Sfantul MucenicTimotei, Episcopul Prusiei

Cetatea Prusiei este in partile Bitiniei si se invecineaza cu Frigia si Misia, fiind aproape de muntele Olimpului. In aceasta cetate a fost episcop Sfantul Timotei, iar pentru curatenia si sfintenia sa a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni, caci pe un balaur ce se incuibase sub un chiparos intr-o pestera si care vatama dobitoacele si oamenii, el l-a ucis cu rugaciunea si cu semnul Sfintei Cruci, arun-candu-i in gura un acoperamant cu care se acoperea sfintita paine pe dumnezeiescul jertfelnic. El a inviat pe un imparat cu numele Areta, care zacea de o boala foarte grea si care era aproape de portile iadului. Asemenea si pe o imparateasa oarecare a intors-o de la moarte la viata si, din intunericul inchinarii de idoli, a adus-o la lumina sfintei credinte.

El toate bolile le-a tamaduit cu darul cel dat lui si alte multe minuni a facut, cu puterea lui Hristos.

Si a luminat turma sa cu invatatura si pe multi din cei necredinciosi i-a intors la cunostinta adevaratului Dumnezeu. Iar dupa ce a venit imparat Iulian Paravatul, care, lepadandu-se de Hristos, s-a inchinat idolilor si a inceput a prigoni cumplit Biserica lui Hristos, atunci Sfantul Timotei si mai mult se ostenea in propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu, intarind pe cei credinciosi in credinta; iar pe cei necredinciosi certandu-i pentru ratacirea lor. Si afland despre dansul paganul Iulian, a trimis sa-l prinda si, aducandu-l, l-a aruncat in temnita. Iar pe cand sfantul sedea legat, multi veneau la el si-i invata despre Hristos, adevaratul Dumnezeu. Si s-a instiintat de aceasta Iulian, ca episcopul cel crestin, chiar si legat, invata credinta sa pe cei ce se duc la dansul, si a trimis sa-l opreasca, ca sa nu mai propovaduiasca numele lui Iisus. Dar el nu a ascultat pe imparatul cel pagan si fara de lege, ci facea fara de temere cele cuviincioase lui.

Si afland iarasi imparatul despre Sfantul Timotei ca propova-duieste fara de frica numele lui Hristos, s-a maniat si, trimitand un calau, i-a taiat capul in temnita. Si luand credinciosii sfantul lui trup, l-au ingropat cu cinste; iar de la mormantul lui se dau tamaduiri de neputinte si de boli, intru slava lui Hristos Dumnezeul nostru.

Sfintii Mucenici Alexandru si Antonina

Intr-o vreme, fiind prigoana impotriva crestinilor si multi dintre ei fiind ucisi cu felurite munci pentru credinta in Hristos; dupa multe zile s-a prins si s-a adus la Fist, nemilostivul ighemon, o fecioara crestina, cu numele Antonina, de neam din cetatea ce se numea Crodamna, care petrecandu-si viata sa in dreapta credinta si in fapte bune, Domnul a invrednicit-o de nevointa muceniceasca, pentru ca astfel sa rusineze si sa biruiasca pe indraznetul si potrivnicul diavol. Deci aceasta fecioara fiind adusa inaintea lui Fist, cumplitul ighemon, acela a inceput a o amagi cu cuvinte viclene, zicandu-i: "Doamna Antonino, fiindca esti fecioara cinstita si intreg inteleapta, voiesc sa te pun preoteasa zeitei Artemida, sa-ti dau daruri si cinste si sa fii mai mare in toata casa mea".

Iar ea a tacut multa vreme, apoi a raspuns: "O, Fiste, pentru ce-mi fagaduiesti daruri desarte? Mai bine voieste si tu sa fii partas al bogatiilor mele, asa incat, crezand in Domnul meu Iisus Hristos, sa castigi visteria vesnicelor bunatati". Fist a zis: "Sa nu fie aceea ce zici tu si sa ma fereasca zeii ca sa cred intr-un Dumnezeu, sau mai bine zis om, ca Acela Care a fost pironit si spanzurat pe cruce". Antonina a grait: "Nu tagaduiesc nici eu ca Domnul nostru Iisus Hristos a fost pironit pe cruce si pus in mormant, dar si aceasta o marturisesc despre Dansul; ca a treia zi a inviat din morti si acum sade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal, precum este scris in cartile noastre: Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta mea, pana ce voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor tale".

Fist a raspuns: "Aceste multe cuvinte ale tale sunt desarte. Deci pentru ce nu te supui mie si nu jertfesti zeilor nostri, ca sa te indulcesti in voie de toate bunatatile care sunt in lume?" Fecioara a raspuns: "Eu nu ma voi inchina unor zei nesimtitori ca aceia, pentru ca sunt diavoli, precum este scris in legea Domnului meu: Toti zeii paganilor sunt diavoli; iar Domnul a facut cerurile". Fist a zis: "Tu numesti diavoli pe zeii nostri?" Fecioara a raspuns: "Cu adevarat asa ii numesc, pentru ca in ei nu este nici un fel de putere, nici vreun ajutor nu poti avea de la dansii; deci aceia nu sunt zei, ci diavoli".

Maniindu-se de aceste cuvinte, Fist a poruncit ostasilor sa bata pe fecioara peste obraz, socotind ca poate se va rusina putin. Apoi a zis catre dansa: "Ma jur pe zei ca, de nu te vei supune poruncii imparatului, te voi bate cu batai cumplite, voi porunci sa te duca in casa de desfranare si te voi osandi la arderea focului; de aceea, iti dau vreme trei zile sa te gandesti daca te lepezi desavarsit de ceea ce-ti poruncesc sau vei voi sa te pocaiesti si sa aduci jertfa zeilor; pentru ca multi din aceasta credinta a ta au inceput a face ceea ce faci tu acum, dar, dupa aceea, schimbandu-si nesupunerea lor, s-au supus zeilor nostri".

Atunci Antonina a zis: "Fa ce voiesti, necuratule muncitor!" Ighemonul auzind aceasta, a dat pe sfanta la patru ostasi; iar ea s-a dus in temnita cu suflet bucuros si cu fata vesela. Iar ighemonul, chemand in taina pe mai marele pazitor al temnitei, i-a poruncit sa nu faca nici un rau fecioarei, ci mai ales sa o indemne cu momeli ca sa se intoarca de la crestinatate si sa aduca jertfa zeilor; de vreme ce -zicea el - neamul crestinesc s-a obisnuit cu greutate a se departa de la credinta sa. Apoi, dupa ce acel pazitor a inchis pe sfanta fecioara in temnita, a inceput a o indemna cu aceste cuvinte: "Prea cinstita fecioara Antonina, pentru ce petreci in aceasta nesupunere a ta? Pentru ce nu-ti schimbi gandul, ca sa jertfesti zeilor nostri si astfel sa scapi de muncile cele ce ai sa patimesti?"

Dar ea nu a raspuns nimic, incat strajerul temnitei se minuna si nu se pricepea pentru ce nu-i raspunde fecioara. Iar Sfanta Antonina, plecandu-si genunchii la pamant, se ruga Domnului ziua si noaptea, petrecandxfara de hrana. Apoi, dupa ce au trecut cele trei zile, deodata s-a auzit un tunet atat de puternic, incat s-au sfaramat zavoarele temnitei, usile s-au deschis singure si o lumina mare a luminat toata temnita, iar din cer s-a auzit un glas, zicand astfel: "Antonina, scoala-te si te intareste cu hrana, gusta paine si apa si fii viteaza! Nu te teme de Fist, paganul ighemon, de vreme ce Eu sunt cu tine!" Atunci, sfarsindu-si rugaciunea sa, a zis: "Amin". Apoi, sculandu-se, a gustat putina paine si apa si, dupa aceea, s-a culcat putin ca sa se odihneasca.

Iar dupa ce s-a facut ziua, ighemonul a stat la judecata si a zis: "Aduceti la mine pe acea spurcata femeie, ca sa-i aflu scopul ei". Deci ostasii au dus-o inaintea lui Fist ighemonul, si ea mergand, si-a ridicat ochii sai spre cer si a zis: "Multumesc Tie, Doamne Dumnezeul meu, ca savarsesti voia Ta intru mine; ma rog Tie sa nu ma parasesti pana la sfarsitul meu". Atunci un glas s-a auzit iarasi din cer, zicandu-i: "Mergi in drumul tau fara de temere, ca Eu sunt cu tine!"

Iar cand a venit la locul unde statea Fist la judecata, Sfanta fecioara Antonina a ras. Deci el a intrebat-o: "Pentru ce razi?" Sfanta a raspuns: "Iti voi spune pricina rasului meu. inainte am vazut ca scaunul pe care sezi tu degraba se va rasturna si vei pieri; pentru aceasta am ras de tine!" Atunci ighemonul, vazand ca fecioara Antonina il ocaraste, a poruncit sa o bata cu vine de bou; iar ea, ridicandu-si ochii spre cer, a zis: "Multumesc Tie, Doamne Dumnezeul meu, ca m-ai invrednicit pe mine ticaloasa si pacatoasa, sa iau parte cu sfintii Tai; iar pe acest om plin de faradelegi si intinat cu varsare de sange, degraba il arunca in prapastia iadului, ca sa cunoasca ticalosul neputinta desertilor sai zei, spre care si-a pus nadejdea".

Acestea auzindu-le ighemonul cel insetat de sangele omenesc, mai mult s-a maniat si a zis catre ostasi: "Aceasta femeie rea si urata nu numai ca huleste pe zeii nostri, ci si pe noi singuri cu ocari ne batjocoreste; de aceea duceti-o intr-o casa de desfranare, ca sa se sature de poftele sale". Atunci ostasii, luand-o pe ea, au dus-o intr-o casa oarecare.

Deci Sfanta fecioara, sezand in casa si rugandu-se lui Dumnezeu cu dinadinsul, ingerul Domnului s-a aratat unui ostas cu numele Alexandru, care avea varsta de 23 de ani, si i-a zis: "Du-te la ighemon si vorbeste cu el sa-ti dea voie sa intri la Antonina, pe care, dupa ce o vei imbraca cu haina ta, sa iasa de acolo necunoscuta de acel ighemon inrautatit". Atunci bunul ostas al lui Hristos, mergand la ighemon, a zis: "Ighemoane, porunceste-mi ca sa intru la Antonina si, de o voi indupleca pe ea, bine va fi, iar de nu, apoi vei face cu ea ce vei voi". Atunci ighemonul i-a dat voie sa intre, zicandu-i: "De-ti place tie, fa cu dansa ce voiesti". Deci Alexandru, intrand in casa aceea in care era sfanta fecioara, a cazut la picioarele ei, zicandu-i: "Roaba lui Dumnezeu, fecioara Antonina, Domnul m-a trimis la tine ca sa-ti spun cele ce mi-a zis mie, cum are sa se pazeasca fecioria ta".

Iar ea s-a infricosat, dar deodata o lumina mare a stralucit in casa si un glas s-a auzit zicand: "Nu te teme Antonino, pentru ca Cel ce te-a chemat pe tine la aceasta nevointa, Acela fiind indurat si multmilostiv, il cheama si pe acest Alexandru la aceeasi cununa muceniceasca; deci imbraca-te cu haina lui si, lasandu-ti capul in jos, sa iesi de aici. In acest chip nu te va cunoaste ighemonul, pentru ca eu te voi pazi pe tine, ca sa nu fii cunoscuta de dansul".

Astfel, Sfanta fecioara a luat haina lui Alexandru si s-a imbracat cu dansa; apoi, acoperindu-si capul, a iesit afara si, facand semn cu mana spre ighemon, a zis: "Fa ce voiesti!" Astfel sfanta fecioara a lui Hristos a scapat ca o caprioara din lat si s-a dus pe cale, bucurandu-se. Iar ighemonul, socotind ca Alexandru a iesit din casa, a trimis la Antonina patru ostasi, zicandu-le lor: "Mergeti la dansa si faceti-i ei precum va place voua; iar dupa ce o veti batjocori, sa o scoateti afara, ca sa o ocaram cu mare necinste".

Iar ostasii, ducandu-se inauntru, n-au gasit-o pe ea, ci pe Alexandru singur si, mirandu-se, au zis: "Unde este femeia aceea? Si tu cum stai singur aici?" Apoi, luandu-l, l-au dus la ighemon si-i spusera: "Numai pe acesta singur l-am gasit in casa, iar fecioara nu este!" Atunci ighemonul, minunandu-se de acel lucru, a zis lui Alexandru: "Ticalosule si netrebnicule, sa ne spui noua cum ai indraznit a face acest lucru potrivnic? Unde este acea urata desfranata? Tu sigur ai batjocorit-o si dupa aceea, imbracand-o in hainele tale, i-ai dat drumul, fagaduindu-i ca o vei lua de sotie. Dar nu va fi asa, pentru ca nu vei scapa din mainile mele". Si fiindca Alexandru tacea, ighemonul, gandindu-se mult in sine, a poruncit sa-l puna pe lemn la muncire si acolo sa-l bata fara mila. Iar cand il bateau pe mucenic, ighemonul il intreba, zicand: "Unde este acea spurcata femeie, la care ai intrat?" Iar Alexandru nu raspundea nimic, ci numai privea spre cer. Si deodata s-a auzit un glas, zicand ighemonului: "Necuratule Fist, pentru ce muncesti pe acest om nevinovat?" Iar el, auzind glasul acela, a incetat a-l mai munci si a poruncit sa-l ia de pe lemn si sa-l arunce in temnita, iar pe fecioara Antonina sa o caute pretutindeni.

Deci, trecand cinci zile, ighemonul a adus pe Alexandru la judecata inaintea sa, si-l intreba, zicand: "Ce ai hotarat pentru tine? Vei jertfi zeilor sau nu?" Atunci Alexandru a raspuns: "Ce altceva sa hotarasc, o, necuratule si preacumplitule muncitor?" Fist a zis: "Unde este femeia la care ai intrat?" Alexandru a raspuns: "Nu stiu unde este". Acestea zicandu-le el, insusi Hristos Domnul aratandu-se fecioarei Antonina, i-a zis: "imbarbateaza-te si mergi la acel loc unde sade nedreptul si necuratul ighemon". Deci, mergand ea, a stat cu indrazneala inaintea ighemonului si i-a zis: "Necuratule si spurcatule Fiste, pe cine cauti? Pe mine singura? Iata, stau inaintea ta ca sa rusinez si sa rastorn puterea ta!"

Si vazand-o pe ea, Fist a inceput a se mania foarte mult si a poruncit ostasilor sa o spanzure la muncire, sa o bata si s-o intrebe de este fecioara sau nu. Iar ea, fiind batuta, n-a scos nici un cuvant. Iar dupa ce au luat-o de pe lemn, a intrebat-o ighemonul insusi daca mai este fecioara sau nu. Atunci sfanta mucenita a raspuns: "Ticalosule si cumplitule muncitor, noi, fiind crestini, nu suntem partasi la poftele voastre cele spurcate; caci Domnul Dumnezeul meu, cu a sa milostivire m-a pazit pe mine neintinata". Atunci Fist, cautand spre dansa, s-a mirat si a zis: "Daca esti fecioara, apropie-te sa aduci jertfa zeilor nostri impreuna cu Alexandru, si atunci va fi bine de voi". La aceste cuvinte, mucenicii lui Hristos, Alexandru si fecioara Antonina, au raspuns intr-un glas: "Ticalosule Fist, unele ca acelea nu sunt munci, care ar fi putut sa ne sileasca pe noi sa ne inchinam necuratilor vostri zei, care nu au nici pricepere, nici putere".

Atunci ighemonul a poruncit sa taie mainile sfintilor mucenici; iar sfintii cei mari la suflet si vitejii ostasi ai lui Hristos, intinzandu-si mainile spre taiere, ziceau: "Noi ti-am spus, ticalosule si nelegiuitule, ca tu cu nici un fel de munci nu vei putea sa indupleci mintea noastra cea cucernica; deci fa ce voiesti". Atunci ostasii, scotandu-si sabiile, au taiat mainile sfintilor mucenici, iar ei, ca si cum nu simteau durerile, slaveau pe Dumnezeu si, intorcandu-se spre ighemon, au zis: "Cumplitule si nelegiuitule ighemon, noi pe aceste munci care le-ai adus asupra noastra, nu le simtim deloc, iar Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia ii suntem robi, degraba te va arunca in gheena focului, ca sa te muncesti in veci, in muncile cele fara scapare".

Si vazandu-se ighemonul ocarat si batjocorit de catre sfinti, s-a iutit cu mai cumplita manie si a poruncit sa faca o groapa adanca. Deci, in acea vreme spanzurandu-i, a poruncit sa-i bata intr-atata, pana ce vor simti durerea ranilor ce se puneau pe trupurile lor; iar dupa aceea a poruncit sa umple groapa cu lemne si uscaturi, ca sa-i arda intr-insa pe sfintii mucenici. Iar ei, fiind batuti cumplit, nu simteau nimic, de parca ar fi fost in trupuri straine, si dadeau slava Domnului.

Acest lucru vazandu-l ighemonul, a poruncit sa le adauge munci peste munci si cu faclii aprinse sa le arda coastele. Atunci Sfintii Mucenici Alexandru si Antonina au strigat cu glas mare catre ighemon, zicand: "Ticalosule Fist, noi patimim acestea pentru dragostea lui Hristos, crezand ca in veacul ce va sa fie, dupa aceasta vremelnica viata, vom lua plata vesnica intru imparatia cea cereasca; iar pe tine, Domnul si Dumnezeul nostru te va pierde degraba, deoarece muncesti fara de vina si asa de cumplit pe robii Lui".

Iar Fist iutindu-se de manie, a zis catre slujitori: "Aprindeti lemnele in groapa, ca acestia sa se arunce in foc mai degraba". Iar dupa ce ostasii au facut aceasta, atunci nemilostivul muncitor a poruncit ostasilor sa-i unga pe mucenici cu smoala si sa-i arunce in groapa cu foc. Facandu-se si aceasta, ighemonul a mai poruncit sa puna smoala uscata pe lemne si astfel sa arda oasele lor desavarsit, incat sa se faca cenusa. Dupa ce s-a facut si aceasta, a poruncit sa astupe cu pamant groapa aceea, ca femeile sa nu adune oasele lor, dupa cum era obiceiul crestinilor sa faca.

Iar dupa ce Fist a aruncat in foc pe sfintii mucenici si a astupat groapa, s-a intors in casa sa si nici mancare, nici bautura n-a mai gustat, ci a ramas mut; de vreme ce un duh necurat, pe care sfintii ingeri il trimisesera intr-insul, l-a muncit pe el pana la a saptea zi; iar dupa sapte zile, fiind chinuit cu grea muncire diavoleasca, si-a lepadat cu amar necuratul lui suflet. Astfel pierind el, prigoana impotriva crestinilor a incetat acolo.

Sfintii Mucenici Alexandru si Antonina si-au savarsit patimirea lor intr-o zi de sambata, in al noualea ceas din zi, imparatind Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si slava in vecii vecilor. Amin.

.