Sf. Mc. Vasilisc; Sf. Parinti de la Sinodul II Ecumenic; Sf. Mc. Sofia

Patimirea Sfintului Mucenic Vasilisc, nepotul Sfintului Teodor Tiron

(Scrisa de Sfintul Mucenic Evsignie)

 Dupa uciderea Sfintilor Mucenici Eutropie si Cleonic, cu care impreuna a patimit multe si Sfintul Vasilisc, el, raminind viu, sedea in temnita. Dupa moartea ighemonului Asclipiodot, a venit in locul lui, in partile Pontului, un alt ighemon cu numele Agripa, trimis de tinerii Maximian si Maxim, ca sa prigoneasca si sa ucida pe cei ce credeau in Hristos. Mai inainte de intrarea lui in cetatea Amasiei, Sfintul Vasilisc era acolo in temnita si se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, zicind: "Doamne, Iisuse Hristoase, adu-ti aminte de mine si nu ma uita pina in sfirsit, dar si chemarea mea spre mucenicie aratat s-o aduci la desavirsire, ca sa nu fiu despartit de acei sfinti barbati care au fost prinsi cu mine si au patimit mai inainte de mine si s-au incununat".

 

Deci, aratindu-i-se lui Domnul la miezul noptii in vedenia visului, i-a zis: "Imi aduc aminte de tine si nu te voi uita! Deja numele tau s-a scris de la inceput cu cei ce au fost prinsi cu tine; deci, nu te mihni ca cel mai de pe urma, pentru ca pe multi ii vei intrece si pomenirea ta o voi face slavita in tot pamintul. Du-te acum si da sarutarea cea mai de pe urma maicii tale, fratilor si rudeniilor, iar, cind te vei intoarce, vei lua cununa muceniceasca si indata te vei odihni in Comani.

Dar sa nu te temi de muncile ce ai sa le patimesti, ca Eu sint cu tine si nu te vor vatama supararile cele omenesti".

 

Desteptindu-se, Sfintul Vasilisc, s-a umplut de bucurie si, pe cind se ruga, a vazut usile temnitei deschise. Apoi, incepind a se face ziua, a rugat pe ostasii care il pazeau si pe pazitorul cel mai mare al temnitei, zicind: "Dati-mi voie pentru patru zile sa ma duc sa vad pe maica si pe fratii mei, cei ce petrec in satul Cumialii; iar dupa aceea ma voi intoarce cu alergare la adevaratul meu Tata, Iisus Hristos". Dar, ostasii si pazitorul temnitei i-au raspuns: "Viu este Domnul Dumnezeul tau, Caruia tu neincetat Ii slujesti, ca de nu ne-am teme de ighemon, pe care il asteptam sa vina indata, te-am elibera cu totul". Grait-a sfintul: "Nu voiesc sa fiu liber cu totul ci, precum am zis, sa ma duc numai sa ma inchin maicii mele, fratilor si rudeniilor, fiindca Domnul meu mi-a poruncit sa fac aceasta".

 

Ostasii zisera: "Ne temem ca nu cumva, dupa eliberarea ta, ighemonul sa te ceara degraba de la noi, fiindca am auzit astazi ca are sa vina ighemonul in cetate si toti cei legati sint inscrisi pentru judecata". Sfintul Vasilisc a zis: "Voia Dumnezeului meu este sa ma duc in satul meu; deci, daca aveti placere, sa mearga unii dintre voi cu mine, apoi ne vom intoarce impreuna". Atunci ostasii s-au invoit la voia Domnului si, sculindu-se unii dintre ei, s-au dus cu dinsul in satul lui si, cu multa bucurie, l-au intimpinat pe el fratii lui, caci avea trei frati si maica sa, si i-au ospatat si cinstit pe ostasi in casa lor.

 

A doua zi, chemind pe toate rudeniile lui, a grait multe catre dinsii din cele pentru folosul sufletului si din invatatura crestineasca, zicind ca ni se cade a intra in imparatia lui Hristos cu multe suparari. Deci, mingiindu-i pe toti si sarutindu-i cu sarutarea cea mai de pe urma, le-a zis: "Iubiti frati, parintilor si fiilor intru Hristos, petreceti in credinta Domnului nostru Iisus Hristos si sa nu va departati nicidecum de El; pentru ca nimic nu este lumea aceasta si cele din ea. Toate acestea sint ca o umbra ce trece, iar Domnul petrece in veci. Deci, ma rog voua, rugati-va pentru mine Stapinului nostru, Dumnezeul tuturor, sa-mi dea putere ca sa-mi savirsesc nevointa patimirii, precum a dat sfintilor Teodor Tiron, Eutropie si Cleonic, care au fost prinsi cu mine. Mintuiti-va, preaiubiti parinti, maicilor, fratilor, surorilor si fiilor, ca ma duc acum de la voi si nu ma veti mai vedea in viata aceasta vremelnica". Sfintul, zicind acestea, s-a facut plingere si tinguire mare si au zis catre dinsul: "Dupa ce iti vei savirsi bine alergarea ta, roaga-te Domnului pentru noi si pentru tot neamul crestinesc, ca sa inceteze prigoana asupra credintei celei sobornicesti si ca sa se piarda slujirea la idoli, iar darul lui Hristos sa straluceasca peste tot pamintul". Dupa acestea, Sfintul Vasilisc se pregatea sa se intoarca cu ostasii pe aceeasi cale la temnita, in legaturile sale.

 

In acea vreme ighemonul Agripa a ajuns in cetatea Amasiei, si, chemind pe cei mai dintii intre cetateni, a intrat cu dinsii in capistea idoleasca, care se numea Petason si in alta numita Serapion, aducind jertfa necuratilor lui zei. A doua zi, sezind la judecata, cerceta pe cei ce erau in legaturi; astfel a chemat mai intii pe Vasilisc, fiindca auzise de dinsul si voia sa-l puna pe el mai intii inaintea judecatii sale. Ducindu-se in temnita unul din cei mai mari ai cetatii, ca sa aduca pe Vasilisc la ighemon, nu l-a gasit in legaturi. Deci, a prins pe pazitorul temnitei si, legindu-l, l-a dus in divan. Ighemonul, schingiuindu-l, il intreba: "Cum ai dezlegat pe vrajmasul zeilor nostri, nesocotind poruncile imparatesti?" Iar pazitorul a raspuns: "Sint doua zile astazi, de cind Vasilisc s-a dus cu ostasii in satul lui". Ighemonul, umplindu-se de minie, a zis: "Capul tau il voi taia cu sabia, de nu vei pune inaintea mea pe hulitorul si ocaritorul zeilor". Zis-a pazitorul temnitei: "Intr-a patra zi il voi aduce inaintea ta".

 

Ighemonul a trimis indata cu pazitorul acela, pe un slujitor al sau, om cu obicei salbatic si cumplit, impreuna cu multi ostasi, si a zis aceluia: "Acum te voi cunoaste pe tine daca esti adevarat rivnitor catre zei, de vei prinde pe acel hulitor si batjocoritor si-l vei aduce legat la mine in Cumani, ca acolo ma duc". Deci, slujitorul acela, plecind de la ighemon, a gatit niste incaltaminte de arama, care avea inauntru piroane lungi de fier ascutite si, luind pe pazitorul temnitei si pe ostasi, s-a dus in satul lui Vasilisc, ducind pe un asin lanturi grele de fier. Si m-am dus si eu - zice scriitorul acestei pomeniri, Sfintul Evsignie - urmindu-le lor, ca voiam sa vad patimirea si sfirsitul Sfintului Vasilisc.

 

Ajungind ei la satul acela, au prins pe mucenic tocmai cind iesea din casa si se indrepta spre cetatea Amasiei, la legaturile lui. Deci, l-au legat cu doua lanturi, un lant de fier i-au pus pe grumaz si l-au incaltat cu incaltamintele cele de arama, care aveau piroane. Acele piroane au strabatut picioarele sfintului pina la oase, curgind singe din rani si, batind tare pe mucenicul lui Hristos, il duceau spre cetatea Cumani. Pe el ii petrecea plingind, maica sa, fratii si rudeniile lui; iar maica sa zicea catre el: "Fiul meu preadulce, Hristos, pe Care L-ai iubit, Acela sa-ti fie tie de ajutor in aceasta nevointa muceniceasca; viata ta aici nu ti-a fost lunga, dar va fi vesnica in veacul cel viitor; acum suferi munci amare, dar vei cistiga slavita cununa de la Hristos Dumnezeu. Oamenii cei rai te muncesc pe pamint, dar ingerii pacii te vor primi in cer. Ca pe un tilhar te judeca acum pe tine, dar tilharul care s-a rastignit cu Hristos te va primi in Rai; imparatii cei stricaciosi si muritori te ucid prin muncile lor, dar, Dumnezeu Cel vesnic te va invia si te va numara cu ostile ingeresti. Fiul meu cel dulce, in calea aceasta a Domnului in care alergi, adu-ti aminte si de noi!"

 

Maica lui, zicind acestea, s-a intors acasa, rugindu-se Domnului pentru fiul sau, ca sa-l intareasca in munci. Sfintul, uitindu-se inapoi, a vazut ca veneau dupa dinsul cei trei frati ai sai, rudeniile si multi din popor, plingind si tinguindu-se; iar el ii ruga sa se intoarca la locurile lor, zicind: "Nu plingeti pentru mine ci, mai ales, rugati-va Domnului, ca sa-mi dea putere sa biruiesc ispita diavolului si sa rusinez pe slujitorii lui". Dupa aceea i-a sarutat pe fiecare si ii indemna sa se intoarca, zicindu-le: "Iarasi ne vom vedea unul cu altul in ziua invierii si in viata cea vesnica". Dar ei nu voiau sa se intoarca ci, plingind, urmau sfintului. Atunci Sfintul Vasilisc le-a zis din nou: "Ce faceti? Nu mai plingeti pentru mine si nu-mi mai tulburati inima mea! O, de s-ar fi dat mie ca sa mor de multe ori pentru Domnul nostru Iisus Hristos! Rogu-va pe voi, intoarceti-va si va rugati lui Dumnezeu pentru mine". Nevrind ei sa se intoarca, le-a zis trimisul ighemonului: "Ma jur pe sanatatea imparatilor mei, ca de nu va veti intoarce, pe toti va leg si va duc la ighemon". Dar ei n-au voit sa inteleaga. Deci, a inceput mai marele ostasilor a-i bate si numai asa, abia a putut sa-i izgoneasca inapoi.

 

In aceasta calatorie, sfintul purta cu barbatie greutatea lanturilor de fier si cu vitejie rabda durerea picioarelor patrunse cu multe piroane ascutite, care erau in incaltamintea de arama; iar calea pe unde mergea, se rosea cu singele lui. Deci, sfintul cinta, zicind: De s-ar aduna asupra mea tabara, nu se va infricosa inima mea, Hristoase, Dumnezeul meu, ca Tu esti cu mine. Si multe alte graia catre Domnul in cintarea si in rugaciunea sa. Trimisul ighemonului si cei impreuna cu el, vazind pe mucenic umblind bine, se mirau, nepricepind ca Domnul era cu el si ii usura durerile. Ajungind in satul care se numea Dacozaria, trimisul ighemonului si ostasii au voit sa se odihneasca, fiindca era zaduf si ceasul la amiazazi.

 

Stapina acelui sat, cu numele Troiana, fiind vaduva si, vazind ca a venit slujbasul ighemonului cu ostasii i-a rugat sa intre in casa ei sa manince piine; iar ei erau patruzeci de barbati. Intrind, ei s-au asezat la masa sa manince si sa bea, veselindu-se, iar pe Sfintul Mucenic Vasilisc, avind miinile legate inapoi, l-au legat de un stejar uscat care era inaintea portilor. Si s-au adunat la dinsul multime de popor, barbati, femei si copii si, vazind pe sfintul legat cu lanturi grele si tinut in zaduf cu singele curgind din picioare, se umileau si le era mila de el. El se ruga lui Dumnezeu, zicind: "Doamne, cerceteaza-ma pe mine, precum ai cercetat pe Iosif in temnita, pe Ieremia in noroi, pe Daniil in groapa leilor si pe cei trei tineri in cuptorul haldeilor; precum ai aratat bunatatea Ta Susanei, cea napastuita de batrinii cei mincinosi, Cel ce ai scos pe Petru din temnita si pe Tecla ai aparat-o in priveliste, tot asa si spre mine nevrednicul si smeritul robul Tau intinde mila Ta si arata minunile Tale, pentru slava Preasfintului Tau nume".

 

Pe cind sfintul se ruga astfel, deodata s-a cutremurat pamintul si un glas de sus s-a auzit: "Nu te teme, ca sint cu tine!" Si indata incaltamintea de arama din picioarele lui s-a topit ca ceara de fata focului, lanturile au cazut de pe dinsul si stejarul cel uscat a inverzit, odraslind ramuri cu multe frunze si facind umbra mare deasupra sfintului. Iar acolo unde stateau picioarele sfintului si se rosise pamintul de singele lui, a izvorit un izvor de apa. Sfintul Vasilisc, vazind acestea, a inceput a multumi lui Dumnezeu, zicind: "Doamne Iisuse Hristoase, Cuvintule cel mai inainte de veci si Fiul Tatalui celui neajuns si nesupus, Cel ce ai binevoit a Te pogori pe pamint si a Te face om ca sa ne rascumperi de la vechiul muncitor diavol si sa ne izbavesti de toate lucrurile lui cele rele; Cel ce ne-ai inaltat pe noi, iar pe acela l-ai smerit, l-ai calcat si l-ai osindit in adinc, iar pe noi ne-ai inviat, cu ce buze Te voi preamari pe Tine, cu ce limba ma voi marturisi Tie si cu ce glas voi cinta, vestind maririle Tale, care le-ai aratat acum spre mine robul Tau, precum ai aratat si pe sfintii Tai Eutropie si Cleonic, cind eram batuti inaintea ighemonului Asclipiodot? Si acum, Doamne, cine sint eu nevrednicul, ca ai atita mila de mine incit pamintul, vazindu-Te pe Tine, s-a cutremurat, iar trimisul ighemo-nului si ostasii au fugit din casa aceea de frica cutremurului?"

 

Deci, vazind minunile cele ce se facusera, nu pricepeau ce se intimplase; unii ziceau ca este nalucire, altii socoteau ca este vraja, iar poporul ce statea imprejurul lui, se minuna cu spaima si preamarea puterea lui Hristos Dumnezeu. De atunci multi au crezut in Hristos si ziceau: "Iata, acesta este omul lui Dumnezeu, trimis de Dinsul aici ca sa sfinteasca locul nostru!" Deci, au dus la dinsul pe un slabanog, zacind pe pat, de care, atingindu-se mucenicul lui Hristos, indata s-a facut sanatos si, luindu-si patul sau, s-a dus la casa sa, slavind pe Dumnezeu. A adus la sfintul si leprosi, iar sfintul si pe aceia i-a tamaduit prin atingere. Pe cei bolnavi de friguri si de alte boli si pe cei ce patimeau de duhuri necurate i-a tamaduit prin cuvint. Deci, slavind pe adevaratul Dumnezeu, au crezut in El. Pentru toate acestea s-a facut mare bucurie poporului din acel sat, incit stapina satului Troiana, cu fiul sau, Troian, au crezut in Hristos si au cerut Sfintul Botez.

 

Iar eu, pacatosul Evsignie, vazind cele ce se faceau, ma bucuram foarte mult intru Domnul. In acea zi, spre seara, o cireada de boi si alte dobitoace venind in sat de la pasune pe drumul acela linga care statea sfintul mucenic, preamarind maririle lui Dumnezeu si, ajungind in dreptul mucenicului lui Hristos, Vasilisc, au cazut inaintea lui in genunchi si s-au plecat dreptului aceluia, laudind pe Dumnezeu cu ale lor glasuri. Atunci trimisul ighemonului si ostasii s-au cait de rautatile ce facusera sfintului, pentru ca i-a cuprins si pe dinsii spaima, vazind minunile cele preaslavite.

 

A doua zi, trimisul ighemonului, sculindu-se, a zis catre mucenic cu cuvinte blinde: "Vasilisc, de voiesti sa plecam de aici, ca nu cumva pentru tine sa ne primejduim de la ighemon". Sfintul a zis: "Sa mergem, pentru ca voiesc sa mor pentru Domnul meu!" Iesind ei din sat, tot poporul impreuna cu Troiana, stapina satului, au petrecut pe sfint, iar mucenicul lui Hristos i-a rugat sa se intoarca la casele lor. Unii s-au intors, iar altii au venit dupa el. Cind au ajuns la un pod mare ce era peste riul Ireos, s-a cutre-murat podul de venirea lui Hristos, caci Hristos, Domnul nostru, mergea nevazut cu robul Sau, precum mi-a spus singur Sfintul Mucenic Vasilisc mai pe urma mie nevrednicului, Evsignie. Deci, cutremurindu-se podul, sfintul a stat si, inaltind lauda lui Dumnezeu, a rugat pe popor sa se intoarca inapoi, dar abia i-a induplecat de s-au intors. Atunci sfintul, mergind pe la toate locurile cele mai inalte si alese, isi pleca genunchii si se ruga lui Dumnezeu, zicind: In tot locul stapinirii lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul.

 

Ajungind la un sat care se numea Saon, ostasii cu trimisul ighemonului au sezut sa manince, indemnind si pe sfint sa manince si el piine. Dar el nu voia, zicind: Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi; pentru ca ma hraneste pe mine Stapinul meu, Iisus Hristos". Insa ei iarasi i-au zis: "Maninca, omule, ca sa nu mori de foame pentru ca noi vom fi in primejdie pentru tine, daca nu te vom duce viu la ighemon; iata, este a treia zi de cind n-ai gustat nimic". Dar sfintul le-a raspuns: "Eu sint satul de hrana cea muritoare si nu voiesc sa o primesc; pe voi va hraneste piinea cea paminteasca, iar pe mine, cuvintul lui Dumnezeu cel ceresc; pe voi va veseleste vinul, iar pe mine, darul Sfintului Duh; pe voi va satura carnea, iar pe mine ma satura postul; pe voi va intareste puterea cea trupeasca, iar pe mine, Crucea lui Hristos; pe voi va imbogateste aurul, iar pe mine, dragostea lui Iisus Hristos; pe voi va impodobesc hainele, iar pe mine, fapta cea buna; voi va veseliti in ris, iar eu ma mingii cu darul intru rugaciune; voi iubiti pe imparatul vostru cel vremelnic, muritor si stricacios si doriti sa-l inveseliti si sa-i paziti legea lui, iar eu iubesc pe Dumnezeul cel ceresc, Imparatul meu. Legile Lui le sarut si voiesc sa ma satur de vederea fetei Lui! Voi asteptati cinste pe pamint, iar eu la cer; voi cautati slava de la oameni, iar eu nadajduiesc sa cistig slava intru invierea dreptilor la infricosata Judecata, unde va zice Stapinul meu: Veniti binecuvintatii Parintelui meu, de mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii!

 

Sfintul, zicind acestea, trimisul ighemonului a poruncit sa puna saua pe dobitoace, iar mucenicului i-a poruncit sa incalece pe un asin, zicindu-i: "De trei zile mergi flamind; acum incaleca macar pe acest dobitoc ca sa nu slabesti cu totul". Dar sfintul n-a voit sa incalece, ci a zis: "Domnul meu Iisus Hristos, ma intareste pe mine si toata odihna si inlesnirea mi-o da mie Duhul Sfint". Astfel au plecat pe drum. Spre seara, ajungind la un sat, ostasii au stat ca sa se odihneasca si sa manince ceva. Trimisul ighemonului a rugat pe fericitul Vasilisc sa guste din bucate, dar el n-a voit si astfel a petrecut toata noaptea cintind si rugindu-se lui Dumnezeu; iar impreuna cu el erau sfintii ingeri, care cintau cu placutul lui Hristos. Facindu-se ziua, au plecat la drum si au ajuns in cetatea Cumani in ceasul al patrulea din zi. Apropiindu-se de cetate, au auzit de la multi - zice scriitorul - cum ighemonul munceste pe cei ce nu voiesc sa se inchine idolilor.

 

Dar Domnul, aratindu-se Sfintului Vasilisc, i-a zis: "Indraz-neste, nu te teme de ingrozirile celor faradelege, ca Eu sint cu tine". Ostasii, intrind in cetate, intrebau unde este ighemonul, si au aflat ca este in capistea lui Apolon, unde aduce jertfa idolilor impreuna cu poporul.

 

Deci, ducindu-se trimisul ighemonului la dinsul i-a spus ca au adus pe Vasilisc. Atunci ighemonul s-a bucurat foarte mult; iar cel ce a adus pe sfint a spus ighemonului de minunile ce le facuse pe drum, dar el nu credea, ci zicea: "Acelea sint vraji crestinesti". Deci, a poruncit ca pe Sfintul Vasilisc sa-l aduca la dinsul in capistea lui Apolon, vrind sa-l sileasca a jertfi zeilor. Alergind, ostasii ighemonului au inceput a bate pe mucenic peste grumaji, zicindu-i: "Intra in capiste la ighemon si inchina-te zeilor, de voiesti sa fii viu". Dar, ostasii ce venisera pe drum cu dinsul, au inceput a spune ostasilor ighemonului minunile ce le facuse si pe care singuri le vazusera, zicind: "Cu adevarat am vazut semne minunate si puteri ale lui Dumnezeu, nu ca nalucire, nici cu vraji, ci facindu-se in fata tuturor!" Si, intorcindu-se catre sfint, i-au zis: "Vasilisc, iarta-ne pe noi de relele cele ce ti-am facut in nestiinta noastra si te roaga Dumnezeului tau pentru noi!"

 

Graind ei acestea, au venit alti ostasi de la ighemon si, lovind pe mucenic, l-au dus in capiste. Sfintul Vasilisc a intrat acolo, veselindu-se intru Domnul Dumnezeul sau si avind fata luminoasa. Vazindu-l ighemonul, i-a zis: "Tu esti Vasilisc?"

 

El a raspuns: "Eu sint". Zis-a ighemonul: "Ce zici, vei jertfi zeilor?" Raspuns-a sfintul: "Cine ti-a spus tie ca eu nu aduc jertfe lui Dumnezeu? Eu in tot ceasul savirsesc jertfe de lauda Dumnezeului meu!" Ighemonul, neintelegind acel cuvint, s-a bucurat si a zis: "Zeii se vor bucura de aceasta; deci, jertfeste, iubitule, oricarui zeu voiesti, din toti zeii nostri". Apropiindu-se Sfintul Vasilisc de un idol, a intrebat pe cei ce erau de fata: "Cum se numeste acest zeu al vostru?" Zis-au lui: "Apolon". Raspuns-a sfintul: "Bine ati zis ca Apolon se numeste, pentru ca Apolon se tilcuieste "pierzator"; si cu adevarat, deoarece trage la pierzare pe toti cei ce cred in el si i se inchina lui ca unui Dumnezeu, pe cind el nu este Dumnezeu". Zis-a ighemonul catre sfint: "Dar cum este numele Dumnezeului caruia tu voiesti sa-i aduci jertfa? Zis-a sfintul: "Dumnezeul meu este negrait, neajuns, nevazut si nestiut".

 

Ighemonul a zis: "Ce, nu are nume Dumnezeul tau?" Grait-a sfintul: "Numele Dumnezeului meu este scris in sfintele carti si, de voiesti sa asculti, iti voi spune". Zis-a ighemonul: "Spune, nu te teme". Grait-a mucenicul: "Dumnezeul meu se numeste Tatal Atottiitorul, Domnul Savaot, Imparat al tuturor, Mintuitor, Milostiv, Milosird, indelung rabdator. Aceluia ii jertfesc cu jertfa de lauda".

 

Atunci ighemonul a zis: "Adu-i jertfa oricarui Dumnezeu voiesti, numai adu-i; deoarece nu te-am chemat ca sa filosofezi, ci ca sa jertfesti". Atunci sfintul a zis catre ighemon: "Ia aminte la jertfa mea". Deci, ridicindu-si miinile spre cer, a inceput a se ruga, zicind: "Dumnezeule cel vesnic, Facatorule al cerului si al pamintului, Cel ce asculti pe cei ce-Ti slujesc Tie cu adevarat; asculta-ma si pe mine acum, robul Tau, si sfarima in ceasul acesta pe acest idol surd, orb si mut ca sa vada paginii cei necurati ce fel de dumnezei cinstesc, sa se rusineze si sa cunoasca toti ca Tu esti Unul adevaratul Dumnezeul cel Atotputernic". Sfintul rugindu-se astfel, indata s-a cutremurat pamintul si capistea, incit idolul, cazind jos la pamint, s-a sfarimat in mii de bucati. Ighemonul si poporul cel ce era la capiste, vazind acestea, au fugit afara de frica, raminind inauntru numai Sfintul Vasilisc singur, cintind si zicind: "Sa invie Dumnezeu si sa risipeasca vrajmasii Lui. Sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc. Sa se stinga precum se stinge fumul, cum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara toti idolii de la fata adevaratului nostru Dumnezeu".

 

Dupa un ceas, ighemonul a poruncit sa scoata pe sfint din capiste si, scrisnind din dinti, i-a zis: "Vrajmas al zeilor nostri, pentru ce ai fagaduit una si ai facut alta? Te-ai fagaduit sa aduci jertfa lui Dumnezeu; iar cu vrajile tale ai facut de a cazut si s-a sfarimat Apolon, zeul nostru". Grait-a sfintul: "Cel ce a sfarimat zeul vostru, Acela va arde si capistea lui. Pe cind sfintul zicea acestea, deodata a cazut foc din cer peste capistea lui Apolon si a ars-o pina in temelie. Ighemonul si tot poporul, tremurind de frica, au fugit departe. Apoi, chemind pe sfint, i-a zis: "O, cit de mari sint farmecele tale, incit ai sfarimat si pe zeul nostru Apolon si ai ars capistea lui". Zis-a sfintul: "Daca dumnezeul tau este Dumnezeu adevarat, precum zici, sa se razbune asupra mea pentru sine". Ighemonul a zis: "Zeii nostri sint buni si nu fac nici un rau potrivnicilor lor". Grait-a sfintul: "O, ce orbire omeneasca, cum pot dracii sa fie buni sau ce bine pot sa faca ei, fiind rai? Deoarece pe voi, iubitii lor inchinatori, va vor afunda in iad cu dinsii". Ighemonul a zis: Vrajitor ticalos, jertfeste zeilor, ca sa nu te dau la moartea cea mai amara". Raspuns-a sfintul catre ighemon: "Fiara de dumbrava, ciine lingator de singe, stricatule Agripa, chip al dracilor, asemanare a diavolului si muncitorule fara de lege; pentru ce ma tii pe mine mai mult? Pentru ca ma sirguiesc, ca sa-mi savirsesc alergarea mea!" Ighemonul, miniindu-se foarte mult, a poruncit ca sa-l taie cu sabia.

 

Luindu-l ostasii, l-au dus afara din cetate ca sa-l taie la locul ce se numea Dioscorie, venind in urma sfintului popor mult. Ighemonul a poruncit ca, dupa taiere, sa-i arunce trupul in riu. Pe cind i se taia capul mucenicului lui Hristos, am vazut noi - zice Sfintul Evsignie -, carora ne era dat a vedea o taina ca aceasta, o multime de sfinti ingeri au venit si, luind sufletul sfintului, l-au inaltat spre cer. Iar Domnul nostru Iisus Hristos S-a vazut stind la cer si zicind: "Vino, Vasilisc, sluga Mea cea buna si credincioasa, intra in cereasca imparatie, in ceata dreptilor unde sint robii Mei, care au fost in chinuri pentru Mine". Iar noi, cei ce am vazut si am auzit toate acestea, am cazut cu fata la pamint si ne-am inchinat Domnului, multumindu-I ca ne-a invrednicit de o vedenie ca aceea. Iar calaul Prisc, luind trupul mucenicului, il tragea spre riu.

 

Deci, apropiindu-ne de el, l-am rugat sa stea putin, pina ce se va risipi poporul si i-am dat in taina treizeci de galbeni; iar el ne-a lasat noua trupul mucenicului si capul, zicind: "Paziti-va sa nu stie cineva si sa spuna ighemonului, ca va fi primejdie si mie si voua". Luind noi trupul mucenicului, l-am ascuns si l-am dus noaptea pe un cimp arat si l-am ingropat acolo, semanind pe dinsul niste seminte, care au rasarit chiar in acea noapte; adica, intr-o zi au crescut, iar in alta zi au inflorit si au adus rod. Dar, pe cind sapam mormintul mucenicului, au insetat oarecare barbati dintre noi, si am chemat pe Domnul cu rugaciunile Sfintului Vasilisc si indata, aproape de mormint, a izvorit un izvor de apa vie, din care bind, am preamarit pe Dumnezeu. Izvorul acela este si acum, iar bolnavii care beau din apa aceea se tamaduiesc de neputintele lor.

 

Dupa aceasta a napadit un duh necurat asupra ighemonului Agripa, incit cauta trupul mucenicului, zicind: "De m-as atinge de trupul lui Vasilisc, m-as izbavi de primejdie". Nimeni insa nu indraznea sa spuna ca mucenicul este ingropat in pamint. Dar oarecare i-a zis: "Ai poruncit ca trupul sa se arunce in riu si cum il cauti acum?" Agripa, ducindu-se la locul unde a fost taiat mucenicul lui Hristos, a gasit putin singe de al lui si, adunindu-l cu tarina pamintului, l-a legat in briul sau si si-a incins trupul si indata s-a eliberat de duhul cel necurat. Astfel, a crezut si el in Domnul nostru Iisus Hristos. Iar dupa o vreme, un cetatean din Comani cu numele Marin, barbat dreptcredincios, a zidit o biserica in numele Sfintului Mucenic Vasilisc si, scotind sfintele lui moaste din pamint, le-a adus in ea. Si se dau la toate bolile multe tamaduiri prin minune de la moastele sfintului, cu rugaciunile lui si cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, se cuvine cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 249

Voteaza:

Sf. Mc. Vasilisc; Sf. Parinti de la Sinodul II Ecumenic; Sf. Mc. Sofia 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE