Nasterea Maicii Domnului

Nasterea MAICII Domnului

Tatal Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam imparatesc. Acesta cu toate ca-si ducea la Dumnezeu darurile indoite, ca un iubitor de Dumnezeu si bogat ce era ; dar pentru nerodire era defaimat caci erau sterpi si nu aveau copii. De aceea mihnindu-se la inima, el in munte, iar femeia lui Ana in gradina, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultin-du-i, le-a dat rod sfint pintecelui, pe Prea-sfinta Nascatoare de Dumnezeu. Iar Sfin-ta Ana se tragea din Matan al douazeci si treilea din neamul lui David si al lui Solomon ; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, si a nascut pe Iacov tatal lui Iosif teslarul, si trei fete : pe Maria, Sovi si pe Ana. Maria a nascut pe Salo-mi moasa ; Sovi a nascut pe Elisabeta, iar Ana a nascut pe Nascatoarea de Dumnezeu.

Deci Preasfinta este nepoata lui Matan si a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta si Salomi erau nepoate ale Anei de surori, si verisoare cu Nascatoarea de Dumnezeu.

Tot in aceasta "zi," pomenirea Sfintilor frati buni, Ruf si Rufian, care de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Sever, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Artemidor, care in foc s-a savarsit.

Povestire de folos

Un oarecare preot si cu un diacon, Evlavist, avand intre dansii dragoste multa spre Dumnezeu, dar invrajbindu-se ei din draceasca inselaciune, multa vreme au fost neimpacati. Intamplandu-se sa moara preotul in acea vrajba, diaconul s-a intristat ca nu se impacase, cat a fost preotul viu. De aceasta intamplare vorbind el eu un om bine chibzuitor, acela l-a indreptat sa mearga la un sihastru in pustiu. Si asa cu multa sarguinta inconjurand el locurile cele mai pustii, isi cauta tamaduitorul. Si afland pe un oarecare parinte batran, ii descoperi acestuia aducerea aminte de rau, cerand de la dansul iertare. Iar batranul zise catre dansul : Cel ce va cere cu credinta, va lua ; si celui ce va bate i se va deschide. insa nu este cuvintul acesta prin putinta mea, o, frate; ci tu nevoindu-te spre bine, Domnul va face de-ti vei lua curind dezlegare ; deci, mergi de unde ai venit, si catre seara mergand la biserica cea mare, sa apuci mai inainte decat toti cu taina la usile cele frumoase, si opreste pe cel ce va intra intai inauntru, si te inchina lui din partea mea, dandu-i si aceasta scrisoare pecetluita, si de la dansul iti vei lua cu adevarat indreptarea greselilor tale.

Atunci diaconul, a facut dupa cum l-a indreptat acel parinte : la miezul noptii, a sosit inaintea usii bisericii; si indata s-a ivit omul de care spusese parintele acela, caruia inchinandu-se, i-a dat scrisoarea batranului, descoperindu-i ceea ce i se intamplase. Iar omul acela fiind intelept, a socotit ca de la Dumnezeu era acea indreptare, si varsand lacrimi multe, zise : Dar cine sunt eu, un om prost ca mine, sa indraznesc a ma apuca de un lucru ca acesta ? Insa avand nadejde spre rugaciunile celui ce te-a trimis voi tine seama de lucrul acesta. Si stand inaintea acelor usi incuiate, ridicandu-si mainile la cer, si ingenunchind, si-a pus capul la pamant si se ruga lui Dumnezeu soptind. Si fara zabava sculandu-se indata ce zise : "Deschide noua usa milei Tale, Doamne", i se deschise usa singura, si intrand diaconul impreuna cu dansul, au stat in tinda bisericii. Si mergand mai departe la usile bisericii celei de argint, zise acel om sfant catre diacon: Stai aici si nu merge mai inainte ; iar el facandu-si iarasi obisnuita metanie la pragul de jos, deschise si usile cele de argint ce erau incuiate. Si intrind in biserica, minunata vedere a vazut: o lumina luminoasa se pogora din bolta bisericii pe capul omului aceluia, de stralucea biserica, si tot de dansul se tinea facand el ruga.

Daca a sosit si in altar, plecandu-si si acolo capul la ruga, iarasi a iesit incetisor afara la diacon, si iarasi se incuiara usile singure. Atunci il cuprinse frica si spaima pe diacon, si nu cuteza el nicidecum a se apropia de acel om. Caci din ruga precum zicea, ii era fata preamarita ca fata ingerului, incat se tulbura diaconul cu cugetul, zicand : Nu cumva este inger acesta ce se arata si nu om? Dar inca si gandul acesta l-a cunoscut sfintul acela, ca zise catre diacon : De ce te tulbura si te lupta gandurile pentru mine, o, omule ? Crede ca si eu sint om pamintean, si din singe si carne alcatuit, si din casa stralucita. Sunt Hartularie, adica vistier de carti, fiindu-mi hrana din venitul acela. Iar pronia lui Dumnezeu ce ocirmuieste toate spre bine, de multe ori prin cei prosti si mici obisnuieste a face minuni mari. Sa mergem, frate, spre lucrul ce ne sta inainte. Si mergind amindoi cu degrab spre targ, au sosit la biserica ce era acolo a Nascatoarei de Dumnezeu, si a-propiindu-se de usile incuiate ale bisericii si pe acelea le-au deschis cu rugaciunea. Si intrand in altar, si-a savarsit rugaciunea dupa obicei. Si iesind afara catre diacon, care sta de se mira, zise: "Doamne miluieste", si se inchisera usile amindoua singure. Dupa aceea au mers iarasi la biserica Nascatoarei de Dumnezeu din Vlaherne, si spunea diaconul: Asa de repede socoteam ca ne facem ca ea pe la biserici, cat nici pasare zburatoare n-ar fi putut a se asemana cu iutimea noastra. Apropiindu-ne si acolo de usile bisericii Nascatoarei de Dumnezeu, se deschisera si acelea barbatului acela, si facandu-si si acolo rugaciunea, si udindu-si fata sa cu lacrimile, a sosit si la usile sfintei racle, unde era sfantul briu al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoare. Si punand pe diacon sa stea intre usi, ii porunci sa ia aminte bine si sa bage seama pe cei ce vor intra ; si facind el obisnuita sa rugaciune la pragul de jos, i se deschisera usile si dadura loc de au intrat, si mergind in mijlocul bisericii, punind genunchii la pamant, facea rugaciune fierbinte, precum dupa aceasta cu juramant diaconul ne incredinta si ne adeverea : La pragul usii unde stam si ma cutremuram, cu ochii mei aievea am vazut cum iesea un diacon luminos din ah tar cu cadelnita in mana, si cadea toata biserica ; peste putin am vazut pe unii ca niste clerici intrand, imbracati fiind cu podoabe albe preotesti; si iarasi alta ceata de preoti intrara imbracati in vesminte mohorate pana la pamant, si acestia de amandoua partile adunindu-se, cin-tau un viers foarte frumos si minunat, din care nu putea sa mai priceapa diaconul altceva, decat "Aliluia".

Si dupa ce a savirsit rugaciunea, a iesit Hartularie afara si zise catre diacon: Frate, intra in biserica fara de nici o grija, si ia aminte la preotii cei din ceata de-a stanga, de poti sa cunosti pe cel cu care ai ramas neimpacat cu dinsul pen tru neuitarea rautatii. Si intrand diaconul ingrozit, a iesit degraba catre omul lui Dumnezeu, zicand, cum ca n-a putut sa vada intr-aceia pe preotul cel ce a murit invrajbit. Dupa aceea iarasi ii zise acel pamintesc inger : Intra si ia aminte si in ceata din dreapta. Si mergind zise catre dinsul diaconul ca a cunoscut aievea pe cel ce cauta stand acolo, Si-i zise fericitul acela : De l-ai cunoscut bine, mergi si zi : Iesi, ca Nichita Hartu-larie sta afara si te cheama. Deci, mergind diaconul dupa cum l-a invatat, a facut de a iesit preotul din ceata cea de-a dreapta afara catre omul lui Dumnezeu, caruia ii zise cu blind si smerit glas : Presbitere, fa dragoste si pace cu fratele, ca amindoi netocmiti in greseala ati ramas cu grabnica mutare a ta. Atunci ingenunchind amindoi cu smerita sarutare dezlegara vrajba. Dupa a-ceea, preotul a intrat in biserica si a mers la ceata sa, iar omul lui Dumnezeu a luat pe diacon, si cazand la pragul sfintei biserici, se inchisera usile prin putere dumneziasca, si mergind putina cale, s-au oprit amindoi. Si asa zise omul lui Dumnezeu catre diacon : Frate, mantuieste-te si-ti iubeste sufletul, si mergand catre parintele care te-a trimis la mine spune-i ca, curatenia rugaciunilor tale, si indraznirea cea catre Dumnezeu, poate sa invieze si mort spre impacare, nedind noi nimic ajutor pentru aceasta. Si aceasta zicind sa despartit de la ochii diaconului. Iar diaconul inchinindu-se la pamant, unde statusera picioarele acelui om minunat, isi facu cale inspaimintat catre batrinul parinte, dind lauda si multumire lui Dumnezeu, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului noul Mucenic Atanasie, care a marturisit in Tesalonic, la anul o mie sapte sute sapte zeci si patru, si care prin sugrumare s-a savarsit.

Pentru rugaciunile sfintilor Tai, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi, Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 193

Voteaza:

Nasterea Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE