Sf. Sfintit Mc. Simeon, ruda Domnului

Pomenirea Sfantului Mucenic Simeon, Episcopul Ierusalimului, ruda Domnului, unul din cei saptezeci de apostoli 

Acest Sfint Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfantului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credinta, scriitorii vechi de istorie bisericeasca greaca, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin si Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas marturisesc ca Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, si Cleopa au fost frati buni de tata si de mama, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, dupa intoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de sotie, de la fratele sau Iosif, pe o fiica a lui Maria, care a nascut pe acest Sfint Simeon. Ajungind in virsta si auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfantul Simeon a crezut Intr-insul. Iar dupa patima cea de bunavoie a Domnului si dupa Inaltarea la cer, a fost numarat in ceata sfintilor saptezeci de apostoli intru bunavestire a lui Hristos, umblind prin cetati si prin sate, invatind si facind minuni; luminind popoarele cu lumina sfintei credinte si pierzind intunericul inchinarii idolesti. Iar in acel timp Sfantul Iacov, fratele Domnului, fiul Sfantului Iosif logodnicul, tinea scaunul arhieriei Ierusalimului, fiind intiiul episcop acolo; si fiindca marturisea pe Hristos, necredinciosii evrei doborindu-l de pe scaunul Bisericii, l-au ucis, lovindu-l in cap cu un lemn.

 

Dupa uciderea Sfantului Iacob, a sosit degraba risipirea Ierusalimului prin Tit si Vespasian, precum mai inainte a zis Domnul. Iar dupa risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau intre cei vii, impreuna cu cei care dupa trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, si acest sfint Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul si fiul de frate al lui Iosif si rudenia Domnului l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului - in locul Sfantului Iacov -, caci acum Ierusalimul, incepuse iarasi a fi locuit de oamenii cei ce ramasesera. Iar Sfantul Simeon, fiind ca o biserica a Sfantului Duh, impodobea prin sine scaunul Ierusalimului, aducind pe cei rataciti la Hristos Dumnezeu. Apoi dupa mai multi ani, pe vremea imparatiei lui Traian, a fost clevetit de zavistnicii eretici catre Attic, antipatul Romei, pentru doua pricini: intii, fiindca este cu neamul din casa lui David, iar al doilea ca este crestin. In timpul acela era prigonire de la imparatii Romei, asupra semintiei lui David si asupra celor ce credeau in Hristos. Si erau cercetati cu dinadinsul pretutindeni, cind se afla cineva din neamul lui David si se pierdeau, ca nici urma din acea semintie imparateasca sa nu ramina intre evrei, ci sa stapineasca vesnic imparatii Romei pamintul iudeilor. Asemenea si cei ce credeau in Hristos erau chinuiti si ucisi, pentru ca zeii paginesti sa fie cinstiti prin toata lumea.

 

Deci, Sfantul Simeon, ca cel din Semintia lui David si ca cel ce credea in Hristos, fiind ruda cu El, a fost prins de pagini, dupa porunca lui Attic antipatul. Fiind batrin Sfantul Simeon, caci avea mai mult de o suta de ani, dupa multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca si Hristos Domnul, si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu.

 

 

Nota - Prologul in 18 zile ale lunii Septembrie scrie astfel despre acest Sfint Simeon: "Acela era fiul lui Iosif, logodnicul si fratele lui Iacov. Dar mai vrednic lucru de credinta este ca, nu al lui Iosif a fost fiu, ci al lui Cleopa, fratele lui Iosif; iar lui Iosif i-a fost nepot, adica fecior de frate, precum de la cei mai sus zisi scriitori vechi de istorii ai Bisericii grecesti, se dovedeste aceasta. De unde se arata si aceasta, ca Simeon nu i-a fost frate bun lui Iacov, fratele Domnului si fiul lui Iosif, ci var.

 

Iarasi prologul, in patru zile ale lunii Ianuarie, scrie despre soborul Sfintilor saptezeci de Apostoli, si in cuvintul sub numele Sfantului Dorotei, episcopul Tirului se scrie despre acest Sfint Simeon asa: "Cleopa sau Simeon este nepotul Domnului". Dar acolo destul s-a aratat ca altul a fost Cleopa si altul Simeon. Cleopa a fost tatal lui Simeon, iar Simeon fiul lui Cleopa; insa nu nepot al Domnului, ci rudenie, asa ca si cum ar fi fost var din frati.

 

In aceasta luna si zi, prologul a scris astfel: "Indoita numire a cistigat fericitul, pentru ca se numea Simon si nu Simeon". Simon a fost fiu al lui Iosif si frate bun al lui Iacov, fratele Domnului; iar Simeon, precum s-a zis, este fiul lui Cleopa si var din frati cu Iacov; dupa aceea era rudenie a Domnului, fiind si numarat intre cei saptezeci de apostoli. Iar Simeon fiul lui Iosif, nicidecum nu se afla intre apostoli. Este scris de Sfantul Ioan Evanghelistul in cap. 7, stih 5, cum ca "nici fratii lui Hristos n-au crezut in El". Iar fratii aici, spune Sfantul Teofilact, sint fiii lui Iosif, pe care Sfantul Evanghelist Matei in cap. 13, stih 56, anume ii pomeneste: Iacov, Iosie, Simon si Iuda. Ci si aceasta este aratat, ca mai pe urma au crezut in El, Iuda, care se zice si Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli; apoi Iacov cel dintii din cei saptezeci si Iosie asemenea din cei saptezeci. Iar Simon se pare ca n-a luat slujba apostoliei, ci mai inainte de impartirea prin toata lumea a Sfintilor Apostoli a trecut din cele de aici, adeverind Sfantul Apostol Pavel in intiia epistola catre Corinteni, in cap. 15, si zicind: Multi sint pina acum, iar oarecare s-au si mutat.

 

Iar despre Sfantul Simeon al lui Cleopa si rudenie a lui Hristos, stiut este ca a fost unul din cei saptezeci de apostoli si episcop al Ierusalimului, al doilea dupa varul de frate al lui Iacov. Dar ceea ce se pare unora, ca Cleopa murind fara fii, dupa legea de atunci, Iosif i-a luat femeia lui si a facut cu dinsa sase fii, patru feciori si doua fete, adica pe Maria care se numeste fiica lui Cleopa si pe Salomeea pe care o pomeneste Teofilact in tilcuirea cea de la Matei in cap. 13. De aceasta se cuvine a socoti cu dinadinsul, ca Iosif a murit mai inainte de Cleopa, nu Cleopa mai inainte de Iosif. Deci, cum putea Iosif ca sa aiba pe femeia lui Cleopa? Iar Iosif a murit mai inainte de Cleopa, este aratat de aici, ca Cleopa dupa Invierea Domnului a fost si a vazut pe Domnul in Emaus impreuna cu Luca, de care S-a si cunoscut Domnul in fringerea piinilor.

 

Cleopa, si dupa Inaltarea Domnului si dupa primirea Sfantului Duh, a fost viu si s-a sfirsit prin mucenicie. Iar Sfantul Iosif nici Patimile lui Hristos n-a apucat, ci inca mai inainte de Botezul Domnului, a trecut din viata aceasta. Deci, cum putea sa fie aceasta, ca Iosif dupa moartea lui Cleopa sa ia femeia sa si sa faca cu dinsa fii. Mai vrednic de crezare este aceasta, ca nu Iosif a luat pe femeia lui Cleopa, ci Cleopa pe fiica lui Iosif a luat-o de sotie, de care lucru Gheorghe Chedrin zice asa: "Dupa cinci ani, Iosif s-a intors din Egipt in Nazaret, pe a carui fiica Maria, Cleopa fratele lui Iosif, care era din doi parinti, a luat-o de sotie si dintr-insa a nascut pe Simeon, care dupa Iacov, fratele Domnului, a fost episcop al Ierusalimului".

 

Iar ceea ce se zice de Maria lui Cleopa, cum ca ar fi fost fiica lui Cleopa, aceasta nu este in Evanghelie; pentru ca se scrie la Sfantul Evanghelist Ioan in cap. 19, stih 25: "Si statea linga Crucea lui Iisus, mama lui si sora mamei lui, Maria a lui Cleopa". Aici nu zice Sfantul Evanghelist Ioan, Maria fiica lui Cleopa, ci numai Maria lui Cleopa, iar nu fiica lui Iosif, pe care ca pe o sora o avea Preacurata Fecioara Maria, Maica lui Iisus. Caci dupa ce S-a logodit cu Iosif, S-a dus din Biserica Domnului in casa lui si locuia cu Maria, fiica lui, fiind inca fecioara, ca sora cu sora, avind locuinta impreuna. Deci, sa se stie, ca aici Maria lui Cleopa, nu este fiica lui, ci femeia, care a nascut pe acest Simeon rudenia Domnului, varul de frate dupa trup, din pricina lui Iosif cel parut tata al lui Hristos, fratele lui Cleopa, tatal lui Simeon.

 

Pomenirea Cuviosului Ioan Marturisitorul, egumenul manastirii Cataron

 

Acest fericit Ioan s-a nascut in Irinopole, care era una din cetatile Decapolei; fiu de parinti crestini si iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor si Grigoria. Facindu-se de noua ani, s-a dus la chinovie, unde s-a calugarit, si fiind osirduitor, smerit si ascultator, a fost iubit de dascalul sau. Si a mers impreuna cu el la Sinodul al saptelea, ce s-a adunat a doua oara in Niceea, apoi mai pe urma si in Constantinopol.

 

Dascalul sau s-a facut arhimandrit si egumen al manastirii lui Dalmat, iar el s-a facut schimnic si preot, si de acolo a fost trimis de imparatul Nichifor egumen al Manastirii Cataron. Aici, cu placere de Dumnezeu si apostoleste, a ocirmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani si era iubit de toti oamenii. Si s-au descoperit fericitului incercari a toata lumea iscodite de diavolul uritor al binelui si, adunind si sfatuind pe toti fratii, indemnindu-i si la cele de cuviinta, a zis catre ei: "Privegheati, parintilor si fratilor, sa nu fiti furati de diavolul si sa nu va lepadati de inchinarea la sfintele icoane; caci pe mine nu ma veti mai vedea intre cei vii". Si in vremea cind el vorbea acestea, venind unii indirjiti trimisi de Leon, luptatorul impotriva icoanelor, au imprastiat toata turma si cele ce au gasit in manastire pe la parinti, ca pe ale lor le-au impartit. Iar pe pastorul lor, cu lanturi legat, l-au dus la Bizant, lasind manastirea in prada.

 

Mergind sfantul la imparat si numindu-l pe el pagin si osindit, zicindu-i si multe altele fara de sfiala, l-a pornit spre minie. Pentru aceasta cumplit a fost batut peste obraz cu vine de bou; iar fericitul se bucura patimind pentru Hristos. Dupa aceea, fiind inchis in metocul sau trei luni, a fost surghiunit la o cetate numita Pentadactilon, in hotarele Lambei. Acolo, legind picioarele lui cu lanturi, l-au pus intr-o inchisoare intunecoasa, lasindu-l acolo 18 luni. Iar dupa aceasta l-au dus gol in cetate, inaintea imparatului spre batjocura.

 

Dupa multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii celei Mari, care multa cruzime a aratat sfantului, strimtorindu-l pe el cu foame in multa vreme. Dupa aceasta l-a infatisat iarasi la imparat si el l-a trimis la un lagar numit Criotavron al Bucelarilor; acolo l-a inchis doi ani intregi, unde de multa rea patimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui. Insa sfantul pe toate suferindu-le, cu multumire slavea pe Dumnezeu. Iar dupa ce a fost junghiat Leon Armeanul si a imparatit in locul sau Mihail Travlul, fiind liberati toti cei de prin surghiunuri, s-a dus si sfantul pina la Calcedon, neavind voie ca sa intre in cetate. Iar dupa aceea imparatind Teofil, a voit cuviosul sa se aseze in oarecare manastire impreuna cu alti parinti; apoi fiind prinsi de patriarhul din acea vreme si cumplite necazuri suferind fericitul, a fost surghiunit la ostrovul Afusiei, unde, implinind doi ani si jumatate, a vazut oarecare vedenie si, vestind celor dimpreuna cu el mutarea sa, dupa trei zile s-a dus catre Domnul.

Pomenirea Sfintilor Apostoli Aristarh, Marcu si Zinon

 

Acesti sfinti erau din cei saptezeci; si Aristarh este acela de care Pavel pomeneste in Epistola catre Romani si care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusa cu scaunele apostolilor celor dintii. Acesta mai intii decit toti a propovaduit pe Hristos Dumnezeu adevarat. Iar Marcu este acela pe care si Ioan obisnuia a-l numi. De care pomeneste Luca in Faptele Apostolilor si care a fost pus episcop de apostoli in Vivlopole. Iar Zinon este acela pe care Apostolul il scrie in Epistola catre Romani legiuitor si care a fost facut intii episcop de Apostolul Petru in Diospole; el invata propovaduind pe Hristos Dumnezeu adevarat. Acestia multe rele patimiri suferind de la necredinciosi pentru zidirea din nou a bisericilor si pentru surparea idolilor, si insisi facindu-se lucratori de minuni si de vindecari, s-au mutat catre Domnul.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 2094

Voteaza:

Sf. Sfintit Mc. Simeon, ruda Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE