Inaintepraznuirea Nasterii Domnului; Sf. Sfintitul Mc. Ignatie Teoforul

Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul .

Traian, luand sceptrul imparatiei romanilor, episcop al Bisericii Antiohiei era Sfantul Ignatie, cel cu numele si cu lucrul purtator de Dumnezeu, care a primit scaunul dupa Sfantul Evod si care a fost dupa Sfantul Clit sau Climent, cel dintai episcop al Romei.

 

Se povesteste despre acest sfant Ignatie, de Dumnezeu purtatorul, cum ca pe vremea cand era prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vietuia intr-acea vreme cu oamenii pe pamant si invata pe popoare despre imparatia lui Dumnezeu, atunci si parintii acestui prunc, stand acolo aproape in popor si ascultand cuvintele cele dumnezeiesti din gura Mantuitorului si avand cu dansii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dansii si, chemand la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus in mijloc si, cuprinzandu-l, l-a luat pe maini zicand: De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra intru imparatia cerurilor si cine va primi pe un copil ca acesta intru numele Meu, pe Mine ma primeste.

 

Pentru aceasta s-a numit Sfantul Ignatie, purtator de Dumnezeu, ca a fost purtat de mainile intrupatului Dumnezeu. S-a numit purtator de Dumnezeu si pentru aceasta ca si el purta pe Dumnezeu in inima si in gura sa, fiind vas ales asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu inaintea limbilor si imparatilor.

 

Sfantul Ignatie a fost mai intai ucenic al Sfantului Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, impreuna cu Policarp, episcopul Smirnei. Dupa aceasta cu sfatul tuturor Sfintilor Apostoli s-a asezat episcop al Antiohiei, unde a inceput a se spune mai intai numele de crestin. Luand el ocarmuirea Bisericii, cu multe osteneli si sudori semana propovaduirea bunei-credinte, aratand intru totul ravna apostoleasca.

 

Acest sfant ierarh a asezat in biserica sa se cante dumnezeiestile cantari in doua cete, asemanandu-le cetelor ingeresti. Fiind el intru vedenie si invrednicindu-se de vederea dumnezeiestii descoperiri, a vazut cetele ingeresti cantand astfel. Adica atunci cand canta o ceata, cealalta tacea, iar cand canta cealalta, cea dintai asculta. Dupa ce savarsea aceea cantarea sa, incepea cealalta si asa neincetat preamareau pe Preasfanta Treime. Vazand aceasta Sfantul Ignatie intru descoperire, a pus oranduiala aceasta, mai intai in Biserica Antiohiei si de acolo au luat toate Bisericile acea oranduiala frumoasa. Acest arhiereu era purtator de Dumnezeu, bun indreptator al oranduielilor bisericesti si desavarsit slujitor al Tainelor lui Hristos; iar mai pe urma s-a sfarsit ca mucenic, fiind dat spre mancarea fiarelor, despre care ne va arata cuvantul ce ne sta inainte.

 

Imparatul Traian avand mare razboi cu scitii, a dobindit biruinta asupra lor si a voit pentru aceea sa multumeasca necuratilor idoli cu jertfe, prin toata imparatia sa, parandu-i-se ca a biruit cu ajutorul lor si-i ruga pe dansii ca sa chiverniseasca ostile sale si imparatia. Atunci s-a ridicat cu multa prigoana asupra crestinilor, pentru ca a fost instiintat ca acestia nu mai aduc jertfa zeilor si-i hulesc, aratand inselaciunea lor. Pentru aceea a poruncit ca pretutindeni sa omoare pe crestinii care nu se supun poruncii lui.

 

Mergand Traian la alt razboi impotriva persilor, s-a intamplat a trece prin Antiohia si a fost pirat catre dansul si Sfantul Ignatie, purtatorul de Dumnezeu, ca cinsteste ca pe un Dumnezeu, pe Hristos cel osandit de Pilat spre moarte si rastignit pe Cruce si ca aseaza legi pentru pazirea fecioriei, pentru trecerea cu vederea a bogatiilor si a tuturor celor ce sunt spre dulceata vietii.

 

Acestea auzindu-le Traian, a chemat pe Sfantul Ignatie si in fata suitei sale i-a zis: "Tu esti cel ce te numesti purtator de Dumnezeu, care te impotrivesti poruncilor noastre si razvratesti toata Antiohia, ducand-o pe urma Hristosului tau?" Dumnezeiescul Ignatie a zis: "Eu sunt". Iar imparatul l-a intrebat: "Ce inseamna purtator de Dumnezeu?". Sfantul i-a raspuns: "Cel ce poarta pe Hristos Dumnezeu in sufletul sau, este purtator de Dumnezeu". Dar imparatul a zis: "Oare tu porti in tine insuti pe Hristosul tau?". Sfantul a raspuns: "Cu adevarat il port, ca scris este: Ma voi salasui intru dansii si voi umbla". Imparatul a zis: "Dar de noi ce crezi? Nu ti se pare ca purtam intotdeauna intru pomenirea noastra pe zeii nostri si-i avem pe aceia ajutatori asupra vrajmasilor?" Purtatorul de Dumnezeu a raspuns: "Vai mie, ca pe idolii cei rai ii numesti dumnezei! Caci unul este Dumnezeu adevarat, Ziditorul cerului si al pamantului, al marii si al tuturor celor dintr-insele, unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-Nascut, a Carui imparatie nu va avea sfarsit, pe Care de L-ai fi cunoscut si tu, imparate, ti-ar fi fost mai frumoase porfira, coroana si scaunul imparatiei tale".

 

Imparatul a zis: "Lasa acestea ce graiesti Ignatie si ia seama la cuvintele mele de voiesti a te face placut mie si a fi ridicat in cinstea prietenilor mei. Apoi sa aduci impreuna cu noi jertfa zeilor nostri si indata vei fi la noi arhiereu al marelui Die si te vei chema parinte al suitei noastre". Raspuns-a sfantul: "Ce trebuinta am eu a fi arhiereu al lui Die, cand sunt arhiereul lui Hristos, Caruia in toata ziua ii aduc jertfa de lauda si ma sarguiesc sa ma jertfesc cu totul Aceluia si sa ma aseman mortii Lui celei de buna voie". Zis-a imparatul: "Cui voiesti a te jertfi pe tine? Aceluia care a fost pironit pe cruce de Pilat din Pont?"

 

Sfantul a raspuns: "Aceluia sa-I fiu jertfa, Care a pironit pacatul pe cruce, a sfaramat pe diavol, aflatorul pacatului si a zdrobit cu crucea toata puterea lui". Zis-a imparatul: "Mi se pare, o! Ignatie, ca nu ai minte sanatoasa si judecata dreapta. Caci nu te-ai fi inselat asa cu scripturile cele crestinesti daca ai fi priceput bine cat de bun lucru este a te supune poruncilor imparatesti si, impreuna cu totii, a aduce jertfa zeilor". Purtatorul de Dumnezeu, luand mai multa indrazneala, a zis: "Chiar de ma vei da fiarelor spre mancare, chiar pe cruce de ma vei rastigni si sabiei si focului de ma vei da, niciodata nu voi jertfi diavolilor, nici nu ma tem de moarte, nici nu caut bunatatile cele vremelnice ale vietii acesteia de acum, ci numai pe cele vesnice le doresc si in tot chipul ma ingrijesc ca sa trec catre Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine".

 

Atunci suita, vrand sa mustre pe Sfantul Ignatie pentru ratacire, a zis: "Iata, tu zici ca Hristos a murit; deci cum poate cel mort a ajuta cuiva si inca Acela care a murit cu moarte defaimata? Zeii nostri sunt fara moarte si graiesc". Iar purtatorul de Dumnezeu a zis: "Domnul si Dumnezeul meu Iisus Hristos S-a facut om pentru noi si pentru mantuirea noastra. El a voit a patimi pe cruce, moarte si ingropare, apoi a inviat a treia zi, surpand si stricand puterea vrajmasului si S-a inaltat la cer, de unde S-a pogorat; iar pe noi din cadere sculandu-ne si iarasi ducandu-ne in rai, din care am fost scosi, ne-a daruit mai multe bunatati, decat cele ce am avut intai. Insa dintre zeii cei cinstiti de voi, niciunul n-a facut ceva asemenea, fiind rai si nelegiuiti, facand multe fapte de pierzare si lasand putina credinta oamenilor celor fara de minte. Dupa aceea, luandu-se acoperamantul inselaciunii, s-au cunoscut ce au fost, cum s-au dus rau din viata aceasta si s-au dat mortii celei vesnice, pentru pierderea multora. Die, cel dintai zeu al vostru, s-a ingropat in Creta, iar Asclipie, a pierit fiind lovit de fulger. Mormantul Venerei se spune ca este in Pafa, iar Eraclie a fost ars cu foc. Caci, fiind rai, au dobindit acel sfarsit de care au fost vrednici".

 

Acestea fiind graite de Sfantul Ignatie si imparatul cu suita temandu-se ca sa nu se dea de rusine zeii lor cu mai multe cuvinte de ale lui, a poruncit sa-l duca in temnita. Iar imparatul toata noaptea aceea n-a dormit, cugetand cu ce fel de munci sa-l pedepseasca pe Sfantul Ignatie. Si a socotit sa-l osandeasca spre mancarea fiarelor, caci i se parea acea moarte ca este cea mai cumplita. Deci, dimineata a spus aceasta suitei si toti l-au sfatuit asa, insa au zis sa nu-l dea fiarelor in Antiohia, ca sa nu se faca mai slavit intre cetatenii sai, primind sfarsit mucenicesc pentru credinta sa, ca nu cumva si altii, privind la dansul, sa se intareasca in credinta. Pentru aceea ziceau ca i se cade sa fie dus la Roma legat si acolo sa se dea spre mancarea fiarelor, ca astfel, ostenindu-se de lungimea drumului, mai grea pedeapsa sa primeasca. Romanii sa nu stie cine este, ci, ca un talhar pierind, sa nu ramana dupa dansul nici o pomenire.

 

Acest sfat a placut imparatului si a dat asupra Sfantului Ignatie hotarire de moarte, ca sa fie dat spre mancarea fiarelor in Roma, in vreme de praznic, inaintea adunarii poporului. Astfel s-a osandit sfantul de pagani, ca sa fie priveliste a ingerilor si a oamenilor.

 

Luand asupra sa acest raspuns, purtatorul de Dumnezeu Ignatie, cu glas mare a multumit lui Dumnezeu si cu multumire primea lanturile cu care il legau. Imparatul a mers cu ostile sale la razboi, iar dumnezeiescul patimitor, cu lanturi grele fiind legat si fiind dat la zece ostasi aspri si nemilostivi, era dus la Roma. Iesind din Antiohia mult s-a rugat pentru Biserica si si-a incredintat lui Dumnezeu turma sa. Plangeau pentru dansul credinciosii si se tanguiau cu amar, iar altii, care cu multa dragoste fiind legati de dansul, mergeau cu el in cale.

 

Venind ostasii cu sfantul in Seleucia, s-au suit in corabie si de acolo plutind au sosit in Smirna. Acolo a sarutat pe dumnezeiescul apostol, Sfantul Policarp, episcopul Smirnei si s-a mangiiat impreuna cu dansul in vorbe de Dumnezeu insuflate, bucurandu-se de legaturile sale si infrumusetandu-se cu lanturile. Pentru ca ce impodobire mai buna putea sa-i fie lui, decat acele lanturi, cu care era infasurat pentru Domnul sau? Apoi s-a sarutat si cu ceilalti episcopi, preoti si diaconi, caci s-au adunat la dansul multi de pe la bisericile Asiei si de prin alte cetati, vrand sa-l vada si dorind sa auda dumnezeiestile cuvinte care ieseau din gura lui. Sfantul le zise sa se roage pentru dansul, ca mai curand sa fie dezlegat prin dintii fiarelor din legatura cea trupeasca si sa se arate Domnului sau cel dorit.

 

Apoi, vazandu-i pe dansii foarte tulburati si nerabdand despartirea lui, s-a temut ca nu cumva si credinciosii ce sunt in Roma sa se tulbure si sa nu sufere a fi dat spre mancarea fiarelor. Caci atunci ii vor face lui impiedicare, daca cumva si-ar pune mainile asupra acelora carora era poruncit ca sa-l dea spre mancarea fiarelor si astfel ii vor inchide lui usa cea deschisa a muceniciei si a mortii celei preadorite.

 

Deci a socotit sa trimita la dansii scrisoare, poftindu-i ca si aceia sa se roage pentru dansul si sa nu i se faca impiedicare de la alegerea lui cea muceniceasca, ci prin fiare sa fie dezlegat si sa treaca la preaiubitul sau Stapan. Si a scris asa: "Ignatie, care este si purtator de Dumnezeu, scrie Bisericii celei miluite cu marirea Tatalui celui Preainalt si a lui Iisus Hristos, a Unuia Nascut Fiului Sau, Bisericii iubite si luminate cu voia Celui ce a voit toate dupa dragostea lui Iisus Hristos, Dumnezeului nostru; biserica ce este intai in tara romanilor si care este vrednica de Dumnezeu, vrednica de cuviinta, vrednica de fericire, vrednica de lauda, vrednica de dobindire, vrednica de curatenie, care mai intai este in dragoste, numita cu numele lui Hristos, numita cu nume de Parinte, pe care o si sarut intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Parintelui ceresc, fiilor celor uniti dupa trup si dupa duh cu porunca Lui, celor plini de darul lui Dumnezeu fara indoiala si paziti de orice credinta straina, fara de prihana intru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, sa se bucure:

 

1) Fiindca m-am rugat lui Dumnezeu, am dobindit a vedea fetele voastre cele vrednice de vedere. Legat fiind intru Iisus Hristos, nadajduiesc a va saruta, daca va fi voia lui Dumnezeu, ca sa ma invrednicesc asa pana in sfarsit. Inceputul este bine economisit, daca voi dobindi darul ca sa-mi cistig mostenirea fara impiedicare. Caci ma tem de dragostea voastra, sa nu ma impiedice de la aceasta. Ca voua este lesnicios lucru a face ceea ce voiti voi, iar mie greu imi este a dobindi pe Dumnezeu, daca voi ma veti cruta.

 

2) Nu voiesc ca voi sa placeti oamenilor, ci lui Dumnezeu, precum ii si placeti. Eu niciodata nu voi avea o vreme buna ca aceasta pentru a cistiga pe Dumnezeu, nici voi nu puteti a arata un lucru mai bun decat daca veti tacea. Ca daca veti tacea si nu veti vorbi despre mine, eu ma voi face al lui Dumnezeu, iar daca veti iubi trupul meu, iarasi voi fi alergand. Mai mult nu puteti a-mi da, decat a ma jertfi lui Dumnezeu, pana inca jertfelnicul este gata. Cu dragoste sa cantati Tatalui intru Iisus Hristos, caci pe episcopul Siriei l-a invrednicit Dumnezeu a se afla la apus, fiind trimis de la rasarit. Bine este a apune eu din lume, ca intru Dumnezeu sa rasar.

 

3) Niciodata n-ati pizmuit pe nimeni, ci pe altii ati invatat. Si eu voiesc ca cele ce invatati, sa le si faceti. Deci mie sa-mi cereti putere si dinlauntru si dinafara, ca nu numai sa zic, ci sa si voiesc; ca nu numai sa ma numesc crestin, ci sa fiu si in fapta. Ca daca ma voi afla asa, voi putea fi credincios. Nimic din cele ce se arata este vesnic. Cele ce se vad sunt vremelnice, iar cele ce nu se vad sunt vesnice, pentru ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos, intru Tatal fiind, este vesnic. Crestinatatea este lucru nu numai al sfatuirii, ci si al marimei de suflet. Cand crestinul cu adevarat se uraste de lume, atunci este iubit de Dumnezeu. Caci este scris: De ati fi fost din lume, lumea ar fi iubit pe ai sai, iar fiindca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, pentru aceasta va uraste pe voi lumea. Petreceti intru dragostea Mea.

 

4) Eu scriu Bisericilor si poruncesc tuturor caci eu voind, mor pentru Dumnezeu, daca voi nu ma veti opri. Rogu-va sa nu aveti catre mine dragoste desarta. Lasati-ma sa ma fac mancare fiarelor, prin care imi este cu putinta a cistiga pe Dumnezeu. Sunt grau al lui Dumnezeu si prin dintii fiarelor sa ma macin, ca sa fiu paine curata a lui Hristos. Mai bine atitati pe fiare ca sa mi se faca mormant si nimic din trupul meu sa nu lase. Atunci voi fi ucenic adevarat al lui Hristos, cand nici lumea nu va vedea trupul meu. Rugati-va lui Hristos pentru mine ca, prin uneltele acestea, jertfa sa ma fac. Nu precum Petru si Pavel va poruncesc voua, caci aceia sunt apostoli, iar eu osandit; aceia slobozi, iar eu pana acum sunt rob. Iar daca voi patimi, voi fi slobod pentru Hristos si voi invia intru El. Acum invat cand sunt legat, ca nimic lumesc sau desert sa poftesc.

 

5) De la Siria pana la Roma cu fiare ma lupt pe pamant si pe mare, noaptea si ziua, legat fiind cu zece leoparzi, care este o ceata de ostasi si care din ce in ce mai rai se fac. Insa in neindreptatirile lor mai mult ma invat, dar nu dintr-acestea ma indreptez. O! de-as dobindi fiarele cele pregatite mie, pe care le voi zadari, ca degraba sa ma manance, nu precum s-a intamplat altora, de care, temandu-se, nu s-au atins. Si, desi ele nu vor voi, eu le voi sili. Iertati-ma, eu cunosc ce-mi este de folos. Acum incep a ma face ucenic. Nimic din cele vazute si din cele nevazute sa nu-mi pizmuiasca, ca pe Iisus Hristos sa-L dobindeasca. Foc si cruce adunarii de fiare, taieturi, despartiri, risipiri ale oaselor, taieri ale madularelor, macinaturi a tot trupul, munci rele ale diavolului sa vina asupra mea, numai pe Iisus Hristos sa-L dobindesc.

 

6) Nimic nu-mi vor folosi cele inveselitoare ale lumii, nici imparatiile acestui veac. Mai bine imi este a muri pentru Iisus Hristos, decat a imparati peste toate marginile pamantului. Caci ce va folosi omul, de ar cistiga toata lumea, iar sufletul sau il va pierde? Pe Acela il caut, care pentru noi a murit. Pe Acela il voiesc, Care pentru noi a inviat. El dobinda imi este. Iertati-ma, fratilor, sa nu ma impiedicati de a trai, caci viata este a fi cu Hristos. Sa nu-mi doriti a muri; caci moarte este viata cea fara de Hristos. Pe cel ce voieste sa fie al lui Dumnezeu, sa nu-l despartiti. Lasati-ma sa iau lumina curata; acolo ducandu-ma, voi fi om al lui Dumnezeu. Dati-mi voie ca sa ma fac urmator al patimei Dumnezeului meu. Daca cineva pe Dansul in sine Il are, sa inteleaga ceea ce voiesc eu si sa-mi fie milostiv, stiind cele ce ma tin pe mine.

 

7) Stapanitorul acestui veac voieste sa ma rapeasca si sa-mi strice judecata mea cea pentru Dumnezeu. Deci nimeni din voi sa nu-i ajute, ci mai vartos ai mei sa va faceti, ca sa fiti fii ai Dumnezeului meu. Nu va laudati cu numele lui Iisus Hristos, iar lumea sa o poftiti. Zavistia intre voi sa nu locuiasca. Chiar daca as fi de fata, v-as ruga sa nu va plecati mie, ci mai vartos pentru cele ce va scriu sa va plecati. Viu fiind, va scriu aceasta, dorind sa mor. A mea dorinta s-a rastignit si nu este intru mine foc iubitor de materie, ci apa vie si care graieste in mine, zicandu-mi: Vino la Tatal. Nu ma indulcesc cu hrana stricacioasa, nici cu dezmierdarile acestei vieti. Painea lui Dumnezeu voiesc, paine cereasca doresc, painea vietii, care este trupul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, al Celui ce a fost mai pe urma din semintia lui Avraam si a lui David. Bautura lui Dumnezeu voiesc, adica sangele Lui, care este dragoste nestricacioasa si viata de-a pururea vie.

 

8) Nu voiesc a trai dupa om si aceasta va fi daca voi veti voi. Voiti ca si voi sa fiti primiti? Putine cer de la voi: credeti-mi mie. Iar Iisus Hristos va va arata aceasta, cu adevarat zis, caci El este gura cea nemincinoasa, prin care Tatal a grait cu adevarat. Cereti pentru mine ca sa dobindesc acestea. Nu dupa trup am scris voua, ci dupa voia lui Dumnezeu. Daca voi patimi, dovedeste ca ati voit voi; daca voi fi lepadat, apoi voi m-ati urat.

 

9) Pomeniti in rugaciunea voastra biserica cea din Siria, care in locul meu are ca pastor pe Dumnezeu. Singur Iisus Hristos si dragostea voastra sa o cerceteze pe dansa. Iar eu ma si rusinez a ma numi dintre cei de acolo. Caci nu sunt vrednic, fiind cel mai de pe urma al lor si lepadatura, insa voi fi miluit, daca pe Dumnezeu voi dobindi. Va saruta pe voi duhul meu si dragostea bisericilor, care m-au primit in numele lui Iisus Hristos, caci toti fratii, in calea mea cea trupeasca, m-au petrecut din cetate in cetate.

 

10) Scriu voua acestea din Smirna, prin efesenii cei vrednici de fericire. Si este impreuna cu mine, cu alti multi si Crocos, numele cel dorit. Pe cei ce au venit mai inainte de mine, de la Siria la Roma, spre slava lui Dumnezeu, cred ca i-ati cunoscut. Sa le aratati ca aproape sunt si eu, ca toti sunt vrednici lui Dumnezeu si voua, pe care se cuvine ca intru toate sa-i odihniti. Am scris aceasta, in ziua cea mai inainte de noua calende ale lui septembrie, care este in douazeci si trei ale lunii august. Fiti sanatosi pana in sfarsit, intru rabdarea lui Iisus Hristos. Amin".

 

Aceasta scrisoare a trimis-o inaintea sa in Roma si, dupa putina vreme, a iesit si el din Smirna, dus fiind de ostasi. Si, venind in Troada si in Neapoli, au trecut pe jos prin Filipopoli si Macedonia, cercetand bisericile cele din cale, invatand, sfatuind si intarind pe fratii cei neputinciosi si poruncind tuturor sa fie destepti si treji. Dupa ce a trecut Epirul si a plutit pe Marea Adriatica si a Tirului, a sosit in Putioli, unde a fost primit cu dragoste de ostasii si de credinciosii ce erau acolo. De acolo a venit in Roma si s-a dat in grija eparhului cetatii, impreuna cu scrisorile cele imparatesti. Iar acela, vazand pe purtatorul de Dumnezeu si citind scrisoarea imparateasca, indata a poruncit sa pregateasca fiarele si, sosind o zi de praznic, a adus pe sfantul in priveliste, unde s-a adunat toata cetatea. Caci a strabatut vestea despre dansul, cum ca episcopul Siriei se va da sa fie mancat de fiare.

 

Sfantul Ignatie adus in mijlocul privelistii s-a intors catre popor cu suflet barbatesc si cu fata luminata si binevoind acea moarte de ocara primita pentru Hristos, cu mare glas a strigat: "Barbati romani, care priviti la aceasta nevointa a mea, sa stiti ca nu pentru oarecare facere de rau primesc aceasta munca, nici pentru oarecare nelegiuire sunt osandit la moarte. Ci numai pentru singur Dumnezeul meu, de a carui dragoste sunt cuprins si pe Care fara de sat Il doresc, caci sunt grau al Lui si voiesc sa ma macin prin dintii fiarelor, ca sa ma fac Lui paine curata". Acestea zicand sfantul, au venit asupra lui leii, care indata l-au sfisiat si l-au mancat ramanand numai oasele.

 

Deci s-a implinit dorinta sfantului care a voit ca fiarele sa fie mormant al trupului sau, Dumnezeu voind asa, dupa dorinta placutului Sau. Pentru ca putea sa astupe gurile fiarelor inaintea lui, ca si inaintea lui Daniil in groapa si inaintea Teclei in priveliste, pentru slava numelui Sau cel sfant. Insa n-a facut aceasta, voind mai bine a implini dorinta si cererea robului Sau, decat a preamari puterea Sa cea mare.

 

In acest chip a fost sfarsitul Sfantului Ignatie, in acest fel nevointa lui, caci asa a fost dragostea lui catre Dumnezeu. Risipindu-se adunarea aceea, credinciosii care erau in Roma, catre care el scrisese din Smirna si cei ce venisera cu dansul, care se tanguiau nemangiiati dupa dansul, au adunat oasele lui cele ramase si le-au pus cu cinste in loc insemnat, afara din cetate, in douazeci de zile ale lunii decembrie. Apoi, multe zile plangand credinciosii pentru despartirea lui, sezand langa mormant, laudandu-l cu psalmi si cu cantari, Sfantul Ignatie li s-a aratat lor noaptea si pe fiecare dintre ei, cuprinzand-i, ii mangiia in mahnirea sufletului lor. Altora iarasi li s-a aratat, rugandu-se pentru cetate si asudand, ca si cum ar fi fost intru multe nevointe si osteneli.

 

Instiintandu-se imparatul Traian de sfarsitul Sfantului Ignatie si de taria sufletului sau cea cu barbatie, cum fara temere si cu bucurie a mers la moarte pentru Dumnezeul sau, i-a parut rau de dansul. Si, auzind de crestini ca sunt oameni buni si blanzi, vietuind cu infranare, iubind curatenia, ferindu-se de toate lucrurile cele rele si avand viata fara de prihana, iar imparatiei lui cu nimic nu se impotrivesc - numai cu aceasta ca nu voiesc sa aiba multi dumnezei, ci numai singur pe Hristos cinstesc, a poruncit sa nu-i mai caute ca sa-i omoare, ci i-a lasat sa vietuiasca in pace. Dupa aceasta, au fost aduse cinstitele moaste ale Sfantului Ignatie in Antiohia, cu mare cinste, spre apararea cetatii si tamaduirea celor bolnavi, spre bucuria turmei sale si intru slava lui Dumnezeu in Treime, Celui laudat de toti, in veci. Amin.

Povestesc oarecare despre acest Sfant Ignatie, purtatorul de Dumnezeu si acestea: Cand era adus spre mancarea fiarelor si avea neincetat in gura lui numele lui Iisus Hristos, l-au intrebat paganii pentru ce pomeneste neincetat cu gura sa acel nume? Sfantul a raspuns ca are in inima sa scris acel nume al lui Iisus Hristos, iar cu buzele marturiseste pe Acela, pe Care de-a pururea Il poarta in inima. Dupa aceasta, sfantul fiind mancat de fiare, langa oasele lui, ce ramasesera din voia lui Dumnezeu, s-a gasit inima intreaga, nemancata de fiare. Aflandu-o necredinciosii si aducandu-si aminte de cuvintele Sfantului Ignatie, au despicat-o in doua, vrand sa vada daca este adevarat ceea ce zicea Ignatie. Si au aflat inauntru pe amandoua partile scris cu litere de aur: Iisus Hristos.

 

Astfel Sfantul Ignatie, cu numele si cu fapta a fost purtator de Dumnezeu, avand in inima sa de-a pururea pe Hristos Dumnezeu, cu mintea cea de Dumnezeu ganditoare, scris ca si cu un condei.

23 Decembrie 2009

Vizualizari: 217

Voteaza:

Inaintepraznuirea Nasterii Domnului; Sf. Sfintitul Mc. Ignatie Teoforul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE