Sf.Ierarhi Ilie Iorest si Sava, Mitropolitii Transilvaniei; Sf.Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures; Sf.Pasicrat si Valentin; Cuv.Elisabeta

Sfantul Ierarh Ilie IorestMitropolitul Ilie Iorest s-a nascut in jurul anului 1600, intr-un sat din Transilvania, undeva in partile invecinate cu Moldova, sau in Maramures. S-a inchinoviat de tanar in manastirea Putna, unde dupa ce a invatat carte si randuielile bisericesti, a fost calugarit sub numele Iorest - in locul celui de Ilie primit la botez - iar dupa un timp a fost hirotonit preot-ieromonah. In toamna anului 1640 a trecut la cele vesnice mitropolitul Gheonadie II al Transilvaniei. La staruintele domnitorului Vasile Lupu al Moldovei, in scaunul vacant a fost ales ieromonahul Iorest de la Putna. Cu prilejul confirmarii sale in demnitatea de mitropolit de catre principele Gheorghe Rakoczy I, i s-au impus mai multe indatoriri, care nu urmareau altceva decat inlesnirea propagandei calvine printre romani.

Intre altele i se cerea sa traduca si sa tipareasca in romaneste anumite rugaciuni si cantari calvine, precum si un Catehism calvinesc. Noul mitropolit n-a indeplinit, insa, nici una din indatoririle acestea, ci a ramas statornic in dreapta credinta, impreuna cu pastoritii sai. S-a interesat indeaproape de viata bisericeasca din cuprinsul eparhiei: a facut vizite canonice, a convocat "soborul mare" al Mitropoliei, format din protopopi si unii preoti, a facut hirotonii de preoti, a terminat de tiparit, la Alba Iulia, Evanghelia cu invatatura, data in lucru inca de inaintasul sau, a intretinut legaturi cu Moldova. El va fi fost intarit in adevarurile Ortodoxiei si de Sindoul de la Iasi, din septembrie-octombrie 1642, care a aprobat Marturisirea Ortodoxa a mitropolitului roman Petru Movila al Kievului.Mitropolitul Iorest s-a impotrivit tipariririi si raspandirii Catehismului calvinesc, fapt care a condus, la inceputul anului 1643, la convocarea "unui sinod" de protopopi, preoti si mireni, care a hotarat inlaturarea acestuia din scaunul vladicesc.Inlaturat din scaunul mitropolitan, Iorest a fost aruncat in inchisoare, impreuna "cu multi preoti crestini", cum se arata intr-o scrisoare de atunci, iar bunurile i-au fost confiscate. A fost eliberat abia in noiembrie 1643, dupa noua luni de detentie, pe baza raspunderii ce si-au luat-o 24 de credinciosi ca va plati 1000 de taleri, suma mare pe atunci, pentru vistieria principelui. Dupa eliberare, s-a reintors la manastirea Putna.

In iunie 1645, mitropolitul Iorest a plecat in Rusia, pentru a strange ajutoare, in vederea rascumpararii celor 24 de garanti, asa cum facusera si alti ierarhi si calugari transilvaneni. Avea o scrisoare de recomandare catre tarul Rusiei, Mihail Feodorovici Romanov, semnata de ierarhii moldoveni, in care infatisau pe scurt viata mitropolitului si suferintele pe care le indurase din partea carmuitorilor calvini; o alta scrisoare primise din partea lui Vasile Lupu. Ajuns la Moscova, a fost primit de tar in doua randuri, obtinand felurite daruri si bani. Se pare ca s-a reintors in tara in primavara anului urmator. Si-a petrecut restul vietii in manastirea sa de metanie, la Putna, dupa ce-si va fi rascumparat garantii din Transilvania prin platirea celor 1000 de taleri. A murit la adanci batraneti, dupa cum aflam dintr-o insemnare pe un Minei in manuscris: "Sa se stie cand a murit vladica Iorist, in anul 7816 (1678), luna martie 12". Din toate acestea se vede ca mitropolitul Iorest a fost un neinfricat aparator al Ortodoxiei in Transilvania, oferind o minunata pilda de statornicie in credinta pastoritilor sai, un ierarh insufletit de dragoste fata de Hristos, de neamul sau si de pamantul stramosesc.Sfantul Ierarh Sava Marturisitorul - Mitropolit al ArdealuluiSfantul Ierarh Sava s-a nascut in localitatea Inau din parinti binecredinciosi, Ioan si Maria, primind din botez numele de Simeon. Dupa ce invata carte si deprinde randuiala slujbelor in Manastirea Comana, ajunge protopop si slujitor al Bisericii lui Hristos in satul natal, savarsind cele sfinte cu mare ravna si frica de Dumnezeu. Apoi, ramanand vaduv, iar mama sa imbracand haina monahala, in anul 1656, fericitul Simeon este ales mitropolit si pastor sufletesc al Ardealului. Deci, mai intai s-a calugarit la Mitropolia din Targoviste, cu numele de Sava. Apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost asezat cu cinste pe scaunul de mitropolit din Alba Iulia, in locul raposatului ierarh Simeon Stefan.Ca pastor si parinte duhovnicesc al romanilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare aparator al credintei ortodoxe si un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani, cat a fost mitropolit, Sfantul Sava a marturisit cu mult curaj dreapta credinta, a combatut invataturile gresite calvinesti, a intarit unitatea romanilor in jurul Bisericii Ortodoxe, a inaltat numeroase lacasuri prin sate si orase, a randuit peste tot preoti devotati si a mangaiat pe taranii ardeleni, intarindu-i in credinta si nadejde. De asemenea, a reinnoit mitropolia si bisericile jefuite si stricate de raufacatori.Vazand craiul Ardealului ca nu poate intoarce poporul de la credinta ortodoxa din cauza Sfantului Ierarh Sava, indata a semanat vrajba si razbunare impotriva pastorului cel bun. Deci, aruncand marturii nedrepte asupra lui, in anul 1680 l-a scos din scaun. Apoi, aruncandu-l in temnita, timp de trei ani de zile a fost persecutat, batut cu toiege, batjocorit si chinuit ca un martir pentru dreapta credinta, fiind silit la calvinism. Fericitul Sava insa a marturisit cu tarie pe Hristos, aparand dogmele si traditia Bisericii Ortodoxe. Dupa grele suferinte, in anul 1683 a fost scos din temnita, dar, fiind slabit de chinuri, indata si-a dat sfantul sau suflet in bratele lui Hristos. Pentru sfintenia vietii lui, credinciosii l-au numarat inca din viata in ceata sfintilor. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Sava in anul 1955, ca marturisitor al dreptei credinte si se face pomenirea lui la 24 aprilie. Sfinte Ierarhe Sava, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Viata celui intre Sfinti Parintelui nostru Iosif Marturisitorul

Dupa cum in multe parti si la multe popoare, care au primit lumina evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, multi barbati si femei, multi tineri si copii, prin harul lui Dumnezeu s-au curatit de orice umbra, s-au luminat, s-au sfintit si s-au indumnezeit, tot asa si in tara noastra si in poporul roman cel numit cu numele lui Dumnezeu, multi sunt aceia care s-au aprins cu dumnezeiescul har si au ars cu putere, ridicandu-se in randul celor ce stau de-a dreapta Mielului, in raza de lumina a Prea Sfintei Treimi, in casa Tatalui, la masa Fiului, patrunsi fiind de razele de foc ale Duhului Sfant, pentru ca in viata fiind, trupul lor a fost cu adevarat locas al Duhului Sfant (I Cor. 6, 19).

Despre acestia zice Domnul: "Slava pe care mi-a dat-o Mie Tatal, le-am dat-o lor" (In. 17, 22); "Pentru ca ei au ascultat poruncile Mele si s-au facut prietenii Mei" (In. 15, 14).

Credinta noastra ne spune ca numarul sfintilor ce s-au nascut din sanul poporului este foarte mare pentru ca acest popor n-a fost niciodata pagan sau eretic ci acest popor a fost intotdeauna drept, credincios, acest popor a fost bland si smerit cu duhul, a fost intotdeauna milostiv si iubitor de straini, rabdator si iubitor de Dumnezeu. Acest popor a avut intotdeauna multa evlavie la Maica Domnului, la sfinti, maritii si luminatii Arhangheli Mihail si Gavriil si fata de toti sfintii si slujitorii lui Dumnezeu.

Pamantul, tara, spatiul in care Dumnezeu a randuit dintru inceput sa traiasca poporul roman este un pamant sfant, este o gradina a Maicii Domnului. Muntii nostri sunt sfinti, pentru ca sunt plini de vetre duhovnicesti. Izvoarele din aceasta tara pot fi numite toate "Izvorul Tamaduirii" pentru ca ele poarta un dar de la Dumnezeu, un dar datator de viata si de sanatate trupeasca si sufleteasca. Cimitirele de martiri, de cuviosi, de eroi, de sfinti ale caror nume n-au fost scrise inca in istorie, au fost scrise de Dumnezeu cu litere de foc in Cartea Vietii. De aceea, cu smerenie si duhovniceasca bucurie, ne gandim ca avem multi credinciosi si slujitori ai Bisericii din neamul nostru care se afla in ceata dreptilor si a sfintilor. Preoti si monahi, tarani si muncitori, oameni simpli precum si oameni invatati, oameni din toate paturile sociale de toate varstele ale caror trupuri odihnesc sub glia acestui pamant binecuvantat; alesi pe care Iisus Hristos i-a imbratisat si i-a asezat de-a dreapta Sa zicand: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii" (Mt. 25, 34-36).

Pentru toate acestea acum avem datoria sa ne cercetam trecutul, sa ne descoperim sfintii, martirii, cuviosii, preotii, monahii si credinciosii, care s-au invrednicit si au primit din mana lui Dumnezeu "Cununa Vietii", sa-i cautam nu pentru ca sa ne mandrim, ci sa ne indeplinim porunca data de Duhul Sfant, prin Sfantul si Marele Apostol Pavel, care adresandu-se neamului sau zicea: "Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta" (Evr. 13, 7).

Cuvantul acesta este o porunca azi si pentru noi, de aceea sfantul de Dumnezeu luminatul Sinod al Sfintei Biserici Ortodoxe avand deplinatatea harului, cu intelepciune a randuit ca pe toti cei ce si-au daruit viata lui Dumnezeu si au primit cununa nemuririi, ramanand vii in amintirea urmasilor, sa fie si aici pe pamant, dupa cum sunt sus in cer, trecuti in calendar. Unul din cei ce Dumnezeu i-a binecuvantat cu darul sfinteniei este si luminatul ierarh IOSIF STOICA, care a fost "pravoslavnic" episcop maramuresean si ierarh al stavropighiei patriarhicesti a Tarigradului precum si "administrator al Mitropoliei Balgradului, Ardealului si altele", dupa cum scrie pe Antimisul sau din 1693 (cf. N. Iorga membru al Academiei Romane, Ceva despre episcopul maramuresean Iosif Stoica, sedinta de la 6 septembrie 1913- Analele Academiei Romane, tom. XXXVI. Memoriile Sect. Istorice).

Numele sfantului Iosif Stoica a razbatut prin negura timpurilor pe care le-a trait, care se foloseau in mod diabolic, de toate mijloacele, ca sa inmormanteze odata cu trupul si numele si pomenirea celor ce nu se lasau cuceriti de puterile nedrepte ale acelor timpuri. Aceste puteri ucideau trupul schingiuindu-l asa cum a fost schingiuit marele mucenic si voievod Constantin Brancoveanu, asa cum a fost schingiuit marele ierarh, marturisitor si mucenic Sava Brancovici, asa cum au fost chinuiti, ucisi si batjocoriti calugarii din manastirile ortodoxe din Transilvania, care in multe locuri in secolul XVIII, au fost inchisi in biserica manastirilor lor de slugile satanei si li s-a dat foc, asa cum a fost chinuit si a patimit si ierarhul Iosif Stoica, care a fost prins si aruncat in temnita de la Hust, pentru ca si-a aparat Biserica si turma de lupii care incercau sa o rapeasca.

Aceiasi slujitori ai intunericului cu deosebita grija se luptau sa ucida si numele sfintilor nostri patandu-le memoria cu calomnii, asa cum au facut si cu Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfantul ierarh Iosif Marturisitorul, ca si inaintasul sau intru sfintenie Sava Brancovici, a fost si el calomniat de vrajmasii adevarului, care au incercat ca si numele Sfantului Iosif Marturisitorul, sa fie ucis prin invinuiri nedrepte care faceau parte din aceleasi lovituri dureroase pe care le-a primit si Sava Brancovici. La acestea marele vizionar si istoric Nicolae Iorga a raspuns: "in ce priveste invinuirile, ce i s-au adus, ele corespund acelor sub povara carora au cazut si Mitropolitii Ardealului Iorest si Sava Brancovici, prigoniti de fapt pentru motive politice si confesionale, iar, pe urma lor, atatia in alte parti." (N. Iorga, op. cit. p. 156). In mod perfid deci, potrivnicii adevarului s-au luptat sa stearga din amintirea maramuresenilor si urmele omului lui Dumnezeu, a ierarhului Iosif Stoica, precum si a tuturor celorlalti oameni alesi, ai lui Hristos voievozi, ierarhi, preoti si dreptcredinciosi din Maramures. Stapanitorii straini au luptat sa stearga din memoria poporului roman din Maramures, pentru ca acest popor sa nu-si mai aminteasca ca sunt urmasii lui Bogdan Voda, care pentru credinta ortodoxa a fost alungat din tara Maramuresului, sa nu-si mai aminteasca ca toate bisericile din Maramures au fost ortodoxe, au dorit sa nu-si mai aminteasca maramuresenii, nici satmarenii si nici ardelenii ca in toate cimitirele si mormintele din satele de aici din aceste tinuturi romanesti se gasesc oase de crestini ortodocsi, dintre care multi au fost drepti si sfinti.

Dusmanii adevarului au grija sa lucreze cu "mainile curate" cum se spune, adica sa nu lase urme, sa nu le ramana amprentele pe locurile unde au savarsit crime si faradelegi. Asa au fost si cei ce in trecut ne-au rapit bisericile, ne-au ucis preotii si calugarii, au dat foc manastirilor ortodoxe din aceasta parte de tara si peste vetrele noastre stravechi si-au asezat corturile lor. Peste altarele noastre sfinte au zidit bisericile lor cu chip strain, peste istoria noastra adevarata au incercat sa arunce o istorie falsa, iar peste numele sfintilor nostri ierarhi, preoti si monahi, peste numele oamenilor minunati, pe care i-a avut poporul roman si in aceste parti au incercat sa rastoarne lespedea grea a nepasarii si uitarii. Asa s-a incercat si impotriva ierarhului Iosif Stoica Marturisitorul si aparatorul unitatii noastre sufletesti, aparatorul libertatii bisericesti a maramuresenilor, a romanilor din nord-vestul pamantului romanesc.

Vladica cu suflet mare, Sfantul Iosif Marturisitorul a avut de luptat impotriva a doua puteri care au incercat sa-l cucereasca, sa-l amageasca, sa-l dezbrace de haina ortodoxa romaneasca si sa-l imbrace in haina care au purtat-o intotdeauna cei ce au dispretuit si au asuprit poporul roman. Dar, Iosif Stoica nu s-a lasat intimidat si nici cumparat de guvernatorul Rebutin de la Sibiu, care cauta sa faca din acest episcop ortodox o unealta a Bisericii lui si nici de Camilis. Astfel starnind impotriva sa mania si ura catolicului Camilis si a guvernatorului calvin Rebutin, in luna martie 1705, fara sa fie judecat, sfantul Iosif Marturisitorul a fost aruncat in temnita de la Hust, pentru ca adversarii lui "nu au suportat activitatea sa pur ortodoxa" cum ne spune istoria. Poporul roman din Maramures, impreuna cu preotii dupa cum se spune intr-un document, i-au luat apararea.

Preotii de lege rasariteana din toate comunele, protesteaza impotriva nedreptatii ce i s-a facut sfantului Iosif si cer ca "domnul Iosif Stoica sa functioneze din nou in functia sa episcopala de mai inainte". (Protocolul Congregatiei Comitatense X, p. 21).

Dupa atata suferinta sfantul ierarh Iosif se stinge din viata "ca un adevarat marturisitor si luptator pentru ortodoxia si libertatea romanilor" (Pr. Prof. Ioan Chirila, Episcopul Iosif Stoica stalp al ortodoxiei romanesti din Maramures - indrumatorul Bisericesc Misionar si Patriotic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului 1989, p. 163).

Avand in vedere viata sfantului ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures fara nici o abatere de la invatatura ortodoxa si lupta lui pentru luminarea slujitorilor sfintelor altare si a poporului dreptcredincios prin Sfanta Evanghelie, avand in vedere statornicia sa in scaunul de ierarh in timpurile foarte grele si suferinta pentru credinta cea adevarata, avand in vedere activitatea sa pe plan misionar si pastoral, intelepciunea lui dumnezeiasca de care s-au minunat si dusmanii lui, care au spus: "niciodata n-as fi crezut ca din capul unui roman din Maramures sa iasa asa ceva" (St. Metes - Istoria Bisericii Romane din Transilvania, Sibiu 1935); avand in vedere ca datorita Sf. ierarh Iosif Marturisitorul, nici un preot roman din Maramures n-a luat parte la actul de dezbinare a poporului roman de la Balgrad din 1700; Avand in vedere ca sfantul Iosif prin toate s-a dovedit a fi un adevarat marturisitor cu fapta si cu cuvantul a lui Hristos, chemand in ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, credem ca Duhul lui Dumnezeu a hotarat ca de acum inainte parintele nostru Iosif sa se numere cu sfintii cei preamariti de Dumnezeu.

Praznuirea sa se faca in ziua de 24 aprilie impreuna cu sfintii ierarhi si marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici.

Viata acestui marturisitor a lui Iisus Hristos este bogata in fapte bune. El pe preotii ii apara de urgia celor ce incercau sa-i asupreasca si sa-i batjocoreasca. El pe saraci si pe vaduve ii miluia, iar pe orfani si pe bolnavi niciodata nu-i uita. El pe monahi ii iubea si ii indemna sa traiasca dupa randuiala lor de la Sfintii Parinti.

Sfantul Iosif s-a nascut dintr-o familie aleasa, care a trait in partile Nasaudului si a Bistritei, unde se aflau multi romani luminati si curati la suflet, care si-au dat viata pentru credinta ortodoxa.

Invatatura si-a castigat-o si de la preotii de prin sate, care erau foarte evlaviosi si dreptcredinciosi, dar si de la monahii si sihastri care traiau in manastiri si in schiturile ce se aflau in Ardeal si Maramures si in Moldova.

Hirotonirea, darul arhieriei mai ales, l-a primit de la marele ierarh Dosoftei, care odata cu marele dar al arhieriei i-a dat si sarcina sa lupte si sa apere dreapta credinta din Maramures si Ardeal, care era batjocorita si asuprita foarte mult de catre cei ce dispretuiau poporul roman, pe preoti si Biserica Ortodoxa.

Sfantul Iosif a fost parintele cel mai bun al tuturor maramuresenilor, pentru ca el era de un neam si de o credinta cu ei, dar sfantul Iosif era si de o fire cu maramuresenii: darz, drept, harnic, credincios. De aceea era neadormit. Alerga dintr-o margine la alta a Maramuresului si a Ardealului. Dadea invataturi si indrumari. indemna pe preoti sa se cultive si sa lupte ca sa cunoasca bine invatatura Bisericii Ortodoxe si sa o apere de invataturile eretice.

Sfantul Iosif Marturisitorul, atunci, in vremurile acelea, foarte grele pentru poporul roman, a tinut "soboara" cu protopopii si preotii si chiar cu diecii, care de la strana, ca niste ostasi, vesteau si ei credinta ortodoxa, in dulcea limba romaneasca, pe care o iubea asa de mult poporul roman din aceste parti ale pamantului romanesc.

Pentru intelepciunea lui, pentru evlavia si credinta lui, pentru dragostea si mila pe care o avea el de cei oropsiti, poporul l-a iubit si Dumnezeu l-a asezat alaturi de Sfantul Nicolae si de toti sfintii aparatori si marturisitorii adevarului, in ceata sfintilor.

De la Dumnezeu, Sfantul Iosif Marturisitorul a primit putere si har ca sa se roage pentru noi toti cei ce-i vom cinsti numele si ii vom urma viata, aparand credinta si sfintind cu fapta Biserica noastra romaneasca.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 1284

Voteaza:

Sf.Ierarhi Ilie Iorest si Sava, Mitropolitii Transilvaniei; Sf.Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures; Sf.Pasicrat si Valentin; Cuv.Elisabeta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE