Intampinarea Domnului. Sf. Mc. Iordan si Gavriil

 

Intampinarea Domnului, cunoscuta in popor si sub denumirea Stretenia (dupa numele vechi sla­von), este sarbatoarea anuala a zilei in care Sfanta Fecioara Maria, conformandu-se Legii (Lev. XII, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile dupa nasterea Domnului, pentru curatirea ei; dumnezeiescul Prunc a fost intampinat si tinut in brate de batranul si dreptul Simeon (Luca II, 22 s.u.). La ortodocsi, accentul sarbatorii se pune pe persoana dum­nezeiescului Prunc si de aceea e numita Intampinarea Domnului (de catre Simeon), fiind trecuta intre sarbatorile Mantuitorului, pe cand la catolici pe primul plan sta persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pen­tru curatirea ei, dupa Lege.

De aceea, la ei sarbatoarea se numeste Cu­ratirea Sfintei Marii  si e trecuta intre sarbatorile Maicii Domnului.

 

Prima mentiune documentara de­spre existenta acestei sarbatori este cea din memorialul de calatorie al pelerinei Egeria, care ia parte la ea, la Ierusalim, in anii 382-384. Avand in vedere ca in acea vreme la Ierusalim Nasterea Domnului se serba inca la 6 ianuarie, odata cu Epifania, intam­pinarea era sarbatorita la 40 de zile dupa Epifanie, adica la 14 februarie.

 

La Antiohia, dupa marturia istoricului Cedren, sarbatoarea intampinarii s-ar fi introdus in penultimul an al domniei imparatului Justin I (526), iar generalizarea ei in Rasarit s-a facut in cursul secolului VI, incepand din anul 534, cand imparatul Justinian a schimbat data sarbatorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua data a sarbatorii Nasterii Domnului). Dintre crestinii rasariteni, numai armenii sarbatoresc pana astazi in­tampinarea Domnului tot la vechea data, adica la 14 februarie.

Cuvant la Intampinarea Domnului(2 februarie)

Dupa Nasterea Domnului Iisus Hristos, trecand patruzeci de zile si implinindu-se vremea curatiei celei legiuite, Preacurata si Preabinecuvantata Fecioara Maica plecand din Betleem cu Sfantul Iosif, logodnicul, si venind la Ierusalim, in Biserica lui Dumnezeu, purtand pe Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, au mers sa implineasca Legea Domnului si sa se curateasca dupa nastere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu si prin rugaciunea preotului. Apoi sa puna inaintea Domnului pe Pruncul cel intai nascut si sa-L rascumpere cu pretul cel randuit, precum s-a poruncit lui Moise de catre Domnul, in Legea Veche si cum se scrie despre aceea in legea curatirii, si anume: "Femeia care va zamisli si va naste parte barbateasca, necurata va fi sapte zile si in ziua a opta sa se taie pruncul imprejur, iar ea va sedea treizeci si trei de zile sub acoperamantul necuratiei sale; de tot lucrul sfant sa nu se atinga si in biserica sa nu intre, pana ce se vor sfarsi cele patruzeci de zile ale curatiei ei. Si cand se vor implini zilele curatirii, sa aduca un miel de un an, fara de prihana, spre arderea cea de tot si un pui de porumbel sau de turturea, pentru pacat; iar de nu va fi bogata ca sa aduca miel, atunci sa aduca doua turturele sau doi pui de porumbel, unul spre arderea cea de tot si altul pentru pacat; apoi se va ruga pentru dansa preotul si se va curati".

Despre punerea inaintea Domnului a celui dintai nascut, astfel este scris: "Sfinteste-Mi pe tot cel dintai nascut (parte barbateasca), care deschide pantecele". Si iarasi: "Pe cel intai nascut al fiilor tai sa Mi-l dai Mie". Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, inca din Egipt, cand s-au crutat cei intai nascuti ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei intai nascuti in biserica, dandu-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilita prin lege. Si iarasi de la Dumnezeu ii rascumpara pe aceia cu pret, care se numea argintul rascumpararii, si acela se da levitilor care slujeau in Biserica Domnului, precum este scris despre aceasta in cartea a patra a lui Moisi. Pretul hotarat al rascumpararii era cinci sicli, iar fiecare siclu sfant pretuia cam vreo trei lei.

Deci, acea lege a Domnului implinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum in biserica, cu Datatorul Legii. A venit sa se curateasca desi nu-i trebuia curatire, fiind neintinata si Preacurata. Pentru ca aceea care a zamislit fara barbat si a nascut fara dureri si fara vatamarea curatiei sale celei fecioresti, aceea n-a avut nici un fel de necuratie obisnuita femeilor celor ce nasc. Pentru ca ceea ce a nascut pe Izvorul curatiei, cum putea sa se afle sub necuratie? Din ea S-a nascut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatama, nici se intineaza dupa inflorirea rodului sau.

Nevatamata si curata a ramas Fecioara dupa nasterea lui Hristos, adica a rodului celui binecuvantat. Prin ea a trecut Hristos precum raza soarelui trece prin sticla sau prin cristal. Precum nu se sfarma nici intineaza raza care trece prin sticla si prin cristal, ci mai curat il straluceste, tot asa si Soarele dreptatii, Hristos, n-a vatamat fecioria Preacuratei Maicii Sale, nici cu durerile cele obisnuite femeilor n-a intinat usa nasterii celei firesti, cea cu curatia pecetluita si cu fecioria pazita, trecand mai presus de fire; ci mai ales i-a indoit curatia ei, sfintind-o prin trecerea Sa si luminand-o cu dumnezeiasca lumina a harului.

Nu era nevoie de curatire a aceleia care a nascut fara strica-ciune pe Dumnezeu Cuvantul. Dar ea, ca sa nu se arate potrivnica Legii, ci mai ales sa fie ascultatoare, a venit sa se curateasca, ea cea cu totul curata si fara prihana. Pe langa aceasta fiind si smerita, nu se mandrea intru curatia Sa, ci, ca si cum ar fi fost necurata, a venit inaintea usii bisericii Domnului, ca sa stea si sa ceara curatenie, neingretosandu-se de cei necurati si pacatosi. Apoi a adus jertfa, nu ca cei bogati, care aduceau un miel de un an fara prihana, ci ca acei saraci, care aduceau doua turturele sau doi porumbei, aratand in toate smerenie si iubind saracia, iar de mandria bogatilor fugind. Din aurul cel adus de imparati putin a luat si acela l-a impartit la saraci si la scapatati, pastrand foarte putin pe calea spre Egipt. Deci, cumparand pasarile cele zise dupa Lege, le-a adus jertfa si cu acelea a adus si pe Pruncul sau cel intai nascut, cum se spune: "Au adus parintii pe Pruncul Iisus, in Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului, precum este scris in legea Domnului, ca toata partea barbateasca, ce deschide pantecele, sfant Domnului se va chema. Deci, tiindu-L in mainile Sale, si-a plecat genunchii si cu cinste-L inalta lui Dumnezeu, zicand:

"Iata, o! Preavesnice Parinte, Acesta este Fiul Tau, pe Care L-ai trimis ca sa se intrupeze din mine, pentru mantuirea neamului omenesc. Iata, pe Care Tu L-ai nascut mai inainte de veci, fara maica; iar eu, prin a Ta bunavoire, in anii cei mai de pe urma, L-am nascut fara de barbat. Iata rodul pantecelui meu cel intai nascut, Care prin Duhul Tau cel Sfant in mine S-a zamislit si negrait din mine a iesit, precum Tu Insuti stii. Iata Fiul meu intai nascut - si Care este al Tau mai intai - cu Tine de o fiinta si fara de inceput, pentru ca de la Tine S-a pogorat, nedepartandu-Se insa de dumnezeirea Ta. Primeste pe Cel intai nascut, cu Care ai facut toate. Primeste pe cuvantul Tau cel din mine intrupat, prin Care ai intarit cerurile, ai intemeiat pamantul si ai adunat apele. Primeste pe Fiul Tau cel din mine, pe Care Il aduc Tie, ca pentru El si pentru Mine sa randuiesti precum Iti este placut si pentru ca cu trupul si cu sangele Acestuia, cel din mine luat, sa se rascumpere neamul omenesc".

Unele ca acestea zicand, a pus pe iubitul ei Fiu in mainile arhiereului, slujitorul lui Dumnezeu, ca in mainile lui Dumnezeu. Si, dupa Legea dumnezeiasca L-a rascumparat pe El, cu pretul cel hotarat, adica cu cinci sicli, care era inainte inchipuire a celor cinci rani mari ale lui Hristos, pe Care le-a primit pe cruce, prin care toata lumea s-a rascumparat de blestemul Legii si de robia vrajmasului.

Se mai povesteste inca, de Sfintii Parinti, ca Sfantul prooroc Zaharia, tatal Mergatorului inainte, a asezat pe Preacurata Fecioara, care a intrat cu Pruncul pentru curatire in biserica, nu in locul celor ce se curatau, ci in locul fecioarelor, in care femeile care aveau barbati nu se cadea sa stea. Vazand carturarii si fariseii aceasta, au inceput a cirti, iar Zaharia a stat impotriva lor, incredintandu-i ca acea maica si dupa nastere e fecioara curata. Iar ei necrezand, sfantul le spunea ca firea omeneasca, cu toata faptura, este slujitoare Ziditorului sau, si in mainile Lui cele atotputernice este, ca dupa a sa voie sa randuiasca toate, adica sa faca astfel ca fecioara sa nasca si dupa nastere sa ramaie iarasi fecioara. "Deci pentru aceasta nu am deosebit pe aceasta Maica de la locul fecioarelor, de vreme ce este fecioara cu adevarat".

In aceeasi vreme cand parintii au suit pe pruncul Iisus, ca sa faca dupa obiceiul legii pentru dansul, in biserica a venit, purtandu-se de Duhul lui Dumnezeu, Sfantul Simeon, batranul, om drept si credincios, asteptand mangaierea lui Israil, care era sa fie prin venirea lui Mesia, pentru ca stia ca acum se apropie Mesia cel asteptat, de vreme ce sceptrul lui Iuda trecuse la Irod, dupa proorocia stramosului Iacov patriarhul, care mai inainte a zis: "Nu va lipsi domn din Iuda, pana ce va veni asteptarea neamurilor, Hristos Domnul". Asemenrea si cele saptezeci de saptamani de cate sapte ani ale lui Daniil, acum se sfarsisera, dupa care se socotise ca va fi venirea lui Mesia. Pe langa aceasta, lui Simeon era fagaduit de la Duhul Sfant sa nu vada moartea mai inainte de a-L vedea pe Hristos Domnul.

Acela, privind spre Fecioara cea Preacurata si spre Pruncul cel tinut de ea, a vazut darul lui Dumnezeu, inconjurand pe Maica si Pruncul ei si cunoscand, cu duhul, ca Acela este Mesia cel asteptat, s-a apropiat cu sarguinta si, primind in maini cu bucurie negraita si cu frica cucernica, cel albit ca o lebada de caruntete a dat mare multumire lui Dumnezeu, inaintea sfarsitului sau, cu veselie cantand si zicand: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa Cuvantul Tau, in pace. Eu n-am avut liniste in gandurile mele, in toate zilele asteptandu-Te si in toate zilele ingrijindu-ma, cand vei veni. Acum, vazandu-Te, pace am castigat si de grija scapand, ma duc din cele de aici, veste de bucurie ducand parintilor mei pentru ca voi spune despre venirea Ta in lume, stramosului Adam, lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Isaia si celorlalti sfinti parinti si prooroci.

Apoi voi umple de negraita bucurie pe cei ce sunt mahniti acum si catre care degraba ma slobozeste, ca degraba si ei, lepadand mahnirea, sa se veseleasca de Tine, izbavitorul lor. Slobozeste-ma pe mine, robul Tau, ca sa ma odihnesc, dupa ostenelile cele de multi ani, in sanul lui Avraam; caci acum au vazut ochii mei mantuirea Ta cea pregatita tuturor popoarelor. Ochii mei au vazut lumina cea pregatita pentru izgonirea intunericului, spre luminarea neamurilor, spre descoperirea tainelor dumnezeiesti cele nestiute, lumina care ai rasarit spre slava poporului Tau Israil, si pe care, prin proorocul Isaia, ai fagaduit-o, zicand: "Am dat in Sion mantuire lui Israil, spre preamarire". Auzind Iosif si Preacurata Fecioara unele ca acestea despre Prunc, de la sfantul si dreptul batran, se mirau de cele graite pentru El, pentru ca vedeau pe Simeon graind catre Prunc ca spre un om batran. Apoi, se ruga nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu Care are puterea vietii si a mortii si Care putea sa-l slobozeasca indata pe batran spre alta viata sau sa-l tie inca in cea de aici.

Deci, i-a binecuvantat Simeon, laudand si marind pe Maica cea Preanevinovata, care a nascut pe Omul Dumnezeu si, fericind pe Sfantul Iosif, parutul tata, care s-a invrednicit a fi slujitor unei Taine ca aceasta. Apoi a zis catre Maria, Maica Lui, iar nu catre Iosif, pentru ca vedea cu proorocesti ochi pe Maica cea fara de barbat: "Iata, Acesta este spre caderea si scularea multora in Israil", adica spre caderea celor care nu vor voi sa creada cuvintele Lui, iar spre scularea celor ce vor primi cu dragoste sfanta Lui propovaduire; spre caderea carturarilor si a fariseilor, pe care i-a orbit rautatea lor, iar spre scularea pescarilor celor simpli si nestiutori. Pentru ca va alege pe cei neintelepti, ca sa rusineze pe cei intelepti ai veacului acestuia. Apoi va fi spre caderea sinagogii evreesti a Legii celei Vechi si spre ridicarea Bisericii lui Dumnezeu, prin darul cel nou si spre semnul Caruia se va zice impotriva. Caci multa graire impotriva va fi pentru Dansul intre popoare; unii vor zice ca este bun, iar altii nu, ci ca inseala poporul. Si-L va pune pe El, dupa cuvantul proorocului Ieremia, ca pe o tinta spre sagetare, spanzurandu-L pe lemnul Crucii si ranindu-L cu piroanele ca cu sagetile si cu sulita. In acea vreme, tie, o! Maica fara de barbat, prin suflet iti va trece sabia si vei suferi dureri in inima, cand vei vedea pe Fiul tau pironit pe cruce, pe care l-ai nascut in lumea aceasta fara de dureri. Pe Acela il vei petrece din lumea aceasta cu multe dureri si cu mare tanguire".

Atunci era acolo si Ana proorocita, fiica lui Fanuil, din semintia lui Aser, care imbatranise in vaduvie foarte mult, ca la optzeci si patru de ani si care numai sapte ani vietuise cu barbatul sau din fecioria ei. Ramanand vaduva, tot restul vietii ei l-a petrecut cu dumnezeiasca placere, nedepartandu-se de biserica, ci cu postul si cu rugaciunile slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea. Aceea, apropiindu-se intr-acel ceas, multe proorociri spunea despre Pruncul cel adus in Biserica Domnului, tuturor celor ce asteptau izbavirea in Ierusalim (Luca 2,36-38).

Auzind si vazand aceasta, fariseii si carturarii cirteau in inimile lor, maniindu-se cu zavistie asupra lui Zaharia, ca asupra unui calcator de lege, caci chiar in locul fecioarelor pusese pe Maica ce venise pentru curatire. Iar asupra lui Simeon si a Anei se maniau, caci au dat aceste marturii despre Prunc. Si nu le-au tacut acestea, nici chiar in fata lui Irod imparatul, ci le-au spus pe toate cele facute si graite in biserica. Pentru aceasta, indata a fost cautat spre ucidere pe dumnezeiescul Prunc, Hristos Domnul, dar nu L-au aflat pentru ca, prin dumnezeiasca porunca data prin inger lui Iosif in vis, a fost dus in Egipt.

Atunci Sfantul Iosif cu Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, sfarsind in biserica toate, dupa Legea Domnului, nu s-au intors in Betleem, ci in Galileea, in cetatea Nazaret, iar de acolo au pornit in Egipt. Iar Pruncul crestea si se intarea cu duhul, umplandu-se de intelepciune si harul lui Dumnezeu era peste Dansul (Luca 2,40).

Praznuirea Intampinarii Domnului s-a asezat in vremea imparatiei lui Iustinian, caci mai inainte de aceea, desi se facea in Biserica pomenire despre Intampinarea Domnului, nu era praznuita ca sarbatoare. Iustinian, dreptcredinciosul imparat, a poruncit sa se cinsteasca ca un praznic dumnezeiesc al Nascatoarei de Dumnezeu, precum sunt si alte praznice mari. Si aceasta, pentru aceste pricini:

Pe vremea imparatiei lui a fost molima mare de moarte in Bizant si in partile de primprejur, trei luni, incepand din zilele cele de pe urma ale lui Octombrie, murind la inceput cate cinci mii de oameni in fiecare zi, apoi cate zece mii. Multe trupuri de ale oamenilor bogati si cinstiti erau neingropate, pentru ca murind slugile si robii tuturor nu avea cine sa ingroape pe stapanii lor. Iar in Antiohia era indoita pedeapsa lui Dumnezeu, caci la rana cea de moarte s-a adaugat, pentru pacatele omenesti, si un infricosat cutremur de pamant, incat toate casele cele mari, zidirile cele inalte si bisericile au cazut si multime de popor cazand sub ziduri a pierit. Intre acestia era si Eufrasie, episcopul Antiohiei, caci, cazand pe dansul biserica, a murit. Inca si Pompeiopol, cetatea Misiei, s-a risipit de cutremur, iar jumatate din ea a fost inghitita de pamant cu toti locuitorii ei. In acea infricosata moarte si pierzare i s-a descoperit unuia, din cei placuti lui Dumnezeu, sa se praznuiasca Intampinarea Domnului si a Nascatoarei de Dumnezeu.

Venind ziua Intampinarii Domnului, la februarie, in ziua a doua, cand a inceput sa se praznuiasca cu priveghere de toata noaptea si cu iesire cu crucile, in acea zi s-a ridicat molima cea de moarte cu desavarsire si cutremurul pamantului s-a alinat, prin milostivirea lui Dumnezeu si cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, careia, impreuna cu Cel ce S-a nascut dintr-insa, Hristos, Dumnezeu, sa-i fie cinste, slava, inchinaciune si multumire in veci. Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 1328

Voteaza:

Intampinarea Domnului. Sf. Mc. Iordan si Gavriil 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE