Sfantul Nicolae a trait in a doua jumatate a veacului al III -lea; el a fost unicul fiu al unei familii foarte instarite si evlavioase.

Copil fiind , Sfantul Nicolae a dovedit harnicie la invatatura si o viata virtuoasa, ceea ce a facut ca el sa creasca duhovniceste si in intelepciunea crestina. Nu avea inca varsta judecatii , cand el se deprindea cu rugaciunea si infranarea, virtuti ce potolesc patimile trupului si usureaza desavarsirea sufletului. Ramas de timpuriu orfan de ambii parinti, cel care avea sa fie o fala a crestinatatii , n-a purces ca tanarul risipitor din sfanta Evanghelie , ci , dimpotriva , intr-una din zile , a strans in fata casei sale pe toti saracii si oropsitii din acel tinut si le-a daruit toate bogatiile mostenite , pe care el le socotea a fi " desertaciuni si vanare de vant " si L-a urmat pe Hristos. In auzul sau, rasunau cuvintele Mantuitorului : " vinde toate cate ai si impartela saraci si vei avea comoara in ceruri " Alta data, o intamplare a facut ca Sfantul Nicolae sa afle despre un parinte care era silit sa vanda cele trei fete ale sale unui bogatas hainsi sa le arunce astfel in prapastia pacatului . Cu o discretie delicate , ce caracterizeaza adevarata dragoste crestina , Sfantul Nicolae , in trei randuri a alergat in ajutorul acestor suflete in mare primejdie si far aca acestea sa afle , le-a asigurat nu numai zestrea materiala , ci si staruinta in virtute . Aceste fapte ne arata ca una dintre trasaturile sufletului mare al acestui Sfant Parinte a fost mila , bunatatea . De aceea Biserica il si prea mareste in pslmodii de tropare , numindu-l " chip blandetelor " .

Dar , pentru a urma cu si mai multa ardoare cuvintelor Mantuitorului, tanarul Nicolae s-a hotarat sa se dedice cu totul slujirii lui Hristos. Si ca sa se apropie si mai mult de Acesta , el s-a indreptat spre Tara Sfanta , dornic sa calce pe drumurile sfintite de pasii Mantuitorului si ai ucenicilor Lui, pe urmele sfintite si pline de lumina ale Scripturii si astfel, sa se intareasca si mai mult in credinta si in spiritu lepadarii de sine si al iubirii crestine .

Reintors in cetatea Mira , care intre timp ramasese fara pastor , credinciosii il aleg pe Sfantul Nicolae pe scunul arhiepiscopal al Mirei Lichiei . Ca ierarh al Bisericii , Sfantul Parinte a dovedit o inmanunchere strlucita de virtuti de slavit pastor de suflete , adeverind prin aceasta , ca putini ierarhi , cuvintele Mantuitorului : " Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca vazand faptele voastre cele bune, sa preamareasca pe Tatal vostru cel din cerurii " .

Incercari grele a trebuit sa treaca si peste slavitul nostru Ierarh Nicolae : imparatii romani Diocletian si Maxentiu au dezlantuit cumplite prigoane impotriva crestinilor . Era firesc ca aceste prigoane sa loveasca in primul rand pe mitropolitul Mirei . Sfantul Nicolae a fost prins si aruncat in inchisoare , unde a fost supus la cele mai cumplite chinuri . Dar nimic nu l-a putut clinti de la dreapta credinta , ci, mai vartos marturisea pe Hristos. A ramas statornic in credinta, imbarbatat fiind de cuvintele Sfantului Apostol Petru : " Iubitilor nu va lasati inselati de focul curatitor ce vine peste voi ca sa va incerce , ci , in masura in care luati parte la suferintele lui Hristos bucurati-va , pentru ca sa va bucurati si la descoperirea maririi Lui ".  Cu suirea pe tron a imparatului Constantin cel Mare , Sfantul Nicolae a fost eliberat din inchisoare , intorcandu-se la pastorirea credinciosilor sai .

In veacul in care a trait si pastorit Sfantul Nicolae, Biserica crestina a fost zguduita de multe invataturi desarte si gresite . Pentru a curma pe cea mai grea dintre acestea ? cea al carei incepator a fost Arie, care tagaduia eterna dumnezeire a lui Iisus Hristos - , imparatul Constantin a convocat sinodul de la Niceea . La acest sinod , Sfantul Niolae a facut si el parte dintre cei 318 Sfinti Parinti , care cu pavaza sfintei cruci , au frant ascutita sabie a eresului lui Arie si au statornicit dreapta credinta . La acest sinod , Sfantul Nicolae s-a dovedit a fi un dascal luminat si aprig aparator al Ortodoxiei . Pentru aceasta, Biserica il slaveste in cantari, numindu-l " indreptator al credintei " .

Dar sfanta Biserica mai invata despre marele Ierarh Nicolae ca "un ca sale turmei sine pe aratat". Si , intr-adevar, Sfantul nicolae a urmat si in aceasta privinta pe Mantuitorul,care, atunci cand ucenicii il indemnau sa se ingrijeasca de cele ale gurii, le-a raspuns : " Eu am o hrana pe care voi nu o cunoasteti " sa fac voia Celui care M-a trimis pe Mine sa savarsesc Lucrul Lui . Aceasta hrana ce imprumuta vietii si existentei noastre demnitate morala, frumusete duhovniceasca si le ridica deasupra viemurelilor colbului, o pretuia si Sfantul Nicolae . De aceea, el s-a facut marturie prin viata sa adevarului propovaduit de Sfantul Apostol Pavel , ca " cei ce sunt ai lui Iisus Hristos, au rastignit carnea impreuna cu patimile si poftele ei ". Sfantul Nicolae si-a strunit puternic trupul, pe care l-a tarat biruit, pentru a deveni altora in veac crainic al inaltimilor duhovnicesti.

Astfel a trecut prin viata marele ierarh al Bisericii, ca un adevarat invatator si sfintitor al credinciosilor Mantuitorului ca un marturisitor neinfricat al Evangheliei, ca un intelept si neobosit carmaci al Bisericii Ortodoxe. Viata Sfantului Nicolae a fost un panegiric, o continua lupta a bunatatii, a milei si iubirii de oamenii. Din aceasta pricina, Dumnezeu l-a invrednicit cu harul facerii de minuni, iar Biserica l-a asezat in ceata luceferilor care stralucesc pe cerul credintei crestine si pe care noi, credinciosii il cinstim in chip deosebit .

 

 

.