Predica la Duminica a XXVI-a dupa RusaliiPatimirea Sfantului Mucenic Platon

Sfantul Mucenic Platon era din partile Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu Sfantul Mucenic Antioh, nascut din parinti crestini si crescut in buna credinta. Inca neajungand la varsta desavarsita, s-a aratat desavarsit in faptele cele bune, caci era barbat intelept, desi era tanar cu anii, dar cu intelepciunea era batran. El a propovaduit cu indrazneala pe Hristos, Preavesnicul Dumnezeu si ii invata pe oameni sa cunoasca adevarul si sa se intoarca de la inselaciunea idoleasca la Dumnezeu. Pentru aceea a fost prins de necredinciosi si dus la judecata inaintea ighemonului Agripin.

Agripin era atunci in capistea lui Die si acolo a sezut sa judece pe marturisitorul lui Hristos, spre care cautand a zis: "Toata lumea se veseleste de zeii sai, dar tu, ratacitule, pentru ce fugi de dansii?" Sfantul a zis: "Voi ati ratacit, lasand pe Dumnezeul Care a facut cerul si pamantul si toata podoaba lor si va inchinati pietrei si lemnului celui putred, lucrului facut de miini omenesti".

Agripin a zis: "Tineretile tale te fac indraznet si fara de randuiala. Spune-mi dar numele tau, cum te cheama si din ce cetate esti!" Sfantul a raspuns: "Sunt crestin!" Iar ighemonul a zis: "Spune-mi numele tau, care ti-e dat de la parinti si nu-mi spune ca esti crestin; caci imparatul a poruncit ca nimeni din oameni sa nu indrazneasca a se numi crestin!" Sfantul a zis: "Parintii m-au numit Platon si sunt rob al lui Hristos din pantecele mamei mele si cetatean al acestei cetati. Iar acum, pentru buna credinta, stau la judecata cea nedreapta, asteptand nevinovata moarte pe care o dobindesc cu osardie pentru Domnul meu. Deci, fa ceea ce voiesti".

Ighemonul a zis: "Nu ti se cuvine tie, Platone, a invata pentru Cel rastignit si nici numele Lui a-L avea in mintea ta; pentru ca stapanirea imparateasca porunceste ca cei ce-L marturisesc pe El, sa fie omorati; iar cei ce se leapada de Dansul, cu mari daruri sa se cinsteasca. Pentru aceasta te sfatuiesc sa te supui legii imparatesti si vei afla folosul, scapand de moarte". Iar Sfantul Platon a raspuns: "Eu ma supun Imparatului meu, Caruia Ii si ostasesc si aleg moartea aceasta vremelnica cu dragoste, ca sa fiu mostenitor al Imparatiei celei vesnice". Ighemonul a zis: "Socoteste, Platone, ce-ti este mai de folos: a fi viu sau a muri?" Platon a raspuns: "Poarta grija Domnul de cele ce-mi sunt de folos".

Ighemonul a zis iarasi: "Nu stii asezamintele imparatesti cele neschimbate, care poruncesc crestinilor ca, ori sa aduca jertfa idolilor, ori sa fie omorati? Deci cum indraznesti a nesocoti acele asezaminte imparatesti si a razvrati pe cei ce te asculta pe tine?" Sfantul a raspuns: "Eu stiu asezamintele Dumnezeului meu si fac precum poruncesc sfintele si de viata facatoarele Lui porunci, care ne spun ca se cuvine a lepada jertfele idolesti si a sluji adevaratului Dumnezeu. Deci, eu Lui Ii slujesc si de idolii vostri nu bag seama. Iar tu, dupa porunca imparatului, chinuieste-ma precum voiesti; pentru ca la voi nu este nou lucrul acesta de a chinui pe crestini, pentru credinta in Hristos".

Iar ighemonul Agripin, avand fire de fiara si auzind pe sfantul ca nu se supune poruncii lor celei fara de Dumnezeu si cum ca graieste impotriva, s-a aprins asupra lui cu manie fara de masura si indata a poruncit sa-l intinda gol pe pamant si a pus doisprezece ostasi ca sa se schimbe si sa bata pe rand pe sfantul. Deci a fost batut fara mila peste tot trupul, incat foarte s-au ostenit ostasii, iar bunul patimitor nu a ostenit, rabdand si marturisind numele Domnului sau Iisus Hristos.

Apoi, incetand ostasii de a-l mai bate, ighemonul a inceput a grai catre dansul, zicand: "Eu, Platone, te sfatuiesc prieteneste sa te abati de la moarte spre viata". Mucenicul a raspuns: "Bine ma inveti, Agripine, ca sa ma abat de la moarte spre viata, caci fug de moartea cea vesnica si caut viata cea fara de moarte". Iar Agripin a zis catre sfantul cu manie: "Spune-mi, ticalosule, cate morti sunt?" Sfantul a raspuns: "Doua morti sunt: una vremelnica si alta vesnica. Asemenea si vieti sunt doua: una de putina vreme, iar alta fara de sfarsit". Agripin a zis: "Lasa basmele tale si te inchina idolilor, ca sa te izbaveasca de chinul cel cumplit". Sfantul a raspuns: "Nici focul, nici ranile, nici mania fiarelor, nici taierea madularelor nu ma vor desparti pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru ca nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit si a inviat".

Dupa aceasta ighemonul a poruncit sa duca pe Sfantul Platon in temnita; iar in urma mergea poporul, care privise la patimirea sfantului ca la oarecare priveliste, caci era in popor multime de crestini. Mucenicul lui Hristos, Platon cel tare si cu sufletul viteaz, apropiindu-se de temnita, s-a intors catre popor si, rugandu-l sa faca tacere, a inceput a grai cu mare glas, zicand:

"Barbati, care iubiti adevarul, cunoasteti ca nu pentru alta vina am intrat eu in nevointa acestei patimiri, ci pentru Dumnezeu, Care a zidit cerul si pamantul si toate cele ce sunt intr-insele. Rogu-va pe voi, care sunteti ai lui Hristos, sa nu va tulburati de cele ce se fac, pentru ca multe sunt necazurile dreptilor si din toate acestea Domnul ii va izbavi pe dansii. Veniti dar sa alergam impreuna toti catre limanul cel neinviforat si catre Piatra de care graieste marele apostol, zicand: Iar Piatra era Hristos. Apoi sa nu slabim intru nevoile pe care le rabdam pentru buna credinta, stiind ca nu sunt vrednice patimirile veacului de acum pe langa slava ce are sa se arate intru noi".

Acestea zicand mucenicul, a intrat in temnita si plecandu-si genunchii la pamant se ruga catre Dumnezeu, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Ziditorule si mai inainte purtatorule de grija al tuturor, Cel ce dai robilor Tai rabdare si biruinta, da-mi si mie smeritului si nevrednicului robului Tau ca, pana la sfarsit, sa rabd bine pentru numele Tau cel sfant; si trimite pe ingerul Tau ca sa ma izbaveasca de inselatorul Agripin, sarpele cu totul inrautatit, ca sa cunoasca toti ca nu sunt dumnezei aceia pe care ii zidesc miinile omenesti; ci, Tu singur esti Dumnezeu, indelung rabdator, mult milostiv si preamarit in veci. Amin".

Trecand sapte zile, iarasi a sezut chinuitorul la judecata in capistea lui Die si a poruncit sa aduca inaintea sa pe mucenic, punind inaintea lui diferite unelte de chinuri: caldari de arama, papuci cu piroane, paturi de fier, tepi ascutite, unghii de fier, roti si multe altele, nadajduind ca prin acelea va infricosa pe ostasul lui Hristos.

Apoi a inceput a grai catre dansul, zicand: "O, iubitule Platon, eu vazand tineretile tale, stiind neamul cel bun al parintilor si crutand frumusetea trupului, te sfatuiesc, mai inainte de a incepe iarasi a te chinui, sa primesti a jertfi zeilor nostri si sa fii una cu noi. Apoi, stiind bine aceasta ca nimeni din cei ce se impotrivesc mie, nu raman vii; precum si dimpotriva, nimeni din cei ce se pleaca mie nu sunt lipsiti de cinstea si darurile cele fagaduite de mine. O, frumosule Platon, asculta-ma ca pe un parinte care te sfatuieste bine; am o fiica a fratelui meu pe care o voi da tie de sotie cu multa bogatie si te voi numi fiu al meu".

Fericitul Platon, zimbind, a zis: "Miselule si uritule de oameni, fiu al diavolului si sluga satanei! Daca as fi voit sa ma impartasesc de dulceti lumesti si sa-mi iau femeie, apoi n-as fi aflat alta mai buna decat fiica fratelui tau? Cu adevarat as fi avut slujnice mai bune decat dansa. Oare cum s-o iau pe dansa, cand lasand lumea ma unesc cu Hristos?" Atunci chinuitorul, umplandu-se de manie, a poruncit sa puna pe sfantul gol pe patul cel de arama, iar dedesubtul patului sa puna multime de carbuni si sa-i aprinda, turnind peste foc untdelemn, ceara si smoala si asa sa arda trupul sfantului mucenic; iar deasupra sa-l bata cu toiege subtiri pentru ca din bataie si din arderea focului sa simta durerea mai cumplit.

Astfel fiind chinuit, dupa multa vreme Agripin a zis: "Ticalosule, miluieste-te pe tine insuti si daca nu vrei sa te inchini zeilor, apoi zi macar cuvintele acestea: Mare este zeul Apolon si indata voi inceta a te chinui si te vei duce cu pace la casa ta". Sfantul a raspuns: "Sa nu-mi fie mie aceasta a-mi milui trupul si a pregati sufletul pentru focul gheenei".

Petrecand Platon trei ceasuri intr-acel chin, au pogorit patul si au aflat trupul lui intreg si sanatos, neavand nici urma de rani din arderea focului, ci ca si cum ar fi iesit din baie; ba inca si o buna mireasma iesea din trupul lui, incat toti cei ce stateau acolo se minunau si ziceau: "Cu adevarat mare este Dumnezeul crestinilor".

Iar ighemonul a zis catre sfantul: "Daca nu vrei sa aduci jertfa zeilor nostri, apoi macar leapada-te de Hristosul tau si te voi elibera indata. Sfantul a raspuns: "O, nebunule si fara de minte, ce vorbesti? Sa ma lepad de Mantuitorul meu? Oare vrei sa fiu asemenea tie, paganule? Dar nu ti-e de-ajuns pierzarea ta? Catre aceasta vrei sa aduci si pe altii care sunt numarati in randul ostasilor lui Hristos? Departeaza-te de mine, lucratorule al faradelegii, caci cred in Dumnezeul meu ca nu ma va lasa sa cad in cursa ta".

Agripin s-a sculat de pe scaunul sau si a inceput sa-l chinuie singur pe sfantul. Caci, arzand un fier rotund, l-a pus sub subtiorul lui, apoi a pus pe pieptul mucenicului doua bucati de fier arse foarte mult si a iesit fum din narile lui, incat ajungea puterea focului pana la cele dinlauntrul lui; si multi socoteau ca sfantul acum a murit.

Dupa putin sfantul a zis chinuitorului: "Putine sunt muncile tale, o, bautorule de sange si cumplitule ciine!" Apoi, ridicandu-si ochii in sus, a zis: "Spatele meu l-am dat spre rani si falcile mele spre palmuire, iar fata mea n-am intors-o de la rusinea scuiparilor. Nu ma lasa pe mine, Doamne, ca necazul este aproape, ca sa nu zica paganii: unde este Dumnezeul lui? Da-mi mie, robului Tau, o, Iisuse Hristoase ca, scapand desavarsit de chinurile potrivnicului, sa stau cu indrazneala inaintea infricosatei Tale judecati, savarsind aceasta nevointa frumoasa, ca Tie se cuvine slava in tot locul stapanirii Tale, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor".

Zicand "amin", s-a cutremurat capistea si toti s-au temut; insa cei vartosi la cerbice n-au vrut sa cunoasca puterea lui Dumnezeu. Prigonitorul a poruncit apoi sa jupoaie pe sfant si sa faca din pielea lui curele. Sfantul rupand o curea care atarna din trupul sau a aruncat-o in fata lui Agripin, zicand: "Om fara de omenie si mai cumplit decat toate fiarele, de ce nu vrei sa cunosti pe Dumnezeu Care ne-a zidit pe noi dupa chipul Sau? Cum nu miluiesti trupul acesta cu care esti si tu imbracat; ci te bucuri, vazand zdrobirea madularelor mele? Chinuieste-ma mai cumplit ca sa se arate tuturor neomenia ta si rabdarea mea, caci eu toate acestea le rabd cu multumire pentru Hristosul meu. Astfel, cu darul Lui sa aflu odihna in veacul ce va sa fie". Agripin a zis catre dansul: "Pentru ce esti fara de minte si nu-ti miluiesti trupul tau si nu bagi de seama ca cele dinauntru ale tale ies printre coaste si inca nu incetezi a huli pe zei si pe mine a ma intarita spre manie?"

Dupa aceasta, a poruncit sa-l spanzure pe sfantul de lemn, apoi sa bata trupul lui cel despuiat pana cand va cadea carnea care mai ramasese pe oase si se va varsa tot sangele lui; iar fata lui cea sfanta a jupuit-o cu unghii de fier, incat nu era nici urma de chip omenesc, ci numai oase goale. Insa limba o avea sloboda si blestema cu dansa cruzimea chinuitorului, pe idoli si pe inchinatorii la idoli. Prigonitorul a zis: "O, Platone, de n-ai fi fost tu asa de impietrit si neinduplecat, ai fi fost ca si Platon cel preaintelept, mai marele filosofilor, care a scris dogmele dumnezeiesti".

Sfantul a raspuns: "Macar ca sunt de un nume cu Platon, insa nu si la obicei, pentru ca numele nu poate sa-i uneasca pe aceia pe care ii despart obiceiurile. Pentru aceasta nici eu nu sunt asemenea lui Platon, nici Platon mie, decat numai singur numele; pentru ca eu invat filosofia aceea care este a lui Hristos, iar acela a fost invatator al filosofiei, ce este socotita nebunie inaintea lui Dumnezeu; caci scris este: Voi pierde intelepciunea inteleptilor si intelegerea intelegatorilor o voi lepada. Dogmele scrise de Platon, pe care tu le numesti dumnezeiesti, sunt basme mincinoase si cuvinte cu mestesug, care razvratesc mintile celor fara de rautate".

Apoi, incetand sfantul a mai vorbi, a tacut si Agripin, ca nu stia ce sa mai zica impotriva lui si ce sa mai faca cu dansul si se mira de rabdarea lui cea mare si de raspunsul cel cu indrazneala. Deci a poruncit sa-l duca in temnita si sa nu lase pe nimeni din cunoscutii lui sa mearga la dansul. Insa, ca sa nu moara, a poruncit sa-i dea pe toata ziua putina piine si apa, nestiind ticalosul ca nu numai cu piine va fi omul viu, ci si cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu. Insa, mucenicul lui Hristos nu primea nimic din miinile paganului. Deci a petrecut fara mancare si fara apa optsprezece zile, ca sa se implineasca intru dansul Sfanta Scriptura, care zice: Dreptul prin credinta va fi viu. Caci el nadajduind spre Acela Care a hranit pe Daniil in groapa in mijlocul leilor, Acela, zicea el, il va hrani in temnita cu hrana nepieritoare.

Vazand strajerii ca nu primeste nici piine nici apa, i-au zis: "Maninca, omule, si bea ca sa nu mori, caci vom intra noi in nevointa pentru tine". Iar fericitul a raspuns: "Sa nu vi se para, fratilor, ca daca nu voi primi mancarea voastra, voi muri; pentru ca voi va hraniti cu piine, iar eu ma hranesc cu cuvantul lui Dumnezeu, care ramane in veci. Pe voi va satura carnurile, iar pe mine ma satura sfintele rugaciuni. Pe voi va veseleste vinul, iar pe mine ma veseleste Hristos, viata cea adevarata".

Dupa zilele acelea, vazand ighemonul Agripin ca nu poate cu nimic sa intoarca pe Platon de la Hristos, l-a judecat spre taiere cu sabia. Deci scotandu-l afara din cetate, sfantul cerand vreme de rugaciune, si-a ridicat miinile la cer si a zis: "Multumescu-Ti Tie, Doamne, Iisuse Hristoase, caci cu numele Tau cel sfant m-ai aparat pe mine robul Tau de viclesugul vrajmasului si mi-ai dat darul ca sa savarsesc bine alegerea nevointei pe care am rabdat-o pentru Tine; si acum Te rog primeste in pace sufletul meu, ca binecuvantat esti in veci". Apoi, plecandu-si sfantul sau cap, a zis catre ostasul care voia sa-l taie: "Fa, prietene, ceea ce-ti este poruncit!"

Astfel s-a nevoit Sfantul Mucenic Platon si a murit pentru Hristos pentru ca sa vietuiasca si sa imparateasca cu El in veci. Amin.

.