Sfantul Mucenic Dionisie Areopagitul; Sf. Muc. Teoctist

Sfantul Mucenic Dionisie Areopagitul

Sfantul acesta, Dionisie Areopagitul, s-a nascut din parinti necredinciosi, dar de neam bun, si a crescut in preamarita cetate Atena. Apoi, din copilarie a fost dat la inteleapta invatatura elenistica, in care atat de mult a sporit, incat in douazeci si cinci de ani a intrecut pe toti invatatii sai varstnici filozofi. Insa vrand sa se stie desavarsit, s-a dus in partile Egiptului, in cetatea ce se numeste Eliopol, pentru ca acolo erau demult dascali invatati si de la dansii a deprins, impreuna cu prietenul sau Apolofan, mestesugul citirii stelelor. Insa a fost o zi in care soarele, nerabdand sa vada pe Domnul Iisus Hristos rastignit pe cruce, pentru mantuirea noastra, la amiaza s-a intunecat si lumina si-a ascuns-o vreme de trei ceasuri. Iar Dionisie, mirandu-se, a zis: "Sau Dumnezeu, Ziditorul lumii, patimeste, sau lumea aceasta vazuta se sfarseste".

Acestea le-a grait din duhul lui Dumnezeu pentru patima Stapanului, iar nu dupa invatatura intelepciunii veacului acesta. Apoi, intorcandu-se in Atena, s-a casatorit si, ca primul dintre ai sai, fiind de neam bun, cirmuia cetatea si poporul cu multa pricepere si cinste.

Cand Sfantul Apostol Pavel a mers in mijlocul Areopagului, la Atena, propovaduind pe Iisus Hristos cel rastignit pe cruce si inviat, inaintea celor mari, atunci Dionisie, ascultand cu luare aminte cuvintele Sfantului Apostol Pavel, le-a pus pe ele in inima sa. Cei mai multi ii ziceau lui Pavel ca vor sa auda a doua oara de la dansul, mai bine, invatatura lui Hristos si atunci Dionisie, ca cel mai intelept dintre ceilalti, a inceput un dialog cu Pavel, intrebandu-se unul pe altul. Deci, Pavel l-a intrebat: "Pe care Dumnezeu cinstiti voi?". Iar Dionisie ii arata in cetate pe Cronos, pe Afrodita, pe Zeus, Hefest, Hermes, Dionisos, Artemis si pe ceilalti zei. Umbland Pavel cu Dionisie, a vazut o capiste pe care era scris: "A necunoscutului Dumnezeu". Si l-a intrebat Pavel pe Dionisie: "Dar cine este necunoscutul Dumnezeu?" A raspuns Dionisie: "Acela intre dumnezei inca nu S-a aratat, insa la vreme va veni, pentru ca El este Dumnezeul care va imparati cerul si pamantul si imparatia Lui nu va avea sfarsit".

Auzind acestea Apostolul Pavel si luand aminte la cuvintele lui Dionisie, a inceput cu mult spor a semana pe pamantul cel bun samanta cuvantului lui Dumnezeu, spunand ca acum acel Dumnezeu a venit si S-a nascut din Preacurata si pururea Fecioara Maria si pentru mantuirea oamenilor a rabdat pironirea pe cruce; si a carui patimire, soarele, neputand s-o vada, s-a intunecat si nu s-a mai vazut lumina lui in lume vreme de trei ceasuri. Acest Dumnezeu a inviat din morti si S-a suit la ceruri. "Deci, intru acesta sa crezi Dionisie, pe acesta sa-L cunosti, si sa slujesti adevaratului Dumnezeu, Iisus Hristos". Apoi, aducandu-si aminte Dionisie de intunericul care a cuprins tot pamantul, despre care i-a spus si Sfantul Pavel, indata a crezut ca Mantuitorul intr-acea vreme a patimit in trup omenesc si si-a deschis mintea si inima spre cunostinta necunoscutului Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca l-a luminat pe el lumina darului lui Dumnezeu si a rugat pe Apostolul Pavel sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul, ca sa-i fie milostiv si sa-l numere si pe el intre robii Sai.

Pe cand Apostolul Pavel iesea din cetatea Atenei, un orb, pe care il stiau cu totii ca de la nastere nu vedea, l-a rugat pe Sfantul Apostol Pavel ca sa-i daruiasca vederea. Apostolul Pavel, facand semnul crucii pe ochii lui, i-a zis: "Domnul si Invatatorul meu Iisus Hristos, Care din scuipat a facut tina si a uns cu dansa ochii orbului si i-a dat vedere, Acela sa te lumineze si pe tine cu puterea Lui!" Minunea dumnezeiasca s-a intamplat, pentru ca indata orbul a vazut. Si i-a poruncit Pavel orbului ca, mergand la Dionisie, sa-i spuna: "Pavel, sluga lui Iisus Hristos, m-a trimis la tine ca, dupa fagaduinta ta, sa vii la dansul si, botezandu-te, vei primi iertarea pacatelor". Orbul a mers la Dionisie si i-a spus cele poruncite; si propovaduia facerea de bine dumnezeiasca care i s-a facut prin Pavel. Iar Dionisie s-a mirat foarte mult vazand ca orbul si-acapatat lumina ochilor si acum vede si, nezabovind, impreuna cu Damar, femeia sa, cu fiii sai si cu toata casa, au mers la Pavel si s-au botezat. Dupa aceasta si-a lasat femeia, copiii si casa si s-a alaturat lui Pavel.

Trei ani i-a urmat lui Pavel, oriunde mergea si de la el a invatat tainele lui Dumnezeu, ceea ce se dovedeste din scrierile sale. Dupa aceasta a fost asezat episcop de Sfantul Pavel si de la Tesalonic a fost trimis la Atena, ca acolo sa poarte grija de mantuirea omeneasca. Dionisie a ascultat nu numai de propovaduirea lui Pavel, ci si de a celorlalti apostoli cu care a fost impreuna la ingroparea Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu. In cartile sale scrie pentru sine, cum a fost cu Ierotei si cu Timotei si cu multi alti frati in cetatea Ierusalimului la Mormantul Mantuitorului, unde a vazut si a auzit pe Iacob, fratele Domnului, pe Petru verhovnicul si pe Ioan cuvantatorul de Dumnezeu, de la care a invatat el tainele credintei, asa cum marturisesc acum toti cuvantatorii de Dumnezeu, pentru dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Petrecand multa vreme in Atena, a extins Biserica lui Dumnezeu, inceputa de Sfantul Apostol Pavel si precum ceilalti apostoli, tot asa si Sfantul Dionisie a dorit sa propovaduiasca Sfanta Evanghelie si prin alte tari si sa patimeasca pana la sange pentru numele lui Hristos, precum a patimit si Apostolul Pavel, invatatorul sau, care a suferit si a murit la Roma, chinuit de Nero, pentru credinta in Hristos.

Asezand alt episcop in locul sau la Atena, el s-a dus la Roma unde Sfantul Clement, episcopul Romei, l-a primit cu bucurie. Aici a petrecut putin si a fost trimis de Clement in Galia, impreuna cu episcopul Luchian, cu preotul Rustic, cu diaconul Elefterie si cu alti frati, ca sa propovaduiasca acolo, la necredinciosi, cuvantul lui Dumnezeu. In Galia Sfantul Dionisie s-a facut apostolul acelui tinut si a intors catre Dumnezeu mult popor care se inchina la idoli. La Paris, cum a putut, din milostenia ce o dadeau credinciosii, a zidit o biserica in care savarsea slujbele cele fara de sange, rugand pe Dumnezeu sa-i ajute sa adune acolo multe oi cuvantatoare.

Atunci cand cuvantul lui Dumnezeu se inmultea, s-a ridicat, dupa Nero, a doua prigoana asupra credinciosilor, din partea lui Domitian Cezarul, care a trimis pe ighemonul Sisinie in Galia ca sa-i chinuiasca pe crestini. Ajungand acela in cetatea Parisului a poruncit ca intai sa fie chinuit Dionisie, ca cel mai slavit intru minuni si intru intelepciunea lui Dumnezeu, impreuna cu Rustic si cu Elefterie, caci ceilalti frati se dusesera pentru propovaduire in alte parti.

Sfantul Dionisie era acum foarte batran si prea obosit de propovaduirea Evangheliei si fiind legat cu franghii, tarat si adus impreuna cu cei doi inaintea ighemonului, acesta i-a zis cu manie: "Oare tu esti, rau batran Dionisie, care, hulind pe zeii nostri, le rastorni toate slujbele lor si te impotrivesti poruncii imparatesti?" A raspuns sfantul: "Cu toate ca acum am imbatranit cu trupul, precum ma vezi, totusi credinta mea infloreste ca tineretea si marturisirea mea intotdeauna va naste lui Iisus Hristos fii noi". Si fiind intrebat de ighemon: "Pe care Dumnezeu cinstesti?", Dionisie a spus cuvantul adevarului si a marturisit numele cel mare al Preasfintei Treimi, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Iar ighemonul, ca o vipera surda, nevrand sa asculte mantuitoarele propovaduiri, intreba pe cei trei - pe Dionisie, pe Rustic si pe Elefterie: oare nu voiesc sa se supuna imparatului si sa jertfeasca zeilor lor?

Intr-un glas ei au raspuns: "Suntem crestini si un Dumnezeu avem, Care este in ceruri si pe Acela Il cinstim; iar poruncii imparatului nu ne vom supune". Atunci ighemonul a poruncit ca, dezbracand pe Dionisie, sa-l bata cu franghii, fara de mila. Iar sfantul rabda, multumind lui Hristos ca i-a dat sa poarte rani pe trupul sau. La fel a chinuit pe Rustic si pe Elefterie. Dar si acestia, fiind intariti de Dionisie si mai ales de Dumnezeu, rabdau, preamarind pe Hristos.

Ighemonul, vazand ca mai degraba ostenesc mainile celor ce bat decat slabesc cei ce rabda, i-a aruncat pe toti in temnita in acea zi. Dar a doua zi, din porunca ighemonului, slujitorii l-au scos pe Dionisie si l-au intins pe un pat de fier si au aprins focul dedesubt, iar Dionisie canta psalmul: "Cu foc este lamurit cuvantul Tau si robul Tau l-a iubit pe El". Dupa aceasta, luandu-l pe Dionisie de pe pat, l-au aruncat spre mancarea fiarelor, dar Dumnezeu a inchis gura fiarelor si Dionisie a ramas nevatamat. Apoi l-au aruncat intr-un foc mare, dar si de acolo a iesit nevatamat, caci nu s-a atins de el focul. Dupa acestea l-au aruncat iarasi in temnita alaturi de Rustic si de Elefterie.

In vremea aceea multi credinciosi mergeau in temnita, pentru care Sfantul Dionisie savarsea acolo dumnezeiasca Liturghie si ii impartasea pe ei cu trupul si sangele lui Hristos. Iar cand slujea, cei credinciosi vedeau o lumina mare deasupra fericitului Dionisie si Imparatul slavei, cu ostile ingeresti, Se arata si priveau la Dansul cei vrednici, pe cat puteau sa cuprinda cu ochii lor trupesti.

Dupa aceasta, ighemonul i-a scos iarasi pe Dionisie, pe Rustic si pe Elefterie si i-a indemnat pe ei sa jertfeasca idolilor, dar ei nu s-au supus si l-au marturisit pe Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu. Maniindu-se, ighemonul a poruncit ca iarasi sa-i bata fara crutare, iar dupa aceasta i-a osandit la taiere cu sabia. Cand ii duceau pe sfinti din cetate la muntele care se cheama al lui Arei, Dionisie se ruga, zicand: "Dumnezeule, Dumnezeul meu, Care m-ai zidit si m-ai invatat vesnica Ta intelepciune, Care mi-ai aratat tainele Tale si pretutindeni unde am mers Tu cu mine ai fost, iti multumesc Tie de toate care le-ai facut prin mine, spre slava Sfantului Tau nume si pentru ca ai cercetat batranetele mele cele ostenite, care de acum inceteaza sa te vada pe Tine, chemandu-ma la Tine impreuna cu prietenii mei; deci, ma rog Tie, primeste-ma pe mine impreuna cu prietenii mei si milostiv fii acelora pe care i-ai cistigat cu Sangele Tau si pe care i-ai facut, prin a noastra slujire, prietenii Tai; ca a Ta este stapanirea si puterea, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in vecii vecilor". Iar cand a zis Amin, si-a plecat sfantul sau cap, pentru preasfant numele lui Iisus Hristos si capul i-a fost taiat cu o secure neascutita. Asisderea, si sfintii Rustic si Elefterie, impreuna cu Dionisie si-au pus capetele lor sub sabie pentru Hristos.

Dumnezeu a facut opreamarita minune dupa moartea placutului sau, Dionisie, pentru ca trupul lui, fiind fara cap, s-a sculat cu puterea lui Dumnezeu si, luandu-si in maini capul sau, a mers doua stadii la o femeie dreptcredincioasa, pe numele Catulia, careia, dandu-si capul, a cazut la pamant. In locul acela s-a zidit o biserica de crestini. Multi necredinciosi, vazand aceasta minune, au crezut in Iisus Hristos, iar pe multi crestini i-a secerat atunci sabia ighemonului, ale caror nume numai singur Dumnezeu le stie, care ii scrie pe robii Sai in cartile vietii. Iar Catulia, luand capul sfantului, a vrut sa-i ia si trupul, dar a fost oprita de cei necredinciosi. Insa ea a chemat pe strajeri in casa, i-a ospatat si ii tinea acolo dandu-le daruri, iar credinciosilor le-a poruncit ca sa ia comoara aceea, adica sfantul trup al lui Dionisie; crestinii l-au luat si l-au ingropat in acel loc unde sfantul si-a dat capul Catuliei.

Sfantul Dionisie a patimit in al nouazecilea an al vietii sale, iar de la nasterea lui Hristos in al nouazeci si saselea an. Dupa aceea, la mormantul lui se faceau multe minuni, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slavit in veci, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh. Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 785

Voteaza:

Sfantul Mucenic Dionisie Areopagitul; Sf. Muc. Teoctist 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE