Sf. Maria Magdalena mironosita, intocmai cu Apostolii

Sfanta Mironosita si intocmai cu Apostolii, Maria Magdalena 

Sfanta Maria, numita Magdalena, a fost ucenita si mironosita lui Hristos cea dintii si cea mai mare decit toate mironositele si purtatoarele de mir. Ea se tragea din semintia lui Neftalim, a carei patrie se cuprinde in hotarele Galileii celei de sus, dintr-un loc ce se numea Magdala si de unde s-a si numit Magdalena. Aceasta a trait in vremea venirii pe pamint a Domnului nostru Iisus Hristos, ca, dupa judecatile lui Dumnezeu, sa se arate lucrurile Fiului lui Dumnezeu intru dinsa, precum Insusi zice despre orbul din nastere. Tot prin vointa dumnezeiasca si spre oarecare folos sufletesc, ea era muncita si suparata de sapte duhuri necurate.

 

Auzind ea de Hristos, Mintuitorul lumii, Care umbla in vremea aceea prin cetatile si satele Galileii, ca tamaduia toate bolile si neputintele din oameni, izgonea pe diavoli dintr-insii, propovaduia Evanghelia imparatiei cerului si cu puterea Sa dumnezeiasca cea datatoare de tamaduiri, facea bine tuturor, s-a dus la Dinsul si s-a invrednicit indata de milostivirea Lui cea iubitoare de oameni, impreuna cu cei miluiti.

Domnul Cel multmilostiv, care cunostea pe toate mai inainte de facerea lor, a gonit dintr-insa pe cei sapte diavoli muncitori cumpliti, facind-o sanatoasa nu numai cu trupul, dar si cu sufletul; caci i-a luminat mintea cu lumina cunostintei adevarului, facind-o sa cunoasca pe Mesia Cel asteptat si sa creada intr-Insul, ca El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatal, spre mintuirea lumii.

 

De atunci, Sfanta Maria Magdalena s-a facut ucenita si urmatoare lui Hristos, slujindu-L impreuna cu celelalte sfinte femei, pina la patimile Lui cele de buna voie, pina la moartea pe cruce si pina la ingroparea dumnezeiescului Trup, dupa cum marturiseste despre aceasta Sfintul Matei Evanghelistul, astfel: Acolo erau si femei multe, privind de departe, care venisera dupa Iisus din Galileea, slujindu-I Lui, intre care era si Maria Magdalena.

 

Celelalte femei mironosite erau: Maria, mama lui Iacob si a lui Iosi, adica vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa si Salomeea, mama fiilor lui Zevedei; Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod; Suzana si cele doua surori ale lui Lazar, Marta si Maria.

 

Aceasta sfanta mironosita petrecea nedezlipita de Hristos si de Preacurata Lui Maica, mai mult decit toate. Pentru aceasta evanghelistul o pune mai intii decit pe celelalte, ca pe o iubitoare de Hristos si de Maica Lui si ca pe o mai osirdnica slujitoare Maicii Domnului si Mintuitorului nostru. Ea, in vremea rastignirii Lui, statea linga cruce, impreuna cu Preacurata Fecioara Nasca-toare de Dumnezeu si cu celelalte femei, privind la patimirea lui Hristos. Pe de o parte, plingea si se tinguia cu amar pentru Dinsul, iar pe de alta suferea pentru Maica Lui cea cu totul fara de prihana, care plingea si se jelea ca o Maica fara de mingiiere, pentru preaiubitul ei Fiu, al carui suflet i l-a patruns sabia, dupa cum spusese batrinul Simeon mai inainte. Deci, inima sfintei fecioare, fiind slabita cu totul, Sfanta Maria Magdalena, pe cit ii era cu putinta, impreuna cu celelalte, o mingiia si o sprijinea, facind toate pentru usurarea supararii ei.

 

Dupa ce s-au dus toti rastignitorii si dupa ce Hristos Si-a dat sufletul, a venit Iosif din Arimateea cu Nicodim si au luat trupul lui Iisus de pe cruce; deci, Maria Magdalena, cazind impreuna cu Preacurata Lui Maica si cu celelalte, au sarutat sfintul si indumnezeitul Lui trup si L-au petrecut pina la mormint. Dupa ce L-au pus in mormint, pravalind piatra pe usa lui, toate celelalte femei s-au dus impreuna cu Iosif si cu Nicodim, numai ea impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se vede ca au ramas linga mormint, dupa cum zice Sfintul Matei Evanghelistul: Era si Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Nascatoarea de Dumnezeu, sezind in preajma mormintului.

 

Dar, fiindca atunci era Vineri, seara tirziu si dupa porunca Legii Vechi, se cadea sa se odihneasca fiecare dupa lucrul sau, s-au dus si ele sa se odihneasca in casa lor. Deci, Simbata s-au odihnit, dupa porunca, dupa cum zice Sfintul Luca Evanghelistul. Dupa ce a trecut Simbata, cind se lumina de ziua intiia a saptaminii, dupa cum scrie Sfintul Matei Evanghelistul, care istoriseste cea dintii mergere a femeilor la mormint, care lumina spre Duminica, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, sa vada mormintul; pentru ca Maica Domnului, patimind durere ca o maica mai mult decit toti, n-a putut sa rabde pina ce se vor pregati si celelalte miro-nosite. Deci, aflind pe Maria Magdalena impreuna alergatoare si intocmai ca dinsa cu sirguinta, cu durerea si dorinta - pentru aceea se pomeneste de toti cei patru evanghelisti -, a venit dupa miezul noptii la mormint, nu cu aromate, ca nu ingaduia vremea, ci numai sa vada mormintul. Aceasta este cea dintii ducere a cinstitelor si sfintelor femei la mormintul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care o istoriseste Sfintul Matei Evanghelistul.

 

Apropiindu-se ele de mormint, iata s-a facut cutremur mare, caci ingerul Domnului, coborind din cer si venind, a rasturnat piatra de pe mormint si a stat deasupra ei. Ingerul venise sa vesteasca ca a inviat Domnul! Deci, evanghelistul n-a zis ca dupa ce s-a rasturnat piatra, atunci a iesit Mintuitorul din mormint, ci cum ca ingerul a rasturnat piatra si a stat deasupra ei. Ca Domnul, stralucind trupul Sau cu nestricaciune ca un Dumnezeu, cind piatra era peste mormint, a iesit dintr-insul, precum si in seara aceleiasi Duminici, usile fiind incuiate, a intrat la ucenicii Sai. Si zice: Chipul lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada si de frica lui s-au cutremurat strajerii, raminind ca morti. Ingerul a zis catre femei: Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut Domnul; si, ducindu-va, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti.

 

Vedeti ca ingerul nu le-a mustrat, nici le-a spaimintat, ci a vorbit cu blindete catre dinsele: Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati.? Si nu numai aceasta, dar le cheama sa vada si locul unde a fost pus trupul Lui, zicindu-le: Veniti de vedeti unde a zacut. El le si sfatuieste sa se duca sa spuna ucenicilor ca Domnul a inviat, zicindu-le: Degraba mergind, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti. Pentru ce asa? Ca sa se arate din amortirea strajerilor, din cutremurul care a urmat si din vorbirea cea cu blindete, ca aceasta este cea dintii ducere la mormint a femeilor, iar nu dupa cum socotesc altii.

 

Deci, aceste doua femei, adica Preasfanta Fecioara, Nascatoa-rea de Dumnezeu si Maria Magdalena, ducindu-se de la mormint, cu frica si cu bucurie mare, sa vesteasca apostolilor ca S-a sculat Domnul, precum a zis catre dinsele ingerul, le-a intimpinat Insusi Dumnezeu, Cuvintul cel intrupat, si le-a zis: Bucurati-va! Ele, cazind, s-au inchinat Lui si, cuprinzindu-I picioarele le-au sarutat. Deci, Domnul nu le-a certat cind s-au atins de Dinsul, caci Il vedeau intii; ba, dimpotriva, le-a imbarbatat si le-a facut fara de temere, zicind: Nu va temeti, ci duceti-va si spuneti fratilor Mei sa se duca in Galileea; ca acolo Ma vor vedea. Ele, ducindu-se la ucenici, le-au vestit lor si tuturor celor ce erau impreuna cu ei, glasul ingerului si al Domnului ca L-au vazut pe El. Dar nu numai aceasta, ci si picioarele Lui le-au cuprins. Ucenicii Domnului, din pricina multei si negraitei intristari ce li s-a facut cu rastignirea Dascalului lor, nu sufereau nici sa le auda. Insa, pentru Magdalena, dupa cum mi se pare, nici un cuvint n-au zis; iar pentru Preacurata Maica Domnului, pentru ca o cinsteau si se rusinau de dinsa, au zis in sine, ca covirsirea mihnirii a amagit-o, tulburindu-i mintea, vederea, auzirea si pipairea. Dar sufletul ei cel curat si stralucit a fost incredintat cu dinadinsul de toate acelea care le-a vazut si le-a patimit; si a cugetat in sine, nimic pricindu-se mai mult cu ucenicii si nemaiducindu-se la mormint.

 

Maria Magdalena, crezind mai mult apostolilor, decit celor vazute si pipaite de ea insasi, era mica la credinta, neincrezindu-se unei vederi. Deci, socotind ca i s-a nalucit, a luat cu ea pe Ioana, pe Maria si pe alte femei si iarasi s-au dus cu aromate la mormint, in aceeasi noapte, fiind inca dimineata, mult mai inainte de a se lumina de ziua; si au intrat in mormint cu cele ce erau cu ea si nu se dumireau in sinea lor. Atunci au stat inaintea lor doi barbati, care nu erau altii decit doi sfinti ingeri, imbracati in haine albe. Temindu-se ele de acea vedere, ingerii au zis catre ele: Ce cautati pe Cel viu cu cei morti? Nu este aici, ci S-a sculat!

 

Deci, luati aminte, iubitilor, cum se arata, ca nu este aceasta intiia mergere a femeilor la mormint, ci a doua. Lucru necuviincios era ca, pe femeile care nu vazusera nimic si nu auzisera de Invierea Domnului, sa le certe si sa le mustre sfintii ingeri, zicindu-le: Ce cautati pe Cel viu cu cei morti.? Aratat este ca ele au auzit mai inainte toate acestea, de la cei ce au vazut de fata pe Domnul si au auzit de la El mesajul catre ucenici, dar n-au crezut. Pentru acestea le certau ingerii si inca pentru ca erau si barbati cu ele. Si cine zice acestea? Sfintul Luca Evanghelistul. Iata ce zice el: Iar in prima zi dupa Simbata (Duminica), foarte de dimineata, au venit femeile la mormint, aducind aromatele cele ce le gatisera. Dupa aceea, nu numai ca le-au certat ingerii, dar le-au si zis: Aduceti-va aminte, cum v-a grait, pe cind era cu voi in Galileea, zicind ca se cadea Fiului Omului, sa se dea in miinile oamenilor pacatosi, sa se rastigneasca si a treia zi sa invieze. Atunci ele si-au adus aminte de cuvintele Lui.

 

Plecind acei barbati, femeile impreuna cu Maria Magdalena, au vestit pe ucenici. Deci, Maria Magdalena pentru a doua oara vazuse mormintul, iar celelalte o data. Se zice ca cuvintele lor s-au aratat inaintea ucenicilor ca o birfeala si nu le-au crezut. Acestea le scrie Sfintul Luca Evanghelistul, pentru a doua mergere a femeilor la mormint.

 

Dupa acestea, duhul Mariei Magdalena ardea, caci ucenicii n-au crezut-o nici acum pe ea, nici pe cele impreuna cu ea, ci au socotit ca o birfeala cuvintele lor. Pentru aceea, sculindu-se de dimineata s-a dus la mormint, pentru a treia oara si a vazut piatra rasturnata de pe usa mormintului. Deci, a alergat la Simon Petru si la Ioan. Din acestea se vede priceperea femeii acesteia, caci se necajea cu sufletul, impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, vestind ucenicilor intiia mergere la mormint si invierea lui Hristos, dar nu le-au crezut. Apoi, venind foarte de dimineata impreuna cu alte femei si barbati, si atunci cuvintele ei s-au aratat ca o birfeala. Ea se necajea nu numai ca nu au crezut-o, dar nici nu s-a sculat cineva dintre ei sa se duca la mormint cel putin si sa vada. Ci, fie de frica iudeilor, fie de multa si negraita mihnire, sedeau toti ca niste morti. Singur Petru, dupa a doua vestire a femeilor, s-a sculat si s-a dus singur la mormint, dar nu s-a mai aplecat spre el, caci nu indraznea sa intre, fie pentru ca se credea nevrednic, fie ca-si aducea aminte de lepadarea sa de Dinsul; poate si pentru frica iudeilor, precum s-a zis mai sus.

 

Pentru acestea, Maria Magdalena, arzind cu duhul de dragostea ce o avea catre Dascalul si Binefacatorul sau si fiind plina de cuget dumnezeiesc, s-a dus singura a treia oara la mormint iarasi de dimineata si aflind piatra luata de pe el, s-a intors la ucenici, gindind in sine acestea: "Daca le voi spune lor ca a inviat Hristos, iarasi voi ridica strigare impotriva mea ca sint indracita; caci daca n-am fost crezuta impreuna cu celelalte femei, cind le-am vestit invierea lui Hristos, cum voi fi crezuta acum singura? Deci, stiu ce voi face: voi grai celor mai mari si mai fierbinti cu dragostea catre Hristos, adica lui Petru si lui Ioan. Acestia, insa, au auzit mai inainte de invierea Domnului nostru Iisus Hristos, dar de frica iudeilor, se indoiau de aceasta minune, ca si cum nimic n-ar fi auzit. Deci, cum ii voi destepta pe ei, numai sa mearga la mormint si sa vada lucrul ce s-a facut? Am aflat ce voi face: nu le voi spune lor ca a inviat Domnul, caci atunci voi cadea iarasi in cele de mai inainte, ci le voi spune o veste vrednica de crezut".

 

Deci, Maria Magdalena a venit, precum s-a zis, la Petru si la Ioan si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormint si nu stiu unde L-au pus. Ca si cum ar fi zis astfel: "Ascultati-ma pe mine robii lui Dumnezeu! Ori S-a sculat Domnul din morti, ori nu; deci, eu nu stiu ce sa va spun voua; dar, una va zic cu adevarat, ca trupul Lui nu mai este in mormint. Pentru aceea sinteti datori a va sirgui sa cunoasteti cine este acela care L-a luat si unde L-a pus". Vazut-ai intelepciunea acestei femei? Ca de nu vom zice ca astfel s-a sfatuit in sine, vom cadea in socoteli fara de rinduiala si nepotrivite; ca si cum aceea care I-a pipait picioarele Lui, impreuna cu Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, si a auzit de la ingeri a doua oara ca S-a sculat Domnul, n-ar fi spus drept. Iar din aceea ca le-a vorbit ca de un mort, ca au luat pe Domnul meu din mormint si nu stiu unde L-au pus., este aratat ca raspunsul ei era mestesugit si intelept; deci, indata i-a plecat a merge la mormint!

 

Dupa ce au pornit acesti doi ucenici la mormint, ea le-a urmat lor. Ucenicii, intrind in mormint, au vazut giulgiurile singure zacind si mahrama, cu care era infasurat capul Lui, era invaluita si aruncata intr-un colt, iar trupul Lui nicaieri. Deci, atunci au vazut si au crezut ca au luat pe Domnul din mormint, precum le-a spus Maria Magdalena. Dupa aceea si ucenicii s-au intors iar la ai lor, necrezind nimic despre Inviere si prin necredinta lor au aruncat in oarecare indoiala si pe Maria, care se facuse atit de credincioasa, dupa ce vazuse si auzise atitea. Ea socotea acestea in sine din multa evlavie; adica, pina acum mi se parea ca am oarecare cuget intemeiat, pina cind apostolii nu vazusera mormintul si pentru aceea nu credeau in Invierea Domnului. Deci, dupa ce au vazut ca trupul Domnului nu este mormint, se aflau tot in aceasta credinta, adica ca l-a furat cineva. Dar este aratat ca eu, fiind femeie, am pareri si nu aud nici nu vad nimic adevarat; iar ei, fiind barbati luminati de la Dumnezeu, ramin nerataciti si nu se amagesc cu inlesnire, ca noi femeile.

 

Maria Magdalena, avind in mintea sa aceasta socoteala, a ramas plingind linga mormint si, dupa ce s-au dus Petru si Ioan, s-a aplecat iar in mormint si a vazut doi ingeri imbracati in vesminte albe. Aceia, vazind-o, au intrebat-o: Femeie, de ce plingi? Pe cine cauti? Ea a raspuns: Au luat pe Domnul si nu stiu unde L-au pus.! Apoi, venind Domnul si vazindu-L ingerii, s-au sculat inaintea Lui. Ea, vazind ca ingerii s-au sculat si, sfiindu-se de dinsii, s-a intors inapoi si, vazind pe Domnul, nu L-a cunoscut. Pentru ce? Pentru ca Domnul dupa Inviere era imbracat cu trup nestricacios si nu se arata decit numai acelora, carora voia si cind voia.

 

Fiind intrebata de Domnul: Femeie, de ce plingi? Pe cine cauti? Ea a raspuns asemenea ca si catre ingeri; caci credea ca el este gradinarul acelei gradini, in care era mormintul. Deci, a zis catre Dinsul: Doamne, daca L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus pe El, ca eu Il voi lua! Acest raspuns catre Domnul si catre inger, Maria Magdalena nu l-a facut cu cugetare si fatarnicie ca mai inainte, precum a facut catre ucenici; ca acelora, ca unora ce nu stiau, le-a raspuns, ca sa-i destepte pe toti sa se duca la mormint. Ci, dupa ce au venit si au vazut ca trupul Domnului nu era in mormint si dupa ce n-au crezut ca a inviat, de aceea s-a indoit si ea cu gindul si a patimit aceasta, pentru ca era foarte cucernica. Ea se incredea mai mult apostolilor, decit socotelii sale. Deci ea, fiind schimbata dupa aceea si incredintata cu adevarat ca trupul Domnului s-a luat din mormint de cineva, a raspuns asa precum credea in socoteala sa.

 

Atunci Iisus, ca un Dumnezeu, cunoscind inima ei, a strigat catre dinsa cu glasul Sau cel obisnuit, ca sa-L cunoasca: Marie! Iar ea, cunoscindu-i glasul, ca a doua oara i se arata, a cazut la picioarele Lui, ca si la vederea cea dintii; dar nu a primit-o cu aceiasi bucurie, ca intii, ci a indepartat-o de la El, zicind: Nu te atinge de mine! Deci, mai intii S-a lasat ca cele doua femei sa-I sarute cinstitele si preacuratele Lui picioare; dar nici o vorba n-a auzit de la Dinsul. Vezi, ca de vreme ce n-a crezut cu adevarat, a indepartat-o Mintuitorul, zicindu-i: Nu te atinge de Mine!

 

Atunci, la intiia aratare a Domnului, le-a lasat sa se atinga si sa-I sarute picioarele, ca mai mult decit cu vederea si cu auzirea sa se incredinteze prin pipaire, ca Cel ce S-a rastignit si S-a ingropat, a inviat. Dar acum o izgonea de la Dinsul pe Maria Magdalena, fiindca, schimbindu-se dupa atita incredintare, a auzit: Nu te atinge de Mine, ca inca nu M-am suit la Tatal Meu! Astfel o certa pe ceea ce s-a indoit in credinta si ii destepta mintea, aducindu-i aminte de Parintele Cel ceresc. Domnul a incredintat-o sa nu-L socoteasca a fi numai Acela care se vede, adica om inviat din morti, ci si Dumnezeu adevarat, ca Unul ce este Fiul adevaratului Dumnezeu si Care S-a facut om pentru noi. El a zis: Du-te si spune fratilor Mei, ca Ma voi sui la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru! Maria Magdalena, auzind si vazind acestea, s-a dus la ucenicii Lui si nu le-a mai zis ca au luat pe Domnul din mormint; ci a venit cu multa incredintare si indrazneala, spunind ca a vazut pe Domnul si le-a spus ceea ce i-a zis Hristos. Aceasta este a treia mergere a femeilor la mormintul Domnului, pe care a scris-o Sfintul Ioan Cuvintatorul de Dumnezeu si care s-a facut foarte de dimineata, fiind inca intuneric.

 

Acum trebuie sa spunem si despre a patra ducere a femeilor la mormint, ca sa se vada osirdia, evlavia, dragostea si durerea inimii pe care Sfanta Maria Magdalena o avea catre Domnul si Dascalul ei; caci numai ea dintre toate, s-a dus la mormint de patru ori. Pentru aceea Sfintul Duh a invrednicit-o pe dinsa sa o aminteasca Sfintul Marcu in Evanghelia sa. Dar unde este aratat, ca a patra ducere la mormint a femeilor este cea istorisita de Sfintul Marcu? Aceasta ne-o arata vremea, fiindca numai Marcu scrie ca femeile au venit la mormint, cind rasarea soarele. Pe Sfanta Maria Magdalena au pomenit-o toti cei patru evanghelisti, dupa cum s-a zis mai inainte; ca Maria Magdalena a venit impre-una cu celelalte femei, care aveau miruri mai inainte pregatite. Deci, trecind simbata, dis-de-dimineata, in prima zi a saptaminii, au venit femeile la mormint, pe cind rasarea soarele.

 

Acum sa vedem pentru ce Maria Magdalena, dupa trei vederi, s-a dus iar impreuna cu femeile acelea la mormint si mai ales ducind cu sine miruri si aromate, socotind ca vor afla trupul in mormint. Cititorule, asculta cu luare aminte: Maria Magdalena, incredintindu-se desavirsit despre Invierea Domnului prin a treia vedere a lui Dumnezeu si marturisind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si ca i-a zis cele ce s-au spus mai sus, nu s-a mai indoit. Dar, de vreme ce a vazut pe Maria lui Iacov cel Mic si mama lui Iosi, pe Salomeea si pe alte femei ducindu-se la mormint, avind cu ele aromate, s-a dus impreuna cu dinsele, tocmai pe cind rasarea soarele, nu ca se indoia, ci ca si cum povatuia pe celelalte femei. Ea se bucura si salta, ca a vazut de multe ori mormintul desert, iar femeile celelalte, ori ca nu auzisera pina atunci nimic din cele facute, ori ca auzisera rau; de unde se poate vedea, ca nimic nu stiau cu dinadinsul, caci ziceau: Cine ne va rasturna noua piatra de pe usa mormintului? Dar, cautind, au vazut ca piatra era rasturnata de pe usa mormintului, fiindca era foarte mare.

 

Vezi, ca nici despre piatra nu stiau ele bine, precum ne spun Sfintii Evanghelisti Matei si Luca. Apoi, intrind in mormint, au vazut pe un tinar sezind de-a dreapta, imbracat in vesmint alb, si s-au spaimintat. Acela nu le-a certat pe ele, precum ne spune Sfintul Evanghelist Luca, asemenea si Sfintul Evanghelist Ioan despre Insusi Domnul, caci tinarul stia ca atunci venisera intii. Dar nici pe Magdalena n-a certat-o, caci cunostea prin bucuria fetei ei, ca acum venise la mormint fara sa se indoiasca de Invierea Mintuitorului; ci a venit bucurindu-se si veselindu-se. De aceea, nu numai ca nu le-a certat, dar chiar le-a imbarbatat pe ele, ca si ingerul cel dintii, precum ne spune Sfintul Evanghelist Matei, zicindu-le: Nu va spaimintati; pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit Il cautati? S-a sculat, nu este aici; iata locul unde L-au pus pe Dinsul. Deci, duceti-va si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru, ca va merge mai inainte de voi in Galileea; acolo Il veti vedea pe El, precum v-a zis voua. Femeile, iesind degraba, au fugit de la mormint, caci le cuprinsese cutremur si spaima mare, si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau. Din acestea se arata ca femeile de mai sus sint altele, afara de cele de care ne spune Sfintul Evanghelist Luca si Matei si afara de Maria Magdalena.

 

Sfanta Maria Magdalena, ucenita si osirduitoarea lui Hristos, I-a slujit Lui cu dragoste si cu sirguinta si mai inainte de patimi. Ea a suferit durere indoit de mare, in vremea patimii Mintuitorului nostru Iisus Hristos; pe de o parte, vazind pe Domnul sau spinzurat pe Cruce, astfel incit putea cu usurinta sa-I numere oasele, capul ranit de spini, fata neavind chip, miinile si picioarele patrunse de piroane, coasta impunsa cu sulita si tot trupul ranit de batai; iar pe de alta, vazind pe Preacurata Lui Maica, tinguindu-se cu amar si lesinind de durerea inimii, o sprijinea si o mingiia.

 

Acestea toate sint probe doveditoare pentru adeverirea Invierii lui Hristos. Numai ea a mers de patru ori la Mormintul Lui si, dupa a patra intoarcere de la Mormint, a ramas linga Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, slujindu-i ei, de atunci pina la Inaltarea Lui la ceruri, nu ca unei maici a Dascalului si a Facatorului de bine, ci ca unei Maici a Insusi Fiului lui Dumnezeu, Facatorul tuturor.

 

Dupa inaltarea Lui la ceruri, a iesit si ea, ca un apostol, la propovaduire si, strabatind prin multe tari, a binevestit pe Hristos tuturor paginilor. Pe multi i-a adus la cunostinta de Dumnezeu, ca si Sfintii Apostoli, apoi a mers la Roma si a stat inaintea Cezarului Tiberiu, pe care Sfanta Maria Magdalena l-a tamaduit, fiind bolnav de un ochi. Ea, povestindu-i toate cele despre Hristos, l-a facut sa creada intr-Insul, dupa cum zic unii. De aceea el s-a pornit cu urgie impotriva lui Pilat si impotriva arhiereilor si i-a pedepsit, dupa faptele lor, cu rea si cumplita moarte. Dupa aceasta, ea a plecat din Roma si s-a dus in Efes, la Sfintul Ioan Cuvintatorul de Dumnezeu. Acolo slujind apostoleste la mintuirea oamenilor, prin fericita adormire s-a mutat catre Domnul si a fost ingropata la intrarea pesterii, de catre Sfintul Ioan Cuvintatorul de Dumnezeu. Tot acolo au adormit si cei sapte sfinti tineri mai pe urma.

 

Pe vremea imparatiei preainteleptului Leon, s-au adus de acolo in Constantinopol cinstitele moaste ale Sfintei Maria Magdalena si le-a pus in minastirea Sfintului Lazar, pe care o zidise el. Acolo se savirsea praznuirea pomenirii ei, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Preasfintul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 778

Voteaza:

Sf. Maria Magdalena mironosita, intocmai cu Apostolii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE