Sf. Mc. Terentie si cei impreuna cu el

Patimirea Sfintilor Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompia, Zinon, Alexandru, Teodor si cei impreuna cu dinsii 

Decie, paginul imparat al Romei, prin credinta sa cea rea a inchinarii la idoli, vrind pe toti sa-i cufunde in groapa pierzarii, ca un fiu al diavolului, a trimis porunca in toate partile stapinirii sale, ca toti crestinii sa fie atrasi cu sila la inchinarea de idoli si la gustarea din cele jertfite idolilor; iar cei ce se vor impotrivi, sa primeasca judecata si pedeapsa. Dupa ce a ajuns acea porunca in Africa, la ighemonul Fortunatian, sezind ighemonul la judecata si chemind pe tot poporul la sine, astfel le zicea: "Jertfiti zeilor, iar de nu, cu cumplite chinuri va veti munci si rau veti muri".

 

Aceasta zicind, a pus uneltele cele de muncire dinaintea poporului, pe care vazindu-le, multi s-au infricosat si supunindu-se ighemonului, s-au departat de credinta in Hristos. Iar unii dintre credinciosi, in numar de patruzeci, cu tarie au vrut sa moara pentru Hristos. Si graiau cu nadejde unul catre altul: "Paziti-va, fratilor, ca sa nu ne lepadam de Hristos, Dumnezeul nostru, ca nici Acela sa nu se lepede de noi inaintea Tatalui Celui ceresc si a sfintilor Lui ingeri.

Aduceti-va aminte de ceea ce a zis Domnul: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, caci sufletul nu pot sa-l ucida; ci va temeti mai mult de cel ce poate si sufletul si trupul sa-l piarda in gheena". Astfel robii lui Hristos intarindu-se unul pe altul cu cuvinte, ighemonul Fortunatian le-a zis: "Va vad barbati intelepti, desavirsiti cu anii si ma minunez pentru ce stati intr-o nebunie ca aceasta; caci marturisiti ca Acela este Dumnezeu si Imparat, pe care evreii, ca pe un facator de rele, L-au rastignit".

 

Atunci Sfintul mucenic Terentie i-a raspuns pentru toti: "De ai fi cunoscut o, ighemoane, puterea lui Hristos Cel rastignit, lasind ratacirea idoleasca, te-ai fi inchinat Aceluia si i-ai fi slujit Lui; caci este Fiul lui Dumnezeu, indurat si milostiv, Care cu bunavoirea lui Dumnezeu, Tatal Sau, S-a pogorit pe pamint si pe a Sa dumnezeire unind-o cu omenirea, pentru mintuirea noastra a rabdat Crucea de buna voie". Ighemonul a zis: "Jertfiti zeilor, iar de nu veti voi sa jertfiti, apoi madularele voastre le voi arde si va voi pierde pe voi". Iar Sfintul Terentie a raspuns: "Oare ti se pare ca cu frica ne vei ingrozi pe noi? Nu sintem asa de slabi, ca, lasind viata cea fara de moarte si pe datatorul Acela, sa ne inchinam dumnezeilor celor straini. Deci, fa degraba ceea ce voiesti a face, scornind munci impotriva noastra, ca sintem robi tari si statornici ai lui Hristos".

 

Miniindu-se ighemonul, a poruncit ca sa-i dezbrace de haine si sa-i traga la capistea cea idoleasca; si erau idolii impodobiti cu imbracaminte de aur si de argint de mult pret. Deci, intrind ighemonul, a zis catre sfinti: "Jertfiti lui Heracle marele zeu, ca-i vedeti slava si puterea!" Iar Sfintul Terentie a zis: "Te amagesti singur nestiind cele ce-ti sint tie de folos; pentru ca dumnezeii tai acestia sint pietre, lemne, arama si fier si i-ati impodobit cu aur, ca sa se amageasca oamenii si sa-i departeze pe dinsii de viata vesnica. Ca acei idoli nu vad, nu graiesc, nu aud si nu umbla, ca sint facuti de miini omenesti si cu asemanare omeneasca inchipuiti. Deci, asemenea lor sa fie cei ce-i fac pe ei si toti cei ce nadajduiesc in ei. Spuneti dar, rogu-va, oare pot sa-si ajute lor, aceia pe care-i numiti dumnezei? Sau pot sa izbindeasca asupra celor ce le fac lor rau? Si daca lor nu-si pot ajuta, apoi cum ne vor ajuta noua?"

 

Acestea auzindu-le ighemonul, a poruncit ca pe Terentie, African, Maxim si pe Pompia sa-i arunce in temnita cea mai dinauntru si cu toata intarirea sa-i pazeasca, zicind: "Miine dimineata ii voi scoate pe dinsii la cercetare". Iar pe fericitul Zinon, Alexandru si Teodor, impreuna cu toti ceilalti in numar de 36, punindu-i inaintea judecatii aproape de capistea idoleasca, a zis catre dinsii: "Deoarece din sfada si cearta voastra cea dintii, nici o sporire sau folos nu s-a facut, ascultati-ma pe mine si aduceti jertfe marelui zeu Heracle". Raspuns-au sfintii: "De multe ori ti-am spus ca sintem crestini, de care lucru te-ai instiintat de la cele dintii intrebari, si niciodata nu vei putea sa ne indupleci ca sa cinstim pe necuratii idoli si sa ne inchinam lor, pentru ca iti vom raspunde cu usurinta la toate intrebarile tale". Zis-a ighemonul: "Daca nu voiti sa ascultati sfaturile mele de voie, apoi si fara de voie veti asculta poruncile imparatilor celor nebiruiti". Si a poruncit sa-i bata fara de crutare cu toiege grele si cu vine uscate. Iar sfintii mucenici, ridicindu-si miinile spre cer, au strigat intr-un glas, zicind: "Cauta spre noi, Doamne, Dumnezeul nostru, si ajuta robilor tai si ne izbaveste de cel potrivnic".

 

Aceasta auzind-o ighemonul, poruncea ca mai cumplit sa-i bata; si multi slujitori s-au schimbat, unii dupa altii batind si iarasi a poruncit sa-i bata cu bete, desi toate cele dinlauntru ale lor se vedeau. Insa atit de luminoase si de vesele erau fetele mucenicilor, incit toti se minunau de rabdarea si de barbatia cea nebiruita a sfintilor. Iar dupa bataie a zis catre dinsii ighemonul: "Jertfiti zeilor si va veti libera". Iar sfintii taceau. Deci, miniindu-se ighemonul, a poruncit sa arda tepi de fier, sa le friga spatele lor, apoi cu otet si sare sa unga ranile lor si cu aspre bucati de par sa le frece.

 

Atunci sfintii mucenici ai lui Hristos, cautind spre cer au zis: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai mintuit din cuptorul cel aprins pe cei trei tineri Anania, Azaria si Misail, nelasindu-i sa se vatame de vapaie cit de putin; iar pe Daniil din gurile leilor l-ai izbavit, pe Moise din miinile lui Faraon l-ai scos si pe Sfinta Tecla de foc si de fiare ai aparat-o; Cel ce dai iubitilor Tai desavirsita biruinta asupra vrajmasilor; Cel ce ai ridicat din morti pe Pastorul oilor Cel Mare, pe Fiul Tau, Domnul nostru Iisus Hristos; Cel ce ne-ai aratat noua multe faceri de bine; Cel ce ai zidit lumina si ai intins cerul ca o piele; Cel ce numeri multimea stelelor si le stii numele tuturor; Cel ce ai dus adevarul pina la marginile pamintului, auzi-ne si pe noi, cei ce ne rugam Tie si din nevoile noastre izbaveste-ne, ca a Ta este slava in veci. Amin".

 

Sfirsindu-si ei rugaciunea, ighemonul iarasi umplindu-se de minie, a poruncit ca spinzurindu-i, sa-i strunjeasca cu unghii de fier, incit curgea singele ca piraiele din coastele lor. Dar de muncile acelea cumplite, nici cit de putin nu se biruiau, nici nu slabeau; pentru ca Dumnezeu ii intarea, dindu-le putere si tarie. Si a zis catre dinsii ighemonul: "Oare v-au invatat pe voi muncile? Oare v-ati deprins a va departa de la nebunia voastra, sau inca in necuratia voastra petreceti?" Iar sfintii nimic nu au raspuns. Ighemonul a zis atunci cu minie: "Voua va zic acestea, necuratilor". Iar sfintii, cautind spre cer, au zis: "Dumnezeule Atotputernice, Cel ce altadata ai plouat cu foc asupra cetatii Sodoma pentru faradelegile ei, deci si acum rastoarna si risipeste aceasta capiste necurata a necuratilor zei, pentru adevarul Tau".

 

Zicind aceasta, si-au facut semnul crucii lui Hristos pe fetele lor si au suflat asupra capistei si indata au cazut idolii cu mare zgomot si s-au risipit la pamint. Atunci sfintii mucenici au zis catre ighemon: "Vezi pe zeii tai? Unde este acum taria si puterea lor? Oare n-au putut sa-si ajute lor?" Iar dupa putin timp a cazut si capistea si s-a risipit pina in temelie. Deci, umplindu-se ighemonul de multa minie, pentru stricarea zeilor sai si a capistei, a poruncit ca pe sfintii mucenici sa-i taie cu sabia. Iar ei de un raspuns de moarte ca acela veselindu-se, slaveau pe Dumnezeu si bucurindu-se mergeau la locul cel de moarte. Sosind acolo, si-au plecat genunchii, si-au intins cu osirdie grumajii sub sabie pentru Hristos. Si asa au murit ucisi de sabie. Iar niste barbati bine credinciosi luind sfintele lor trupuri, le-au ingropat la un loc sfint.

 

Dupa uciderea acestor sfinti mucenici, a poruncit ighemonul, ca pe Sfintii Terentie, African, Maxim si Pompia, sa-i aduca inaintea sa si a zis: "Jertfiti zeilor, iar de nu, rau veti patimi si nimeni nu va putea sa va scoata din miinile mele". Raspuns-au sfintii: "Sintem crestini, precum de multe ori ti-am spus si in Hristos ne-am pus nadejdea noastra. Iar diavolilor nu ne vom inchina, nici vom sluji zeilor tai si de muncile tale nu ne temem. Deci, pune asupra noastra orice fel de munca vei voi; pentru ca noi credem Dumnezeului nostru, ca biruit vei fi de noi, precum si diavolul este biruit de Hristos, Cel ce ne intareste, ca sa-ti biruim socotinta ta cea rea".

 

Deci, ighemonul a poruncit ca iarasi sa duca in temnita pe sfintii mucenici si fiare grele sa puna pe grumajii lor, iar miinile si picioarele sa le lege cu legaturi de fier, ba inca si cuie de fier sa le astearna pe pamint si pe acelea sa puna pe mucenici, nelasind pe cineva din crestini sa intre la ei, ca sa le dea hrana. Intr-o mucenicie ca aceea fiind sfintii si rugindu-se lui Dumnezeu, la miezul noptii a stralucit o lumina mare in temnita si Ingerul Domnului a stat inaintea lor si a zis catre dinsii: "Terentie, Africane, Maxime si Pompie, robii Dumnezeului Celui de sus, sculati-va si intariti-va trupurile voastre". Acestea zicindu-le ingerul, s-a atins de lanturile cele de fier si indata lanturile, rupindu-se, au cazut. Si iata o masa s-a vazut inaintea lor, plina de toate bunatatile. Si le-a zis ingerul: "Odihniti-va si primiti hrana pe care v-a trimis-o Hristos voua!" Iar sfintii, binecuvintind pe Hristos Dumnezeu, s-au intarit cu hrana si cu bautura aceea si au dat multumire Stapinului lor.

 

Strajerii, vazind lumina in temnita, au intrat inauntru si au vazut pe sfintii mucenici bucurindu-se si veselindu-se si au spus aceasta ighemonului. Iar acela, scotind dimineata pe sfintii mucenici, i-a pus inaintea judecatii si a zis catre dinsii: "Au nu v-au invatat pe voi chinurile ca sa va lepadati de nebunia voastra, sa va apropiati de zei si sa va inchinati lor?" Raspuns-a Sfintul Terentie: "Nebunia aceasta sa fie la noi si la toti cei ce iubesc pe Dumnezeu, caci cel nebun al lui Dumnezeu este mai intelept decit oamenii, iar intelepciunea omeneasca este nebunie la Dumnezeu. Nebuni si fara de minte am fi fost daca, lasind pe Dumnezeu, ne-am fi inchinat diavolilor, precum faci tu". Iar ighemonul, miniindu-se de acele cuvinte, a poruncit ca spinzurindu-i pe dinsii la munci, cu unghii de fier sa le strunjeasca coastele. Fiind strunjiti sfintii, se rugau lui Dumnezeu, zicind: "Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui ce este in veci, Lumina crestinilor, nadejdea noastra cea incredintata, fii cu noi si ne ajuta; nu ne rusina pe noi cei ce patimim pentru numele Tau cel Sfint".

 

Astfel rugindu-se, nu simteau muncile cumplite, caci Hristos le usura. Apoi iarasi a poruncit ighemonul sa-i arunce in temnita si a chemat vrajitorii si descintatorii cei ce stiau sa farmece fiarele si jivinele. Le-a poruncit ca pe cele mai cumplite jivine, pe aspide, vipere si serpi, cu farmecele lor adunindu-le sa le inchida in temnita cu mucenicii. Si facindu-se aceea, jivinele tirindu-se pe linga picioarele sfintilor mucenici, nici nu se atingeau si nici nu-i vatamau pe ei; iar sfintii, cintind, preamareau pe Dumnezeu. Astfel trei zile si trei nopti sfintii sezind inchisi in temnita cu jivinele, in a patra zi, noaptea a trimis ighemonul sa afle, oare mucenicii sint omoriti si mincati de serpi? Iar trimisii, apropiindu-se de usile temnitei, au auzit pe sfintii legati, cintind si laudind pe Dumnezeu.

 

Apoi, vrind ca sa stie neaparat ce se face in temnita, s-au suit deasupra si au descoperit acoperamintul si au vazut pe sfinti sezind si pe Ingerul Domnului stind, dar nelasind jivinele sa se apropie de sfintii mucenici. Aceasta vazind-o, s-au spaimintat si au spus ighemonului. Si foarte de dimineata sculindu-se ighemonul, a poruncit fermecatorilor ca sa ia din temnita serpii, aspidele, viperele si toate jivinele, iar pe mucenici sa-i duca la judecata; si dupa ce fermecatorii s-au apropiat de temnita si au grait dupa obicei cuvintele cele vrajitoresti, nu i-au mai ascultat jivinele. Si fiind usile descuiate, toate cu multa minie au sarit asupra fermecatorilor lor si i-au ranit de moarte; pe toti ceilalti oameni care se aflau acolo i-au omorit si au fugit la locurile lor. Dupa aceea sfintii rabdatori de chinuri au fost dusi la ighemon spre a fi judecati.

 

Vazindu-i ighemonul nevatamati citusi de putin, s-a umplut de minie si i-a osindit la taiere de sabie. Atunci sfintii s-au bucurat cu bucurie negraita si, mergind la moarte cu veselie, cintau: Mintuitu-ne-ai pe noi, Doamne, de cei ce ne necajesc si pe cei ce ne urasc pe noi i-ai rusinat. Iar slujitorii ducindu-i la locul de moarte, si-au implinit porunca. Astfel marturisitorii lui Hristos si-au luat cununa muceniciei, iar niste barbati cucernici ingrijind sfintele lor trupuri, le-au ingropat cu cinste, ca la doua stadii de cetate, intru slava Mintuitorului nostru Iisus Hristos, Care imparateste in vecii vecilor. Amin.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei proorocite Olda.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Iacov preotul si Aza diaconul.

 

Acesti sfinti au fost pe vremile lui Sapor imparatul persienesc; Iacov era din satul numit Farnata, iar Aza din satul ce se numia Vitniora. Fiind prinsi si infatisati la Ahoshargan intaiul vrajitor, si in priveliste marturisind pe Hristos, le-au turnat pe nari mustar cu otet; apoi au fost batuti, si fiind spanzurati sus, goi si fara de acoperamant, inghetau de raceala noptii. Apoi mai in urma fiind pogorati, si neplecandu-se a jertfi soarelui si focului, din porunca stapanitorului li s-au taiat capetele; si asa purtatorii de cununi s-au suit in ceruri.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului noul mucenic Dima, care a suferit mucenicia in Smirna, la anul 1363 si care prin sabie s-a savarsit.

 

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 242

Voteaza:

Sf. Mc. Terentie si cei impreuna cu el 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE