Izvorul Tamaduirii

Pomenirea Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru, din cei saptezeci, a fecioarei Cherchira si a celor impreuna cu dinsii

 

Sfintul Apostol Iason era tarsinian. El a venit cel dintii din Tars, catre dreapta credinta. Iar Sfintul Sosipatru era apostol din Ahaia. Amindoi acestia, dupa primirea sfintei credinte in Hristos, au fost ucenici ai Sfintului Apostol Pavel, care, in epistola catre Romani, ii numeste rudenii ale sale. Deci Iason a fost ales episcop al cetatii sale Tarsul, iar Sosipatru a luat ocirmuirea Bisericii Iconiei si au pascut bine Bisericile lor si le-au inmultit.

Apoi s-au dus in partile Apusului si mergind in insula Cherchirei, au zidit o biserica preafrumoasa in numele Sfintului Intiiului Mucenic Stefan, unde, slujind lui Dumnezeu, pe multi i-au atras la credinta in Hristos.

 

Dar fiind ponegriti in fata lui Cherchilin, stapinitorul acelei insule, au fost inchisi intr-o temnita, in care sedeau sapte tilhari ale caror nume sint: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie si Mamie, pe care sfintii apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu insufletita, i-au adus la sfinta credinta si din lupi i-au facut oi. Imparatul a poruncit sa se umple o caldare mare cu smoala, pucioasa si ceara si sa o fiarba, iar pe acei sapte legati sa-i arunce in acea caldare. Deci, sfirsindu-se muceniceste, au luat cununi de la Dumnezeu. Si a crezut in Hristos si strajerul temnitei, caruia i-au taiat intii mina, apoi amindoua picioarele; si fiindca tot timpul chema numele lui Hristos, i-au taiat capul si s-a numarat in ceata sfintilor mucenici. Iar pe Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru, scotindu-i din temnita ighemonul, i-a dat boierului Carpian la munca, care, luindu-i, i-a legat si i-a trimis iarasi in temnita.

 

O patimire ca aceasta a sfintilor apostoli vazind-o Cherchira, fiica stapinitorului, si aflind ca pentru Hristos patimesc, a marturisit si ea ca este crestina; si scotind de pe ea podoabele cele de mare pret si gherdanurile, le-a impartit la saraci. De acest lucru auzind tatal ei, s-a suparat si se straduia in tot chipul, sa o intoarca de la credinta in Hristos. Dar neputind, a inchis-o intr-o temnita deosebita si din minia cea mare a poruncit sa o dea unui arap, spre desfrinare. Iar cind s-a apropiat arapul de usile temnitei, un urs salbatic a alergat si, apucindu-l, il rupse. Simtind fiica imparatului, care era in temnita si uitindu-se pe ferastruie, a izgonit acea fiara cu numele lui Hristos, iar pe arap l-a tamaduit de rani si l-a invatat cunostinta lui Hristos, facindu-l crestin si ostas al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: "Mare este Dumnezeul crestinilor!" Pentru aceasta, imparatul l-a schingiuit fara de mila si, sfirsindu-se muceniceste, a trecut in ceata mucenicilor.

 

Stapinitorul a poruncit ostasilor sa puna lemne imprejurul temnitei si sa le aprinda, ca impreuna cu temnita sa arda si fiica lui. Dupa ce a facut aceasta si a ars temnita, s-a gasit fecioara vie si nearsa. O minune ca aceasta auzind-o, multi din popor au crezut in Hristos. Apoi a spinzurat-o muncitorul de un lemn si cu fum greu a inabusit-o si cu sageti a insagetat-o, pina ce si-a dat duhul in miinile lui Dumnezeu. Dupa sfirsitul ei, a inceput tiranul stapinitor a prigoni pe cei ce au crezut in Hristos; iar aceia, temindu-se de tirania ighemonului, au fugit intr-o insula ce era aproape si s-au ascuns. Aflind de ei stapinitorul, a inotat spre insula aceea, vrind sa-i pedepseasca cumplit. Dar cind a fost la mijlocul marii, fiind pedepsit de minia lui Dumnezeu, s-a afundat in mare ca si faraon cel de demult, iar credinciosul popor, izbavindu-se din miinile lui cele tirane, a adus cintari de multumire lui Dumnezeu. Atunci Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru, liberindu-se din temnita, invatau poporul Cuvintul lui Dumnezeu, fara a mai fi opriti.

 

Dupa acesta a venit alt ighemon si auzind de sfintii apostoli, i-a prins si a poruncit ca intr-o baie de fier sa puna smoala, pucioasa si ceara, sa o fiarba si sa arunce pe sfinti acolo. Facindu-se aceasta, sfintii, cu darul lui Hristos, au fost nearsi in baia aceea; iar din cei necredinciosi, care stateau imprejur, s-au ars multi cu acel foc. Vazind unii acea inspaimintata minune, au crezut in Hristos. Inca si imparatul insulei a crezut si o piatra la grumaji spinzurindu-si se tinguia, zicind: "Dumnezeul lui Iason si al lui Sosipatru, miluieste-ma pe mine!" Atunci sfintii apostoli adunind pe toti cei ce crezusera, i-au invatat cuvintul adevarului. Invatind si pe imparat, l-au botezat in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh si i-au pus numele Sebastian.

 

Dupa citeva zile, fiul imparatului s-a imbolnavit si a murit; iar sfintii apostoli, rugindu-se lui Dumnezeu, l-au inviat din morti. Si alte multe minuni au facut sfintii; au zidit biserici frumoase impreuna cu imparatul si toate le-au savirsit cu bine si cu sfintenie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la batrinete, sfirsindu-li-se viata, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul, Caruia se cuvine slava in vecii vecilor. Amin.

 

Pomenirea Sfintilor Mucenici Maxim, Dada si Cvintilian

 

Imparatind Diocletian si Maximian, paginii imparati, iar antipati fiind Tarcvinie si Gavinie, in al doilea an al stapinirii lor, s-a ridicat diavoleasca minie asupra crestinilor. Pentru ca, stapinind acei imparati si antipati toata lumea, a iesit de la dinsii aceasta porunca: "Desi stim ca toti cei ce sinteti sub stapinirea noastra cinstiti cu cucernicie pe zei, insa noi avem purtare de grija pentru buna indreptare a toata imparatia. Si pe toti care in vremurile noastre stapinesc partile Romanilor, ii rugam si ii sfatuim, ca si pe ceilalti sa-i aduca spre cinstirea zeilor si spre dragostea catre dinsii in toate chipurile. Iar de se va afla cineva, in orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni minia noastra asupra sa".

 

Aceasta porunca auzind-o, popoarele s-au adunat vrind sa savirseasca cele ce li se poruncise lor, adica sa aduca zeilor jertfe si laudau pe boierii lor, zicind: "Sa se bucure si la multi ani sa fie sanatosi stapinii nostri, cei ce au purtare de grija pentru cinstirea zeilor!" A zis catre dinsii antipatul Tarcvinie: "De vreme ce vedem la voi o atit de mare osirdie, va rugam ca miine dimineata sa va adunati ca sa aducem zeilor jertfe impreuna. Dar acum sa va odihniti, ca ati venit de departe si cu noi va veti veseli; iar dupa savirsirea jertfei, fiecare se va intoarce la cetatea sa".

 

A doua zi s-au adunat toti si s-a savirsit praznicul cel urit de Dumnezeu, aducind jertfe necurate zeilor lor, apoi Tarcvinie i-a liberat. Iar a doua zi, un oarecare din paginii inchinatori la idoli, mergind la Tarcvinie, i-a zis: "Sint aici trei barbati, care in ziua de ieri, n-au voit sa asculte poruncile voastre si sa aduca jertfe zeilor; si se zice despre ei ca se inchina Unui Dumnezeu Care este in ceruri". Deci, Tarcvinie a trimis de indata pe slujitorii sai, ca sa-i prinda si cautindu-i, i-au aflat in satul lor care se chema Ozovia, petrecind in rugaciune catre Dumnezeu. Prinzindu-i, i-au legat cu lanturi de fier si i-au dus indata in cetatea Dorostol (Dorostol, in sudul Dobrogei de astazi). Acolo s-au intilnit amindoi antipatii de atunci.

 

Cind au sosit in cetate, se inserase si, fiind instiintat Tarcvinie despre prinderea acestor trei crestini, a poruncit ostasilor sa-i pazeasca pina a doua zi. Toata noaptea aceea, sfintii au petrecut-o in rugaciuni, zicind: "Doamne Iisuse Hristoase, da-ne din cer puterea Ta spre ajutor, ca sa putem birui pe potrivnicii nostri si cu darul Tau invredniceste-ne sa luam cununile biruintei". Iar dupa ce s-a facut ziua, Tarcvinie, mergind la judecata impreuna cu Gavinie, a poruncit sa aduca inaintea lor pe crestinii cei prinsi. Tarcvinie a intrebat: "Acestia sint cei ce defaima porunca noastra si isi tin credinta dupa a lor voie?" Apoi a zis catre sfinti: "Spuneti-va mai intii numele voastre". Sfintul Maxim a raspuns: "Eu sint crestin dupa credinta lui Hristos, precum si acesti frati ai mei, iar dupa obiceiul omenesc ma numesc Maxim". Ighemonul a zis: "Ai raspuns, aratindu-te indata ca nu slujesti zeilor nostri, ci altora. Dar celalalt care iti urmeaza, cum se numeste?" Iar acela singur a raspuns: "Ma numesc Dada si sint, de asemenea, crestin, ca si intiiul nostru frate". Tarcvinie a zis: "Dar al treilea cum se numeste?" Acesta a raspuns: "Eu ma numesc Cvintilian si sint si eu crestin".

 

Notarul Magnilian scria cuvintele fiecaruia. Antipatul Gavinie a zis catre notar: "Le-ai scris numele lor?" Notarul a raspuns: "De va porunci stapinirea voastra, le voi citi". Gavinie a poruncit si notarul a citit, zicind: "Numele crestinilor celor ce sint acum de fata, dupa spusele lor inaintea tuturor, sint acestea: Maxim, Dada si Cvintilian". Tarcvinie a zis catre sfinti: "Iata, viata voastra se afla in miinile noastre; deci, de voiti ca sa traiti, mergeti de aduceti jertfa la maica zeilor si veti fi slujitori ai aceleia, in locul celui care a murit si care s-a dus la Dia, cerescul imparat, ca sa-i slujeasca acolo". Iar Sfintul Maxim a raspuns: "Preanemilostivule si preanerusinatule, oare nu te temi tu de Domnul, numind Dumnezeu pe necuratul desfrinat si imparat zicindu-i aceluia? Sa stiti, oameni buni, ca Hristos este Imparatul cerului, Care poarta grija de toti si pe toate le tine pe palma Sa; aceasta sa o stiti, ca noi nu vom implini pierzatoarea voastra porunca, fiindca sintem zidire a adevaratului Dumnezeu". Iar antipatul Gavinie, chemind la dinsul pe Dada si pe Cvintilian, a vorbit cu dinsii multe cuvinte desarte, vrind sa-i insele cu credinta lui pagina.

 

Sfintii i-au raspuns: "Noi tinem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, deoarece acesta este citet al bisericii sobornicesti si intelege foarte bine dumnezeiasca Scriptura si stie ce ne este noua de folos; iar tu cu diavoleasca nebunie inselindu-te, nu stii ce-ti este de folos. Si de ai fi voit sa ne asculti, ai fi vazut lumina cea cereasca". Gavinie cu Tarcvinie au zis: "Iata in atitea chipuri va indemnam, sfatuindu-va cele bune, iar voi nu va supuneti, ci petreceti in indaratnicia voastra". Raspuns-a Sfintul Maxim: "Voi singuri va indraciti, vrind ca pe oamenii cei ce bine vietuiesc si slujesc Unuia Dumnezeu, sa-i atrageti la diavoleasca credinta; ci acum faceti noua ceea ce voiti sa faceti, ca nu ne veti intoarce de la a noastra credinta niciodata". Atunci antipatii Gavinie si Tarcvinie sfatuindu-se unul cu altul ce sa faca cu dinsii, au poruncit sa duca pe sfinti in temnita. Iar ei mergeau, bucurindu-se si vorbind despre a lor mintuire.

 

Sezind sfintii in temnita, se indeletniceau in duhovniceasca vorbire. Pentru ca Maxim, din dumnezeiasca Scriptura, mult invata pe Dada si pe Cvintilian. Apoi, la miezul noptii a adormit si a vazut in vedenie pe diavol incingindu-si armele si tabarind asupra lor. Desteptindu-se din somn, au vazut pe Ingerul Domnului, zicindu-le: "Nu va temeti, caci Dumnezeu, Caruia v-ati incredintat, va va primi si nu este departe de voi, ajutindu-va!" Cu acea ingereasca aratare si cu cuvintele lui intarindu-se mucenicii, au binecuvintat pe Dumnezeu preamarindu-L pina dimineata. Iar antipatii iarasi, sezind la judecata, au poruncit sa aduca la dinsii pe cei legati. Si, aducindu-i pe ei, le-a zis Gavinie: "Iata, inaintea noastra stati! Deci, acum va sfatuim sa aduceti jertfa zeilor, ca nu putine daruri veti cistiga de la noi; iar de nu ne veti asculta, apoi morti veti fi, fiind singuri vinovati, caci aceasta ne-au poruncit in vis zeii nostri pentru voi, in noaptea trecuta". Iar sfintii mucenici au raspuns: "Si noua ne-a aratat Dumnezeul nostru in vedenie ca pentru numele Lui cel Sfint sa rabdam toate chinurile".

 

Tarcvinie zise catre Gavinie: "Acestia, de nu vor fi trimisi la mucenicie, niciodata nu se vor supune, ca sa ne asculte". Gavinie zise: "Deoarece singuri si-au ales suferinta, singuri si-au scris pricina". Si au poruncit antipatii slujitorilor, sa dezbrace de pe mucenici hainele, iar dupa ce i-au dezbracat, a zis Gavinie: "Legati-i, intindeti-i pe pamint si-i bateti!" Si indata slujitorii au implinit porunca. Apoi Tarcvinie a zis catre slujitori: "Intrebati-i de voiesc sa ne asculte si sa jertfeasca zeilor. Iar de nu, apoi alte munci le vom gati, ca sa-i pierdem de tot".

 

Deci, intrebind pe mucenici, au raspuns toti odata: "Noi, fiind intariti de Dumnezeul nostru, nu ne ingrijim de muncile voastre, nici nu ascultam sfatul vostru cel viclean si nici nu vom jertfi diavolilor". Tarcvinie a zis catre slujitori: "Aruncati-i iarasi in temnita, fiindca este vremea prinzului". Fiind aruncati sfintii, dupa ce a trecut al saptelea ceas, amindoi antipatii, sezind la judecata, au pus inaintea lor pe sfintii mucenici. Si a zis Gavinie: "Maxime, nu te-ai induplecat sa asculti sfatul nostru, ca sa jertfesti zeilor?" Sfintul Maxim raspunse: "Noi nu primim un sfat ca acesta, ci, precum v-am spus mai inainte, asa zicem si acum: ca nici unuia nu ne vom inchina, decit numai Domnului nostru Iisus Hristos, Cel impreuna slavit cu Tatal si cu Duhul Sfint". Atunci, miniindu-se, Gavinie a zis catre mucenici: "Daca nu voiti sa va inteleptiti si sa va inchinati zeilor, apoi va vom pierde; caci vom porunci sa va duca la locuri barbare si acolo sa va taie capetele". Iar mucenicii au zis: "Va juram ca prin fapta sa savirsiti cuvintele voastre".

 

Atunci sfintii luind asupra lor hotarire de moarte, au preamarit pe Dumnezeu si au zis: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai izbavit de acest veac rau de acum, primeste-ne in odihna Ta si ne invredniceste Imparatiei Tale celei ceresti!" Astfel rugindu-se sfintii mucenici, i-au dus la locul cel mai sus zis, care se numea Ozevia si acolo le-au taiat capetele. Astfel si-au dat sufletele lor in miinile lui Dumnezeu, Sfintii Mucenici Maxim, Dada si Cvintilian, in 28 de zile ale lui Aprilie, imparatind Diocletian si Maximian, iar Tarcvinie si Gavinie fiind antipati. Insa in noi toti stapineste Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine slava, stapinirea si imparatia, in vecii vecilor. Amin.

 

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 241

Voteaza:

Izvorul Tamaduirii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE