirea sfantului parintelui nostru Cosma, episcopul Calcedonului.

 

Sfantul Cosma arhiereul si marturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, si din copilarie iubind pe Hristos a lasat lumea aceasta desarta, si a fost tuns in cinul monahicesc. Si cu postirea si cu celelalte fapte bune pe sinesi curatindu-se, s-a facut locas al Sfantului Duh, si a fost pus episcop in Calcedon, in vremea raucredinciosilor luptatori impotriva icoanelor si multe nevointe a aratat, ajutand dreptei credinte. Si silit fiind de imparatii eretici ca sa se lepede de inchinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit si multe incercari a rabdat. Si iarasi chemat fiind, si silindu-l ca sa se impreuneze cu eresul acelora, n-a vrut sa-i asculte. Intru scarbe fara de numar a fost aruncat si impreuna cu cuviosul Auxentie se nevoia. Si fiind ispitit si chinuit de catre cei raucredinciosi si ticalosi luptatori impotriva icoanelor, s-a savarsit si catre Domnul s-a dus.

 

Pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Atanasia.

 

Aceasta fericita, cu numele nemuririi, s-a nascut din parinti dreptcredinciosi in insula Eghina. Invatand apoi Psaltirea si toata slujba bisericeasca, s-a dat pe sine lui Dumnezeu; parintii ei insa au insotit-o fara voia ei cu barbat; dar dupa saisprezece zile de insotire, navalind barbarii, au taiat si pe barbatul ei cu sabia. Atunci sfanta innoindu-si gandul sau cel dintai se nevoia cum ar putea scapa de parinti, ca sa nu ajunga la a doua insotire si in acestea zabovindu-si ea cugetul, a sosit porunca imparateasca, ca toate femeile de acolo cele intru vaduvie sa se insoteasca cu paganii, pentru care iarasi fara voia ei, a ajuns la a doua insotire. Insa si de mantuirea sa pururea ingrijindu-se, zabovea in rugaciuni, impartindu-si bogatia sa la saraci; iar dupa catava vreme a induplecat pe barbatul sau sa se faca monah, desi era pagan. Care si in catava vreme cu cuviosie fiind impodobit s-a mutat catre Domnul; si de atunci castigand ea slobozenie, si-a impartit toata averea si luand cu sine si alte femei, s-a dus la o sihastrie, unde facandu-se calugarita, foarte se nevoia impreuna cu acelea. Hrana ei era numai putina paine si apa dupa al noualea ceas, dar si acestea cu infranare. In cele trei posturi de peste an, numai cu verdeturile se hranea, si acestea la doua zile. Apoi dupa patru ani a fost randuita sa fie stareta schitului si de atunci a voit sa fie ea cea mai mica decat toate calugaritele; incat nici nu se cunostea ca este stareta. Cand dormea, nu pe asternut, ci pe o piatra, inadins spre aceasta gatita culcandu-se, se impartasea de putin somn. Iar dupa trecerea a patru ani imboldita fiind de dorul linistii, iesind de acolo impreuna cu cele ce mersesera la sihastrie, s-au dus la loc linistit, unde din destul secerau roadele linistii. Iar mai inainte cu douasprezece zile cunoscand sfanta mutarea sa catre Dumnezeu si vestind-o surorilor calugarite, multumea Domnului; iar pe ele adunandu-le a randuit pe cea care sa fie in locul ei stareta; si in ziua de pe urma cand era sa fie mutarea ei catre Domnul, staruind ea la cantarea Psaltirii impreuna cu surorile, si ajungand la sfarsitul ei, facand pentru surori rugaciune, si-a dat duhul lui Dumnezeu.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia in Constantinopol, la anul 1527 si care de foc si de sabie s-a savarsit.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului noului mucenic Ioan Culica, cel care a suferit in anul 1564 cand s-a savarsit.

 

 

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 273

Voteaza:

Cuv. Ioan; Sf. Cosma, episcopul Calcedonului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE