Sf. Mc. Artemon, Sf. Mc. Maxim, Cvintilian si Dada

Patimirea Sfintului Mucenic Artemon

In timpul imparatiei lui Diocletian a fost mare prigoana impotriva crestinilor; de vreme ce au fost trimisi muncitori prin toate cetatile si tarile stapinirii romanilor, ca sa aduca jertfe zeilor si sa sileasca pe crestini la inchinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor pleca, sa-i schingiuiasca si sa-i ucida. Deci, a mers in partile Capadochiei un comit cu numele Patrichie, care savirsea porunca imparatului.

 

Dar mai inainte de venirea lui, fericitul Sisinie, episcopul Laodichiei, aflind ca se apropia comitul, a luat pe Sfintul Artemon presbiterul si pe oarecare din crestini si s-a dus noaptea in capistea Artemidei si au sfarmat pe toti idolii ce au fost acolo si i-au ars cu foc. Apoi intorcindu-se la biserica crestina, care era la cinci stadii de cetate, isi savirseau obisnuitele rugaciuni si-i intarea pe credinciosi, zicindu-le: "Fiii mei, auzim de Antihrist cel ce vine in cetate, vrind sa ucida pe crestini. Deci, nimic sa nu va desparta pe voi de dragostea lui Hristos, nici focul, nici sabia, nici fiarele si nici un fel de moarte oricit de cumplita".

 

Iar dupa ce a intrat in cetate comitul Patrichie, a adus mai intii o jertfa in capistea lui Apolon si a facut in acea zi cercetare. Apoi ingrozirile imparatesti le-a pus inainte si s-au indeletnicit cinci zile in cercetari si in vinatoare. Dupa aceea a intrat in capistea Artemidei, vrind sa savirseasca necurata jertfa si negasind pe idoli, intreba unde sint. Iar oarecare din elini i-au spus ca episcopul Sisinie cu preotul sau Artemon si cu alti crestini au sfarimat pe Artemida si pe ceilalti idoli ce au fost acolo.

 

Deci, intrebind comitul unde este episcopul si crestinii, i-a raspuns ca s-au adunat in biserica lor. Atunci comitul indata incalecind pe cal, s-a dus cu ostasi inarmati spre biserica crestina, ca sa verse singele celor credinciosi, iar pe Sisinie si pe Artemon sa-i taie bucati. Dupa ce s-a apropiat el de biserica, cind era ca de o stadie, deodata l-a cuprins niste friguri mari, incit a cazut si foc peste masura l-a cuprins, incit pe nasalie l-au dus la o casa ce se afla acolo.

 

Dupa ce a innoptat, ostasii au stat cu luminari pe linga comi-tul cel bolnav, asteptindu-i moartea, iar comitul a zis catre casnicii sai: "Crestinii m-au blestemat si Dumnezeul lor ma munceste". Zis-au lui casnicii: "Puternicii zei si luminata zeita Artemida, te vor face pe tine sanatos". Bolind el greu si simtind ca moare, a zis catre ostasi: "Duceti-va in biserica crestina si spuneti episcopului Sisinie, ca asa zice comitul Patrichie: "Mare este Dumnezeul crestinilor". Deci, roaga-te catre dinsul pentru mine, ca sa ma scol din aceasta boala grea si-ti voi face chipul tau din aur si in mijlocul cetatii il voi pune".

 

Ducindu-se ostasii, au spus episcopului cuvintele comitului, iar episcopul i-a raspuns: "Aurul tau cu tine sa fie! Dar de crezi in Domnul nostru Iisus Hristos, te vei izbavi de boala ta". Si iarasi a trimis comitul, zicind: "Cred in Dumnezeul tau, numai sa ma tamaduiesc!" Deci, episcopul a facut pentru dinsul rugaciune si indata comitul s-a sculat sanatos, neavind nicidecum boala trupeasca. Dupa citeva zile comitul Patrichie s-a dus in cetatea Cezareei din Palestina, fiind departe de Laodiceia cam la trei stadii si a intimpinat pe Sfintul Artemon venind de la vinat. Pentru ca, cu cuvintul lui Hristos, vina fiare salbatice si il urmau doi cerbi si sase asine salbatice pe care le ducea preotul la episcop, fiindca avea episcopul o gradina frumoasa de pomi si intr-insa voia sa aiba si fiare salbatice.

 

Deci, poruncind comitul sa stea, a intrebat pe robul lui Dumnezeu Artemon, cum a vinat fiarele acelea. Iar el a raspuns: "Cu cuvintul Hristosului meu am vinat acestea!" Si i-a zis comitul: "Batrinule, mi se pare ca esti crestin". Sfintul a raspuns: "Din tinerete sint crestin". Atunci legindu-l cu doua lanturi, l-a dat pe el la doi ostasi, poruncind sa-l duca pe Artemon dupa dinsul, in cetatea Cezareei. Iar sfintul, fiind legat si intorcindu-se catre fiarele ce-i urmau lui, le-a zis: "Mergeti la Sisinie episcopul". Iar ele s-au dus si au stat linga usile ograzii bisericii si episcopul a intrebat pe portar: "De unde au venit aceste animale?" Atunci cu porunca lui Dumnezeu, un cerb luind glas omenesc, a zis: "Robul lui Dumnezeu, Artemon este prins de catre raucredinciosul comit si l-au dus legat in Cezareea, iar pe noi ne-a trimis la tine".

 

Episcopul s-a spaimintat de grairea cerbului si suspinind greu de prinderea lui Artemon, a chemat pe diaconul Filie si i-a zis: "O minune noua s-a facut, ca iata din aceste fiare pe care le vezi, un cerb a grait cu glas omenesc, spunind, ca robul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necuratul comit si l-a dus in Cezareea legat. Si m-a cuprins spaima de vorbirea omeneasca a cerbului si jale grea pentru prinderea lui Artemon. Deci, ia citeva prescuri si du-te in Cezareea cu o sluga, ca sa afli daca sint adevarate cele graite de cerb". Diaconul, luind prescurile si o sluga, rugindu-se, s-a dus.

 

Sosind in Cezareea, a aflat pe Sfintul Artemon sezind in temnita si inchinindu-se lui, a zis: "Robule al lui Dumnezeu Cel de sus si pastor al oilor cuvintatoare, cum ne-ai lasat si ai cazut in miinile tiranului, caci noi n-am stiut? Ci una din fiarele salbatice a vestit episcopului despre tine, vorbind omeneste; de aceea m-a trimis episcopul aici, sa vad daca sint adevarate cele graite, pentru ca greu se mihneste pentru tine". Sfintul Artemon a raspuns: "Filie, slujitor al Domnului, daca te duci, vesteste stapinului meu, sfintului episcop, ca sint prins la cazne pentru Hristos si sed in temnita. Deci, sa se roage pentru mine ca sa pot birui izvodirile cele viclene ale calaului urit de Hristos si sa ma invrednicesc a fi partas cu Domnul meu, Iisus Hristos". Apoi si-au dat sarutare unul altuia si s-au despartit; diaconul s-a intors la locul sau, iar Artemon a ramas in lanturi.

 

Venind diaconul la episcop si spunindu-i cuvintele lui Artemon, episcopul s-a rugat cu lacrimi catre Dumnezeu graind: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai izbavit pe Daniil din groapa cu lei si pe cei trei tineri i-ai scos din cuptorul cel infocat a lui Nabucodonosor, izbaveste si pe robul tau Artemon de vrajmasul Patrichie si fa ca sa biruiasca toate scornirile de munca ale acestuia si il numara in ceata sfintilor mucenici".

 

Intr-una din zile comitul Patrichie, facind cercetare in cetatea Cezareei, a poruncit sa aduca inaintea sa pe Sfintul Artemon, presbiterul Laodichiei si a zis catre dinsul: "Batrinule, spune-ne cum te numesti!" El a raspuns: "Ma numesc Artemon, rob al lui Hristos Dumnezeul meu". Comitul zise: "Tu esti cel care ai sfarimat chipul cel cioplit al marii zeite?" Sfintul raspunse: "Eu sint". Comitul zise: "Spune-mi, batrinule, cum ai asuprit puterea ei, cum n-ai crutat chipul acela si cum nu te-ai temut de rasplatirea ei? Iata ea fiind blinda te-a lasat sa traiesti inca". Sfintul Artemon raspunse: "Si pe tine te voi asupri, rugindu-ma Dumnezeului meu, si-ti voi birui tirania ta! Iar pe idolul cel mort si mut cum n-as fi putut sa-l asupresc?". Comitul zise: "Eu, auzind de numele tau, ca te numesti Artemon, socoteam ca esti rob al zeitei Artemida si mi se pare ca, chiar aceea te-a lasat sa traiesti, pentru ca esti de un nume cu dinsa". Sfintul raspunse: "Preanecuratule pagin, fiu al diavolului, intunecatule cu mintea, daca voiesti sa auzi de numele meu, intelege ca eu, fiind inca in pintecele maicii mele, mi s-a daruit acest nume de la Dumnezeu". Comitul a zis: "Cinsteste-ti batrinetile, cruta-ti caruntetile si jertfeste marelui Asclipios, zeul acestei cetati". Sfintul raspunse: "Saisprezece ani am fost citet, citind cartile in biserica Dumnezeului meu; douazeci si opt de ani am fost diacon, citind Sfinta Evanghelie si treizeci si trei de ani am implinit in preotie, invatind pe oameni si povatuindu-i la calea mintuirii cu ajutorul lui Hristos. Iar acum imi poruncesti sa fiu asemenea tie si sa jertfesc diavolului ce este in idolul cel nesimtitor? Iata, vreau sa vad pe zeul tau si sa-i cunosc puterea". Comitul zise: "Mare slava si putere are marele zeu Asclipios! Iar daca cineva nu aduce tamiie cu rugaminte inaintea capistei lui, nu poate sa intre inauntru; caci erau niste balauri petrecatori in capistea lui Asclipios si slujitorii le aduceau mincaruri dulci odata pe an". Sfintul zise: "Sa mergem in capistea lui Asclipios si daca nu ma va lasa sa intru inauntru, atunci ii voi aduce tamiie!"

 

Mergind comitul si poporul cu sfintul, apropiindu-se de capistea aceea, balaurii si mai ales necuratele duhuri dintr-insii, nesuferind venirea mucenicului si puterea lui Hristos ce era intr-insul, scoteau suieraturi infricosate in capiste si tulburare, incit se clatina ca un copac de vint, si vazind aceea popoarele si comitul, fugeau de frica. Dupa aceea comitul a zis catre sfint: "Vezi cit de mare este puterea lui Asclipios, caci pe nimeni nu lasa sa intre la dinsul fara tamiie?" Sfintul zise: "Porunceste jertfitorului tau sa-mi deschida capistea, caci eu voi intra". Si a poruncit comitul sa deschida capistea. Iar slujitorul care se numea Vitalie a zis catre comit: "Ma rog prealuminatei stapinirii tale, nu pot deschide fara tamiie si fara rugaminte; pentru ca este mare ingrozirea zeului Asclipios". Deci, luind slujitorul tamiia, a adus-o dupa obiceiul sau si a deschis usa cea incuiata, apoi a fugit indata.

 

Atunci comitul, stind departe, a zis catre sfint: "Batrinule, daca poti sa intri, intra". Iar sfintul, apropiindu-se de usa si facind semnul Crucii, a intrat cu indrazneala si balaurii stateau nemiscati. Sfintul s-a rugat catre adevaratul Dumnezeu, zicind: "Doamne Dumnezeul meu, Cel ce prin robul Tau Daniil ai sfarmat pe idolul Baal din Babilon si ai ucis balaurul, tu si acum, Doamne, prin mine pacatosul, cu puterea Ta dumnezeiasca ucide balaurii acestia, ca sa se preamareasca numele Tau cel Sfint". Apoi ingrozind pe balauri ca sa nu vatame pe nimeni, le-a poruncit sa-i urmeze si a iesit cu dinsii afara. Iar poporul si comitul, vazind cum iesisera balaurii din capistea lui Asclipios, s-au spaimintat si au inceput sa fuga.

 

Sfintul a strigat in urma lor: "De ce fugiti? Nu va temeti! Stati si vedeti cum, cu puterea Dumnezeului meu Cel adevarat, balaurii acestia vor muri inaintea ochilor vostri!" Si suflind asupra lor, indata i-a lasat morti, pentru ca s-au risipit inaintea picioarelor lui, fiind loviti ca de un tunet. Atunci Sfintul Artemon a grait catre comit: "Vezi, Patrichie, pe zeii cei cinstiti de voi, cum au murit prin puterea lui Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos?" Iar comitul si tot poporul s-au inspaimintat, vazind pe balauri ucisi fara fier, intre care era unul foarte mare, avind cinci coti grosime, iar in lungime douazeci si cinci de coti.

 

Vazind aceasta Vitalie slujitorul, si-a ridicat glasul si a zis: "Mare este Dumnezeul crestinilor si mare este puterea acestui barbat! Caci prin suflarea gurii a ucis pe acesti balauri" Si, cazind la picioarele sfintului, graia: "Robule al Dumnezeului Celui de sus, nu ma departa de tine, ci ma rog tie, insemneaza-ma cu puterea Dumnezeului tau, ca sa fiu desavirsit, oaie a turmei tale. Pentru ca pina acum am fost in inselaciune, uitindu-ma la idoli si la acesti balauri, iar acum cunosc pe Dumnezeul cel adevarat!" Iar paginul comit, avind ochii sufletesti orbiti, desi vedea o minune ca aceea, insa n-a voit sa cunoasca adevarul prin puterea dumnezeiasca, ci socotea ca Artemon prin vraji a ucis balaurii.

 

Nesuferind rusinea si umplindu-se de minie pentru a sa rusinare si pentru pierderea balaurilor, a poruncit ca iarasi sa piarda pe sfintul mucenic si sa-l supuna la intrebare inaintea nedreptei sale judecati. Si a zis cu minie catre sfintul: "Asa ma jur pe zeita cea mare Artemida si pe luminatul Apolon, ca de nu vei spune cu ce putere ai ucis balaurii cei mari, in bucati te voi sfarima". Raspuns-a mucenicul: "Cu puterea lui Hristos si cu ajutorul Sfintului Arhanghel Rafail, trimis de Dumnezeu, am ucis pe balaurii vostri". Zis-a comitul: "Oare poate Cel rastignit de neamul jidovesc, sa aiba o putere ca aceasta?" Zis-a sfintul: "O, intunecatule cu rautatea, invechitule in rautati si mostenitorule al iadului, ai auzit si inca auzi, ca prin puterea Dumnezeului meu, au murit fiarele voastre". Atunci comitul, umplindu-se de minie, a ars o tigaie unde a pus pe sfintul mucenic, inca si tepi de fier a ars si a poruncit ca sa-l impunga si cu alte fiare ascutite sa-i taie madularele trupului. Si zicea catre dinsul: "Vezi, nesupusule batrin, cum piere trupul tau in munci?" Iar patimitorul, cautind la cer, a zis: "Doamne Iisuse Hristoase, nu lasa pe necuratul comit sa rida de mine robul Tau; caci stii, ca pentru Tine patimesc astfel. Ci da-mi rabdare pina in sfirsit, sa se rusineze vrajmasul meu. Asculta, Dumnezeule, rugaciunea robului Tau si ia in urechi ruga mea, Doamne Savaot. Pentru ca Tu ai facut cerul si pamintul si toate cele ce sint minunate sub cer. Tu esti Domn al tuturor si nu este cel ce poate sa se impotriveasca Tie. Deci cu mila Ta mintuieste-ma, Doamne. Tu ai sfintit pe pruncul Tau, Abel, cel fara de rautate si junghiat fara vina. Tu ai indreptat si la inaltime ai rinduit pe placutul Tau Enoh. Tu ai pazit in corabie pe Noe si ai inaltat pentru binecuvintare pe arhiereul Melchisedec. Pentru jertfa ai preamarit pe Avraam, ai inmultit neamul lui Iacov prin nasterea de fii, ai scos din focul Sodomei pe Lot si ai fericit prin rabdare pe Iov. Cu al Tau ajutor Iosif a biruit patimile trupesti, s-a preamarit Moise, robul Tau, asupra vrajmasilor si toti cei indreptati prin Tine, Te lauda pe Tine Dumnezeul Cel preamarit. Acum si eu, robul Tau, ma rog Tie, Doamne, miluieste-ma pe mine cu mila Ta si ajuta-ma cu puterea Ta".

 

Astfel rugindu-se sfintul, iata cerbul care graise in Laodiceia cu glas omenesc catre episcop, a intrat in Cezareea si trecind prin mijlocul poporului in acea priveliste, a cazut inaintea sfintului mucenic Artemon si-i lingea picioarele cele sfintite. Apoi, stind inaintea comitului, prin dumnezeiasca porunca pentru mustrarea si infruntarea paginilor, iarasi luind glas omenesc, a inceput a zice: "O, comitule, raucredinciosule, cunoaste ca nimic nu este care sa fie cu neputinta la Dumnezeu si puternic este si celor necuvin-tatoare sa le dea grai omenesc spre aratarea dumnezeiestii Sale puteri. Deci sa stii ca robul lui Dumnezeu, Artemon, degrab se va libera, iar tu de doua pasari ceresti vei fi rapit si vei fi aruncat intr-o caldare clocotita, pentru ca pe Dumnezeu, pe care L-ai marturisit si ai crezut intr-Insul, de Acela te-ai lepadat si pe omul cel drept, fara omenie il muncesti".

 

Iar necuratul comit, fiind dat in vileag si mustrat de dobitocul cel salbatic, dar socotind aceea vraja, s-a miniat foarte si a poruncit ostasilor sa ucida cerbul acela. Si unul din ostasi, luind o sulita, s-a pornit sa ucida pe cerb; dar cerbul a sarit, iar sulita a lovit pe stolnicul comitului si l-a strapuns, iar cel insulitat, indata in acel loc si-a dat sufletul. Acest lucru vazindul comitul, i-a fost jale de stolnicul sau si, sculindu-se de pe divan, s-a dus la casa sa, iar pe mucenic a poruncit sa-l arunce iar in temnita.

 

A doua zi, a poruncit comitul sa gateasca o caldare mare, s-o umple cu smoala si s-o fiarba, vrind ca sa arunce intr-insa pe mucenic cu capul in jos. Si facindu-se aceasta, slujitorii au mers sa-i spuna de fierberea caldarii cu smoala; iar comitul, vrind cu ochii sai sa vada caldarea aceea, a incalecat pe cal si s-a dus spre caldare. Iar dupa ce s-a apropiat, s-au pogorit din cer doi ingeri ca doi vulturi si, apucind de pe cal pe comit, l-au aruncat in smoala care fierbea in caldare si s-a topit, incit nici oasele nu i-au mai ramas.

 

Atunci ostasii si tot poporul, vazind aceasta, s-au inspaimintat si au fugit, iar sfintul, fiind scos din caldare, a ramas singur la un loc, si stind, slavea pe Dumnezeu. Deci, plecindu-si genunchii, s-a rugat si a izvorit din locul acela izvor de apa. Apoi, venind Vitalie, slujitorul idolesc si alti multi, au fost invatati si s-au botezat de sfintul. Iar in noaptea aceea, a venit un glas de sus, zicind catre mucenic: "Iesi din cetatea aceasta si vino in Asia, in locul ce se numeste Vuli, care este linga mare. Acolo vei afla pe Alexandru si pe Pironia, maica aceluia, si vei curati impreuna cu dinsii pe multi de diavoli si de felurite boli si multi luminindu-se prin tine, vor preamari pe Dumnezeu".

 

A doua zi, s-au adunat la Sfintul Artemon toti cei nou-luminati prin botez. Iar el, luind piinea dumnezeiestilor Taine, a frint-o in bucati si amestecind-o in paharul sfint, le-a dat, zicind: "Aceasta piine este Trupul lui Hristos si acest vin este Singele lui Hristos, cel varsat pentru sufletele voastre! Deci, paziti-va, fiilor, ca nici unul din voi sa nu va despartiti de dragostea lui Hristos, ci stati neclintiti in credinta; caci mie mi s-a poruncit sa ma duc in Asia".

 

Auzind episcopul Cezareei toate cele despre Sfintul Mucenic Artemon, ca multi au fost botezati de el si ca invata pe popor cuvintul adevarului, a mers la dinsul cu credinciosii care erau cu el si sarutind pe sfint si facind rugaciune, au insemnat locul acela cu un semn, pe care a patimit Sfintul Mucenic Artemon si dupa aceea a zidit pe el o biserica. Iar din mucenicii cei botezati, pe unii i-a sfintit preoti, pe altii diaconi, iar pe Vitalie l-a pus episcop; caruia i-a si incredintat partile Palestinei. Iar Sfintul Mucenic Artemon, sarutind pe episcop si pe popor, a iesit spre partea Asiei hotarita lui. Dar pe cale fiind rapit de inger, a fost dus la locul unde a fost trimis; acolo a facut minuni mari cu puterea lui Dumnezeu, caci pe multi i-a luminat si i-a adus la Dumnezeu.

 

Dupa aceea prinzindu-l cei necredinciosi, i-au taiat capul si astfel s-a dus la vesnicele locasuri, ca sa ia cununa cinstitei slave de la Hristos Dumnezeul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh se cuvine slava si inchinaciune in vecii vecilor. Amin.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Dimitrie Peloponisiu care s-a nevoit la anul 1803.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor muceniri Maxim, Cvintilian si Dada.

 

In zilele imparatilor Maximilian si Diocletian, fiind prinsi sfintii acestia in satul Oxivia, au fost dusi la Tavrichie si Gaiu. Si guvernatorii stand la cercetare, sfintii marturisind pe Hristos, au fost bagati la inchisoare; iar cand dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotriva; si dupa ce s-au sculat ei au stat la rugaciune, intarindu-se unul pe altul, si venind ingerul Domnului i-a facut pe ei indrazneti. Iar dupa ce s-a facut ziua, sculandu-se ei si foarte silniciti fiind de rau-credinciosi, nu s-au lepadat de Hristos, ei in chip limpede si cu indrazneala marturisindu-L Dumnezeu adevarat si Facator al totului, au fost batuti cumplit si pusi la inchisoare; apoi mai in urma, impreuna cu ceilalti fiind cercetati li s-au taiat capetele.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Elefterie Persul.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Teodosie.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Zoil.

 

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 492

Voteaza:

Sf. Mc. Artemon, Sf. Mc. Maxim, Cvintilian si Dada 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE