Duminica a 6 a dupa Pasti (a Orbului din nastere); Sf.Mucenita Glicheria; Cuv.Serghie Marturisitorul

Predica la Duminica a 6 a dupa Pasti - a Orbului din nastere

 

Sfanta Mucenita Glicheria

In anul dintai al domniei lui Antonin, paganul imparat al Romei, stapanea in Grecia cea din Europa, ighemonul Sabin. Crestinii, care vietuiau in Traianopol, cetatea Traciei, se adunau in toate zilele intr-o casa mica de rugaciuni si acolo se rugau lui Dumnezeu, cerand cu multa durere de inima pacea si inmultirea Bisericii.

Caci atunci erau putini cei ce se temeau de Dumnezeu si, acei care erau, se primejduiau de izgonire. Imparatul Antonin, tinandu-se de ratacirea elineasca, aducea jertfe necuratilor idoli si, pentru aceasta, a trimis pretutindeni porunca sa cea faradelege, ca cei care nu se inchina idolilor, sa fie ucisi.

Ajungand acea porunca in Tracia, Sabin ighemonul a mers cu ea si in Traianopoli, aratand-o poporului; si a hotarat o zi in care sa savarseasca praznuirea marelui zeu Die, care se chema lampadoforia, adica purtare de lumina. Acea praznuire era sa fie dupa trei zile de la venirea ighemonului in acea cetate.

In cetatea aceea era o fecioara de neam bun, anume Glicheria, fiica lui Macarie, care mai inainte fusese antipat la Roma. Ea, plecand de la Roma cu parintii sai in partile acelea, a ramas orfana. Crezand ea in Hristos si, alaturandu-se crestinilor, umbla cu dansii in toate zilele in casa de rugaciuni si se ruga lui Hristos Dumnezeu si Preacuratei Fecioare Maria, catre care si-a castigat deosebita dragoste, dupa Hristos Fiul lui Dumnezeu si, sarguindu-se sa urmeze fecioriei celei curate, si-a logodit fecioria sa Domnului sau. Iar catre crestini graia: "Fratilor, surorilor, parintilor si toate cate imi sunteti mie in loc de maica, luati aminte cu dinadansul al carui Imparat avem chipul, si cu care semn suntem insemnati pe frunte! Deci, sa ne sarguim sa pazim poruncile Lui, ca de la acest Imparat vesnic sa castigam mantuire, pazind fara de prihana insemnarea cea luata a crestinatatii".

Credinciosii ziceau catre dansa: "Toti dorim sa ne punem sufletele pentru Domnul nostru!" Iar ea iarasi graia catre dansii: "Deci, zic voua, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, ca sa ma intareasca si pe mine impreuna cu voi si sa ma invredniceasca partii celor ce I-au placut Lui prin nevointa patimirii si sa ma numesc in ceata mireselor Sale celor neintinate, in camara Sa cea preacurata si cereasca". Iar credinciosii se rugau pentru dansa.

Dupa trei zile, sosind praznicul cel hotarat, toti cetatenii, cu luminari aprinse, alergau la capistea lui Die. Atunci, fericita fecioara Glicheria, aprinzandu-si cu ravna inima sa dupa Domnul Dumnezeul sau si insemnandu-si fruntea cu semnul Sfintei Cruci, a mers cu osardie la aceeasi capiste si, stand in mijloc, a zis catre ighemon: "Luminate ighemoane, iata jertfele celor ce vor sa se aduca adevaratului Dumnezeu; eu fac inceputul, pentru ca sunt mai intai cu neamul cel mare, decat toti cei ce locuiesc in cetatea aceasta, deoarece sunt nascuta din tata prealuminat, care mai inainte a fost antipat in cetatea cea mare a Romei; deci, mie mi se cade mai intai sa aduc jertfa lui Dumnezeu".

Ighemonul a zis catre dansa: "Dar unde este faclia ta, cu care vei incepe aprinderea jertfelor?" Sfanta Glicheria a zis: "Pe frunte am faclia mea cea scrisa, care, fiind nestinsa, lumineaza adevarata noastra jertfa care se aduce lui Dumnezeu". Iar ighemonul, neintelegand cele graite de dansa, a zis: "Apropie-te si jertfeste tu intai". Zis-a sfanta: "Dumnezeu cel vesnic nu are trebuinta de facliile cele ce scot fum. Deci, porunceste sa se stinga toate facliile, ca sa inceteze fumul ce iese din ele si atunci veti vedea jertfa mea cea fara de prihana, pe care voiesc s-o aduc Dumnezeului meu". Atunci ighemonul a poruncit sa stinga facliile. Sfanta Glicheria, stand la un loc inalt, ca sa se poata vedea de popor, si-a descoperit fruntea si a aratat scris pe dansa semnul Crucii lui Hristos si a zis catre toti cei ce priveau spre dansa: "Vedeti oare faclia cea prealuminoasa pe fruntea mea?"

Apoi, ridicandu-si ochii si inaltandu-si mainile catre cer, a zis: "Dumnezeule Atotputernic, Cel ce Te slavesti de robii Tai pentru crucea Ta, Cel ce Te-ai aratat cuviosilor Tai tineri in cuptorul Babilonului si i-ai izbavit pe ei din foc, Cel ce ai astupat gurile leilor si ai stricat pe Baal, Cel ce ai omorat pe balaurul acela si ai sfaramat chipul cel dracesc in campul Deira, Iisuse Hristoase, Preacuratule Mielusel al lui Dumnezeu, vino, rogu-ma, si ajuta mie, smeritei roabei Tale, si sfarama pe idolul acesta facut de mana omeneasca, si risipeste aceste jertfe diavolesti necurate si desarte.

Sfanta, rugandu-se astfel lui Dumnezeu, s-a facut deodata un tunet infricosat si a cazut la pamant idolul lui Die, sfaramandu-se in mii de bucati, pentru ca era facut din piatra. Iar ighemonul si popii cei paganesti, vazand acest lucru, s-au aprins de manie si au poruncit poporului s-o omoare cu pietre; deci, aruncand ei cu pietre spre dansa, acelea nu se atingeau de ea, ci cadeau imprejurul ei, facandu-se o gramada mare, ca si cum acele pietre ar fi fost asezate cu mana. Iar paganii, necunoscand puterea lui Dumnezeu, numeau pe sfanta "fermecatoare"; iar ea le zicea: "Puterea lui Hristos, Care lucreaza in mine, mustra ratacirea voastra, iar ajutorul Lui risipeste muncile care le aduceti asupra mea".

Atunci ighemonul a poruncit ca, legand-o, sa o duca in temnita si acolo sa o strajuiasca pana a doua zi, zicand catre strajeri: "Paziti-o, ca sa nu scape cu vrajile sale, ca apoi va zice ca Dumnezeul ei a izbavit-o, si astfel va insela pe multi". Iar sfanta a zis catre dansul: "Nebunule, orbitule si paganule, oare nu cunosti ca sunt legata cu poruncile lui Dumnezeu si pironita cu legea Lui? Deci, nu pot ca sa ma dezleg de nevointa cea patimitoare, intru care am poftit sa intru de bunavoie pentru Hristos Mantuitorul meu". Acestea zicandu-le, s-a dus in temnita.

Pe cand Sfanta Glicheria sedea in temnita, a venit la dansa Filocrat, preotul lui Dumnezeu, cercetand pe cea legata pentru Hristos. Iar sfanta a grait catre dansul: "Parinte, insemneaza-ma cu semnul Sfintei Cruci si cu aceea, ungandu-ma ca si cu o ungere, sa ma infrumusetezi pe mine lui Dumnezeu si Imparatului, Caruia te-ai facut ostas, sa ma faci pe mine placuta ca, ingradindu-ma si intarindu-ma cu insemnarea Lui, sa biruiesc rautatea diavolului". Atunci preotul, insemnand-o cu Sfanta Cruce, i-a zis: "Insemnarea lui Hristos sa-ti ajute la scopul tau si Insusi Hristos sa-ti fie tie mire duhovnicesc, ungandu-te pe tine cu darul Sau, ca sa-ti dobandesti dorinta". Filocrat, intarind-o pe ea intru Domnul si dandu-i pace, s-a dus.

A doua zi, ighemonul Sabin a mers la curtea imparateasca, unde voia sa munceasca pe Sfanta Glicheria si, punand-o inaintea judecatii, a zis catre dansa: "Glicherio, te-ai plecat sa aduci jertfa marelui zeu Die, caruia i se inchina si imparatul cu jertfe?" Raspuns-a sfanta: "Cum sa ma inchin sau sa ii aduc jertfa aceluia, care, cazand, s-a sfaramat si s-a risipit in multe bucati, neputand singur lui sa-si ajute? Eu stiu pe Unul Dumnezeu, Care vietuieste in ceruri si imi ajuta sa risipesc puterea voastra cea paganeasca. Aceluia se cuvine sa-I aduc jertfa, sa ma inchin si sa-I plac". Iar ighemonul a grait iarasi: "Jertfeste, pana nu incep a te munci". Raspuns-a mucenita: "Dumnezeul meu ma va munci pe mine, daca te voi asculta pe tine". Zis-a ighemonul: "Atunci doresti sa mori?" Raspuns-a mucenita: "Eu ma sarguiesc, ca prin durerile cele trupesti, sa-mi tamaduiesc ranile cele sufletesti".

Atunci ighemonul a poruncit sa o spanzure cu parul de un lemn de munca si cu unghii de fier sa-i strujeasca trupul ei, pana ce va muri. Deci, fiind spanzurata si strujita, nu simtea dureri in trupul sau din muncile cele ce i se faceau ei, zicand catre muncitor: "Paganule, plinule de toata rautatea si slujitor al diavolului, nimic nu-mi sunt mie muncile acestea! Eu nu le simt, fiindca am pe Iisus Hristos, Cel ce-mi ajuta mie; deci, gaseste alte munci mai mari, deoarece acestea nu sunt nimic". Asa graind sfanta, slujitorii cei ce o munceau au incetat; iar ighemonul, vazand pe mucenita ca biruieste muncile, a poruncit sa o pogoare de la muncire si sa-i sfarame fata ei. Atunci sfanta a zis: "Lumina si intarirea mea este Hristos Dumnezeu, Cel ce intareste cu darul Sau gandurile roabei Sale".

Apoi, privind spre cer, a grait: "Stapane, pe Tine Te rog, lumineaza-mi fata mea si ma fa viteaza spre patimirea loviturilor, intareste-ma, Doamne, intru patimirea cea pentru Tine; pentru ca Tu esti Dumnezeul Cel ce imbogatesti cu vistieriile Sfantului Tau Duh pe cei ce marturisesc fara de frica preasfant numele Tau inaintea muncitorilor; Tu esti Cel ce ajuti tuturor sfintilor Tai, celor ce Iti plac Tie pe pamant, cu a caror povatuire si eu te-am cunoscut pe Tine, Dumnezeul meu, si Te-am iubit pe Tine, Ziditorul meu, asculta-ma acum pe mine roaba Ta, care ma sarguiesc pentru numele Tau, ca sa scap din cursele diavolului si din gura balaurului". Astfel graind sfanta catre Dumnezeu, muncitorii o bateau peste fata ei; dar indata a stat langa dansa ingerul Domnului si a ingrozit pe cei ce o munceau, incat au cazut ca niste morti.

Deci, ighemonul, nevazand pe ingerul care i s-a aratat ei, a grait catre dansa: "Spune, Glicherio, pentru ce nu te supui poruncii imparatesti?" Sfanta raspunse: "A carui porunca sa ascult?" Ighemonul zise: "Porunca singurului stapanitor al Romei, care a poruncit sa pazim aceasta parinteasca si veche lege si sa ne inchinam zeilor". Grait-a sfanta: "Eu ascult pe Dumnezeul cel Atotputernic, legii Lui ma supun si o pazesc, si pe mine singura ma aduc jertfa, precum odata Avraam a adus jertfa pe fiul sau, Isaac; si pentru aceasta, bine a placut adevaratului Dumnezeu si a luat de la Dansul binecuvantare, ca sa fie tata a multe neamuri". Ighemonul zise: "Fa ceea ce-ti poruncesc, ca sa nu mori, ca o femeie amagita, de o moarte rea!" Mucenita raspunse: "Hristos, incepatorul nevointei noastre - in nevointa cea duhovniceasca - intareste nu numai pe barbati, dar si pe femeile cele ce se ostesc asupra tatalui tau, diavolul, si le incununeaza luminos".

Atunci ighemonul a poruncit sa o duca in temnita pe sfanta mucenita si s-o chinuiasca mai multe zile cu foamea si cu setea. Deci, sfanta a mers in temnita, bucurandu-se, si, intrand inauntru, inalta laude lui Dumnezeu si-L slavea, graind: "Bine esti cuvantat, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel ce Te cunosti de sfintii Tai, care pazesc poruncile Tale; Cel ce Te-ai aratat Sfantului Petru cand iesea din Roma si ai rusinat pe vrajitorul Simon, potrivnicul lui; Cel ce ai ajutat marelui David si pe Goliat l-ai surpat sub picioarele lui; Tu, preacinstite si preacurate Dumnezeule, auzi-ma pe mine, vino in ajutor roabei Tale, izbaveste-ma de mestesugul vrajmasului si din amagirea ighemonului cel preapagan".

Trecand trei zile, ighemonul a zis tribunului: "Ia inelul meu si sa te duci sa pecetluiesti temnita in care se pazeste fermecatoarea aceea". Tribunul, ducandu-se, a pecetluit usa si a poruncit sa fie straja tare imprejurul temnitei, ca sa nu dea cineva hrana sau bautura celei ce sedea inauntru. Iar ingerii lui Dumnezeu aduceau Sfintei Mucenite Glicheria, hrana nestiuta si bautura nespusa si intareau pe mireasa lui Hristos.

Dupa cateva zile, ighemonul, avand sa se duca in cetatea Eracliei, a venit la temnita sa vada pe mucenita, ca s-o duca dupa el. Dar, vazand pecetea intreaga i se parea ca a murit de foame si de sete, ca de atunci trecusera multe zile. Deci, deschizand usa, a vazut-o dezlegata din legaturi, avand inaintea sa un blid, in care era paine curata, lapte si apa intr-un pahar. Deci, s-a mirat de aceea, pentru ca ticalosul n-a inteles ca Dumnezeu hranea pe roaba Sa. Atunci a poruncit s-o scoata si s-o duca dupa el in Eraclea. Iar ea inalta multumiri lui Dumnezeu, graind: "Stapane Dumnezeule, Cel ce ne inveti pe noi cunostinta adevarului si porti grija de poporul Tau; Cel ce ai trimis lui Daniil hrana in groapa si lui Ilie la parau i-ai gatit ospat; Cel ce intorci pe cei ratacati si luminezi pe cei orbi, iti multumesc ca m-ai pomenit si pe mine, smerita roaba Ta, si m-ai hranit in vreme de foamete din nelipsitele Tale vistierii cu indurata mana Ta".

Sfanta, multumind astfel lui Dumnezeu, a fost dusa la Eraclea. Ighemonul, ajungand mai inainte acolo, aducea jertfa in capistea lui Die; iar crestinii care erau in cetate, auzind de sfanta mucenita a lui Hristos, Glicheria, cum a patimit in Traianopoli si ca o aduce in cetatea lor, au iesit in intampinarea ei afara din cetate, ca la trei stadii, cu episcopul lor, cinstitul Dometie si, vazand-o, i-au fericit patimirile ei pentru Hristos. Iar episcopul a facut pentru dansa rugaciune catre Dumnezeu, zicand: "Hristoase, lumina cea nestinsa, luminatorule al celor ce sunt in intuneric si povatuitorule al celor ratacati, Cel ce ai trecut pe Moise prin mare la uscat si pe Faraon l-ai inecat, pe Tine Te rugam ca sa fii povatuitor acestei roabe a Ta intru marturisirea preasfantului Tau nume". Deci, sfanta a fost dusa in cetate si pazita in legaturi.

A doua zi, ighemonul a socotit s-o arda cu foc, daca nu va jertfi idolilor; deci, punand-o de fata la judecata, i-a zis: "Te-ai socotit oare, Glicherio, ca sa aduci jertfa zeilor?" Sfanta raspunse: "In legea cea data mie de adevaratul Dumnezeu, este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul Tau si sa fie cuvantul vostru: ce este adevarat, adevarat si ce este nu, nu. Acum ti-am spus ca m-am unit cu Hristos al meu si m-am lepadat de diavolul, caruia tu ii slujesti; si, fiind unita cu Hristos, cum voi putea vreodata sa ma despart de Dansul si in locul vietii sa-mi aleg moartea? Tu fa ceea ce voiesti, iar eu defaimez toate cele desarte, ca sa castig bunatatile cele ceresti". Atunci ighemonul a poruncit s-o arunce in cuptorul cel ars. Deci, cuptorul fiind ars, sfanta fecioara s-a ingradit cu semnul Sfintei Cruci si a zis: "Doamne, Dumnezeule Atotputernice, Te binecuvintez pe Tine si preamaresc numele Tau cel sfant, ca ai daruit aceasta zi de acum si ceasul acesta roabei Tale intru veselie vesnica. Scriind marturisirea mea inaintea ingerilor si a oamenilor, rogu-ma, implineste dorinta sufletului meu si arata acestui pagan si spurcat ighemon, ca Tu esti ajutatorul meu".

Graind astfel sfanta, a aruncat-o in cuptor si indata s-a pogorat roua din cer si a stins vapaia focului; iar sfanta statea in cuptor ca o curata mielusea, cintind cuvintele acestea: "Sfant esti Dumnezeule, Cel ce prin dumnezeirea Ta ai trimis ajutor din cer smeritei roabei Tale, ca sa cunoasca toti ca toate se supun Tie si cu voia Ta isi pierde puterea vapaia focului acesta". Apoi a iesit din cuptor, neavand nici o vatamare. Dar, ighemonul, socotind acea nevatamare de foc putere vrajitoreasca, a poruncit sa-i jupoaie pielea de pe cap. Deci, pe cand slujitorii faceau acest lucru, sfanta mucenita striga catre Dumnezeu, zicand: "Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce rasari lumina si binevoiesti a lumina dreptatea prin mucenicia aceasta, arata aceasta spurcatului ighemon Sabin, ca tot cel ce isi pune nadejdea spre Tine nu se teme de munci, ci doreste altele mai mari, ca sa primeasca de la Tine cununa luminoasa pentru marturisire. Te laud pe Tine, caci cu pielea luata de pe fata mea, ai descoperit toate cele ce sunt in mine, ca, fiind luminata prin lumina Ta, sa pot zice: Descopera ochii mei si voi cunoaste minunile din legea Ta!"

Ighemonul, socotind ca acele cuvinte ale ei si rabdarea cea barbateasca sunt spre batjocura lui, a poruncit sa duca pe mucenita in temnita si, legand-o de maini si de picioare, s-o puna goala pe o piatra ascutita. Dar, ingerul Domnului, venind la miezul noptii, a luminat temnita si a dezlegat pe sfanta din legaturi; iar pielea cea jupuita a tamaduit-o si a facut-o la loc pe capul ei, incat nu era nici o urma de rana, ci toata era intreaga, sanatoasa, luminoasa si frumoasa la fata.

A doua zi, ighemonul a poruncit sa aduca pe Sfanta Mucenita Glicheria iarasi la cercetare. Deci, pazitorul temnitei, cel cu numele Laodichie, deschizand temnita si intrand, a vazut pe sfanta dezlegata din legaturi si sanatoasa, si nu a cunoscut ca este Glicheria; pentru aceasta voia sa se omoare, parandu-i-se ca ea a scapat, fiindca se temea de cumplitele munci ale ighemonului. Iar sfanta a zis catre el: "Laodichie, sa nu-ti faci nici un rau, eu sunt Glicheria!"

Infricosindu-se el, a zis: "Miluieste-ma pe mine, ca sa nu mor de spaima; cred in Dumnezeul Cel ce iti ajuta tie!" Atunci sfanta a zis: "Vino in urma lui Hristos si te vei mantui". Scotand-o el din temnita, s-a legat cu legaturile ei si astfel mergea la ighemon in urma ei. Vazand ighemonul acel lucru, a zis: "De ce ai facut aceasta, Laodichie? Unde este cea legata, care ti s-a incredintat tie?" Laodichie a zis: "Iata, aceasta este, care sta de fata la judecata ta, si care in noaptea trecuta stralucind cu dumnezeiasca lumina si-a luat frumusetea fetei cea dintai, fiind tamaduita cu mana sfantului inger cel trimis de Dumnezeu la dansa, care a dezlegat-o din legaturi si cu care si eu m-am legat. Deci, vazand minunile lui Dumnezeu, am crezut si eu in El si voiesc sa fiu partas acestei morti".

Ighemonul, umplandu-se de manie, a zis: "Sa se taie ticalosul acesta si vom vedea de va veni Hristos sa-i ajute!" Iar cand Laodichie era sa fie taiat pentru Hristos, si-a ridicat ochii in sus si a strigat: "Dumnezeul crestinilor, numara-ma si pe mine in imparatia Ta, cu roaba Ta Glicheria". Iar Sfanta Glicheria se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand: "Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ai dezlegat durerile mortii si ai eliberat pe omul cel robit din legaturile iadului, elibereaza si pe robul Tau Laodichie din stapanirea diavoleasca si-i da lui, ca intru marturisirea Ta, sa se savarseasca si primeste sufletul lui in pace!" Laodichie, auzind acestea, a zis "Amin". Dupa aceasta i-au taiat capul cu toporul; iar trupul lui, luandu-l crestinii, l-au ingropat cu cinste.

Apoi ighemonul a zis catre Sfanta Mucenita Glicheria: "Stim pe tatal tau, ca a fost de neam bun; iar cine iti ajuta tie nu stim, tu singura sa ne spui noua". Raspuns-a sfanta: "Mie imi ajuta Hristos, Mantuitorul lumii si Dumnezeu a toata mangaierea, Cel ce mi-a trimis mancare in temnita, m-a dezlegat din legaturi si mi-a innoit frumusetea cea pierduta a fetei mele". Atunci ighemonul a poruncit sa o dea fiarelor spre mancare. Deci, sfanta mergea cu veselie spre acele fiare ca spre un ospat si a stat la locul de unde ies fiarele. O leoaica mare, racnind si venind, s-a aplecat la picioarele sfintei, lingandu-i gleznele. Deci, sfanta, ridicandu-si ochii spre cer, a zis: "Multumescu-ti Tie, Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeul parintilor, Dumnezeul milostivirii, Cel ce ai imblanzit mania de fiara spre aratarea dumnezeiestii Tale puteri si toate cele cumplite mi le-ai prefacut mie usurare, asculta-ma, Dumnezeule, si rasplateste acestui rau ighemon dupa vrednicia lui; iar pe mine nu ma lipsi de cununa darului Tau, cu sfintii Tai".

Rugandu-se sfanta asa, s-a auzit un glas din cer, zicand catre dansa: "Am auzit rugaciunea ta, vino la Mine cu pace, ca usile Imparatiei Cerului s-au deschis tie". Apoi a venit spre sfanta alta leoaica, care, apropiindu-se, a muscat-o, insa nu i-a facut nici o rana, si nici un semn pe trupul ei. Astfel si-a dat mucenita sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu; iar fiarele au intrat in culcusul lor. Iar asupra ighemonului, chiar in acel ceas, a venit o boala cumplita, si cu osteneala apei s-a umplut si foarte s-a umflat si a murit pe strada, neajungand la casa sa.

Mergand episcopul Dometie, a luat trupul cel mult patimitor al Sfintei Mucenite Glicheria, l-a ingropat cu cinste la un loc frumos din Tracia, aproape de cetatea Eracliei, si dupa aceea a izvorat mir tamaduitor din cinstitele ei moaste, care vindeca toate bolile, intru slava Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, a unuia Dumnezeu in Treime, Caruia si de la noi pacatosii sa-I fie Lui cinste, slava si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

.

09 Aprilie 2014

Vizualizari: 612

Voteaza:

Duminica a 6 a dupa Pasti (a Orbului din nastere); Sf.Mucenita Glicheria; Cuv.Serghie Marturisitorul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE