Pomenirea preacuviosului parintelui nostru Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei.
Acest sfant se tragea din tara galatilor, din satul ce se cheama Sicheot, nascut fiind in vremea lui Iustinian cel batran, parand a nu fi de nastere laudata, fiindu-i nasterea neche-zasuita si intunecata, caci se zice ca maica-sa Maria, stralucind in frumusete si daruri, a atras la dansa pe oarecare din curierii imparatesti, anume Cosma, din care s-a nascut cuviosul; dar ar fi fost fara cuviinta si de mustrare a ascunde cele de dupa nasterea lui sau rele dinainte de nastere; ca indata intr-acea noapte ce s-a unit maica-sa cu acel barbat, i s-a aratat in vis, ca s-a pogorat un luceafar si a intrat in pantecele ei, ceea ce arata stralucirea ce era sa aiba mai pe urma pruncul. Iar sfantul ca aceasta intelegere sa fie implinita mai apoi, caci dandu-se pe sine dintru intaia varsta spre dragostea lui Dumnezeu si a sfantului mucenic Gheorghe, atat cat i se parea ca este totdeauna cu dansul de-l invata si-l facea a inainta spre cele mai bune dorinte si cu totul a-l iubi cu o dumnezeiasca si minunata dragoste. Facand el asa, si inaintand cu fiecare suisi se arata pururea sfantul. A fost numarat intai in ceata calugarilor. Dupa aceea trecand prin treptele ce duc spre culmea virtutii si imbogatindu-se cu lucrarea minunilor, ca dovada a desavarsitei virtuti si a apropierii de Dumnezeu, a fost ridicat la marea inaltime a arhieriei, si i s-a incredintat Biserica Anastasiopolei. Acolo invatand el pe multi cunostinta lui Dumnezeu, si indrumandu-i a face cele ce se cuvin, si tamaduind pretutindenea pe cei de un neam prin minuni si prin fapte minunate, pe toti uimind; si aratandu-se minunat si iubit la imparati si la arhierei, si proorocind multora cele ce aveau sa fie, si-a incheiat viata primind cu zambire cuvioasa pe ingerii ce aveau sa-l ia. Se spune ca cu putin inaintea mortii, i s-a aratat in vis stralucitul mare mucenic Gheorghe si i-a dat un toiag. Apoi i s-a aratat iarasi calare pe un cal, tragand cu sine si alt cal, pe care a poruncit cuviosului sa incalece, aratandu-i cu aceste vedenii dinainte calea ce avea sa faca de acolo.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Nearh, care prin foc s-a savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea intalnirii cu Hristos a sfantului apostol Natanael.
Acest sfant a fost din Cana, cetatea Galileii, unde Hristos Dumnezeul nostru fiind chemat la nunta de preacurata Sa Maica, a facut intaia Sa minune, prefacand apa in vin.
Astepta si el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era. Pce Care aflandu-L Filip cel din Betsaida, si cunoscand ca astepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: "Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise in lege si proorocii" (Ioan I, 46). Mergand Natanail si vazand pe Hristos, a crezut intr-Insul si L-a urmat. Si dupa Patimi si dupa Inviere, propovaduindu-L Dumnezeu adevarat, s-a sfarsit.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.