Sfintii Mc.Timotei si Mavra, sotia sa; Sf.Mc.Diodor si Rodopian diaconul

Patimirea Sfantului Mucenic Timotei citetul si a sotiei lui, Mavra

   

In vremea persecutiilor, crestinii erau cautati spre muncire si adusi spre cercetare la Arian, ighemonul din Tebaida, pus de Diocletian paganul, imparatul Romei. Atunci au adus la acela pe un barbat cu numele Timotei, cititor bisericesc, din satul Pirapei, tanar de ani, care, nu de mult, se insotise cu o fecioara, anume Mavra, iar dupa douazeci de zile de la nunta a fost prins de pagani, fiind crestin.

   

Vazandu-l ighemonul Arian, l-a intrebat: "Cine esti tu? Si din ce randuiala faci parte?" Iar Timotei a raspuns: "Sunt crestin, citet al Bisericii lui Dumnezeu". Zis-a ighemonul catre dansul: "Oare numai tu singur nu ai auzit porunca imparateasca care porunceste ca tot cel ce nu aduce jertfa zeilor va pieri rau?"

   

A raspuns Timotei: "Duhul lui Iisus Hristos petrece in mine; pentru aceea nu voi aduce jertfe zeilor vostri!" Zis-a ighemonul: "Da-mi mie cartile tale, ca sa inteleg puterea lor!" Raspuns-a Timotei: "Nebunule si necunoscatorule desavirsit; cine din oameni candva isi da la moarte pe fiii sai? Oare nu stii ca acele carti scrise de mine sunt fiii mei si, cand citesc cartile acelea pentru Dumnezeu, ingerii Lui stau imprejurul meu?" Zis-a ighemonul: "Nici zeilor nu jertfesti, nici cartile nu voiesti sa-mi arati, deci, vezi sa nu-ti fie spre pedeapsa o indrazneala ca aceasta". Sfantul Timotei a raspuns: "Nu vreau a jertfi si nici cartile nu vreau a le arata paganilor, pentru ca sunt crestin!"

   

Atunci ighemonul, maniindu-se, a poruncit sa aduca doua fiare ascutite in chip de tepi, inrosite in foc si sa le bage in amandoua urechile mucenicului.

Si indata, din acea durere cumplita, i-au curs amandoua luminile ochilor. Si i-au zis slujitorii mucenicului: "Iata, de vreme ce nu voiesti sa jertfesti, ti-ai pierdut ochii!" Raspuns-a Sfantul Timotei: "Ochii trupului meu, care au vazut multe lucruri necuviincioase, au patimit acum orbirea aceasta, iar cu ochii mantuirii, Domnul meu Iisus Hristos imi lumineaza sufletul!"

   

Auzind ighemonul acestea, a poruncit ca, legandu-i mainile inapoi, sa-i bage un lemn intre dinti; apoi sa-l spanzure cu capul in jos, legandu-i o piatra grea de grumaji. Cand slujitorii incepeau sa-i faca aceasta, mucenicul cautand spre cer, a zis: "Este Dumnezeu in cer si este puternic sa ma izbaveasca pe mine din aceste munci". Grele au fost muncile Sfantului Timotei! Iar slujitorii sfatuiau pe ighemon ca, prin mila, mai virtos decat prin muncire, sa se sirguiasca a-l pleca spre voia sa. Si i-au spus lui ca Timotei este mire, deoarece nu are mai mult de douazeci de zile de cand a facut nunta, si mireasa lui este foarte tanara. Indata, ighemonul a poruncit sa o aduca si pe ea inaintea sa si a zis catre dansa: "Cum iti este numele?" Ea a raspuns: "Ma numesc Mavra".

   

Zis-a ighemonul: "Mi-e jale de nenorocirea ta, ca esti tanara si vei ramane vaduva. Deci, iti poruncesc sa te impodobesti cu podoabe frumoase, sa-ti impletesti parul, sa te imbraci cu haine alese si, mergand la barbatul tau, sa-l sfatuiesti sa aduca jertfa zeilor, ca sa nu fii cu adevarat vaduva asa de tanara. Iar daca il vei indupleca, vei lua de la noi multe daruri, aur si argint". Deci, Mavra a facut precum i-a poruncit ighemonul. S-a infrumusetat cu podoabele si cu hainele sale si, mergand la barbatul sau, l-a rugat mult sa faca dupa voia ighemonului si sa se izbaveasca pe sine de niste munci ca acestea. Iar el nu putea sa-i raspunda, avand calus bagat in gura, care, tinindu-i-o deschisa, nu putea sa o impreune si sa graiasca ceva. Intorcandu-se Mavra la ighemon, l-a rugat sa porunceasca sa ia calusul din gura mucenicului, ca sa poata vorbi cu dansa. Si indata a poruncit ighemonul ca sa-i scoata acel calus.

   

Mergand Mavra la Sfantul Timotei, a stat aproape de el. Dar, mirosind mucenicul miros din hainele Mavrei, fiind stropite cu aromate mirositoare, a strigat: "Unde este tatal meu, preotul Picolpos?" Iar tatal lui, care statea nu departe intre popor si privea la patimirea fiului sau, s-a apropiat de dansul si a zis: "Ce voiesti, fericitul meu fiu?" Raspuns-a Timotei: "Te rog pe tine, tata, sa faci un lucru bun, adica, luand oarecare petic, sa-mi acoperi fata ca sa nu simt mirosurile cele vatamatoare de suflet, care ies din hainele femeiesti, pentru ca acest miros este moarte, ce duce pe oameni la pierzare si le gateste gheena. Aceste mirosuri de arome sunt ale poftei ajutatoare diavolului, vrajmase sfintilor si uriciune dreptilor".

   

Dupa ce a tacut Sfantul, Mavra a zis catre dansul: "Iubite Timotei, pentru ce ma defaimezi asa pe mine, care mai inainte nu te-am suparat cu nimic pe tine? Abia sunt douazeci de zile de cand ne-am luat si inca nu-mi stii obiceiurile mele, nici eu n-am cunoscut toate locurile casei tale. Atat de departe sunt de prihana cea paruta, incat n-am schimbat cu altcineva vreun cuvant si nici la masa cu cineva n-am stat, iar acum plang, vazandu-te pe tine in munci, si ma doare inima pentru tine. Fiind nevinovat, patimesti unele ca acestea, iar aceste patimiri ale tale ranesc cu durere sufletul meu, ca ma lasi vaduva asa de tanara. Au doara te-ai indatorat mult si, neavand cu ce sa te rascumperi de datorie, de bunavoie te-ai dat la moarte, suparandu-te de datornici? Daca este asa, sa vindem hainele noastre cele de mare pret si sa platim acea datorie. Iar daca pentru dajdia poporului esti tinut in aceasta primejdie si nu ai cu ce plati, iata, inaintea ta sunt toate podoabele mele de nunta, aurul si imbracamintea de mireasa, vinde-le si sa platesti dajdia imparateasca".

   

Dupa niste cuvinte ca acestea ale ei, a zis Sfantul Timotei catre dansa: "Mavro, sora mea, cand te-am vazut pe tine cu ochii cei sufletesti iesind din casa, am vazut pe diavolul mergand la dreapta ta si avea in mana o cheie cu care intorcea inima ta inapoi la lume". Zis-a Mavra: "Fratele meu, Timotei, eu pe tine te caut si dupa aceasta, cand te voi cauta, unde te voi afla? Si daca va veni simbata sau duminica, cine va citi cartile tale?"

   

A zis Sfantul Timotei catre dansa: "O, Mavro, lasa cele de putina vreme si desarte ale acestei lumi si vino impreuna cu mine la aceasta frumoasa nevointa, pentru care ne vom invrednici sa luam cununi de la Mantuitorul nostru Dumnezeu si El ne va ierta toate pacatele noastre, ale celor ce de bunavoie ne dam la moarte pentru Dansul". Mavra a zis: "Cand veneam la tine, inima mea era plina de lumeasca impatimire; iar dupa ce ai inceput a vorbi cu mine, Duhul lui Dumnezeu a intrat in mine! Deci, sa stii, o, preaiubitul meu frate, ca si eu tot pe acelea le doresc, pe care tu le-ai iubit!" Grait-a catre dansa Sfantul Timotei: "Daca graiesti adevarul, du-te de cearta pe ighemon pentru paganatatea lui". Iar Mavra a raspuns: "Ma tem, fratele meu, ca nu cumva sa ma infricosez, vazand multimea muncilor si pe ighemon maniindu-se si nu voi putea suferi, fiind prea tanara numai de saptesprezece ani". Zis-a catre dansa Sfantul Timotei: "Nadajduieste spre Domnul nostru Iisus Hristos si-ti vor fi muncile ca untdelemnul varsat pe trupul tau si ca un duh de roua in oasele tale, usurandu-ti toate durerile!"

   

Dupa aceea a inceput mucenicul a se ruga lui Dumnezeu pentru dansa, astfel: "Dumnezeule al tuturor darurilor celor bune, Cel ce ai dat ajutor in foc celor trei tineri si ai izbavit pe Daniil din gurile leilor, proorocului prin prooroc i-ai trimis hrana, ai intarit pe Avacum in ducerea pranzului; si nu numai in robie ai ajutat, ci si in groapa leilor si in cuptorul cel de foc ai mantuit pe cei ce nadajduiesc spre Tine, in marturia iubirii Tale de oameni, prin care din cei robiti ai facut prooroci si mucenici; cauta, Doamne, si acum spre roaba Ta, Mavra, Cela ce ne-ai impreunat pe noi in insotire, fa-ne nedespartiti pe noi in aceasta nevointa si sa nu fim deosebiti din ceata sfintilor Tai mucenici. Ci ne da noua, ca pentru Tine sa suferim muncile si moartea cu barbatie si sa se rusineze potrivnicii, neputand a ne desparti pe noi de la intocmirea cea cu un suflet, pe care o avem in Hristos Dumnezeul nostru, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, I se cuvine slava in veci. Amin".

   

Asa rugandu-se Sfantul Timotei lui Dumnezeu pentru sotia sa, Mavra, indata fericita, pornindu-se cu Duhul Sfant, a mers la ighemon si, stand inaintea lui, a zis: "O, necuratule ighemon, argint si aur te-ai fagaduit sa-mi dai, vrand sa pogori sufletul meu in pierzare, pentru ca nimic mai mult nu doreste inima ta, fara numai suflete omenesti, carora, daruindu-le aur, vrei sa le omori; dar cu amagirile tale nu ma vei birui pe mine, caci, imbracandu-ma in armele Domnului meu Iisus Hristos, am stat inaintea ta". Iar ighemonul Arian a zis catre ai sai: "Oare nu v-am spus mai dinainte de Timotei ca este vrajitor? Iata, a fermecat si pe femeia sa, ca impreuna cu dansa, sa ni se impotriveasca noua".

   

Apoi a zis catre Mavra: "Oare si tu ti-ai ales mai bine moartea decat viata? Cauta de vezi ca te lipsesti de aceasta dulce viata prin muncile cele amare; au doara, vazand mai inainte moartea barbatului tau, gandindu-te la vaduvia ta, ti-ai ales sa mori impreuna cu dansul? Nu te tulbura ca vei fi vaduva, ca te voi marita cu un sutas din cei mai bogati ai mei, ca sa te desfatezi cu dansul din dulceata vietii acesteia si sa te veselesti avand barbat de neam bun ca cel dintai". Raspuns-a fericita Mavra: "De toate desertaciunile lumesti lepadandu-ma, n-am trebuinta de sutasul tau! Si iti spun adevarul, ca m-am insotit cu Mirele ceresc Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Care nadajduiesc fara indoiala. Iata, cu inima viteaza am stat inaintea ta, netemandu-ma de nedreapta ta judecata!"

   

Maniindu-se ighemonul, a poruncit sa-i smulga tot parul capului ei. Apoi a zis: "Iata, parul tau este smuls; deci, te sfatuiesc sa jertfesti zeilor, pentru ca sa nu mai suferi si alte munci grele ce te asteapta". Raspuns-a Mavra: "O, ighemoane, acum stiu ca Hristos al meu m-a primit, nepomenindu-mi pacatul cel din nestiinta; ca, ascultandu-ti sfatul tau cel viclean, mi-am impodobit parul spre amagirea fericitului meu barbat. Bine ai facut, smulgandu-mi parul acesta, ca prin smulgerea lui s-a ridicat acel mare pacat de la mine, ca sa nu fiu eu, cu podoaba parului, sminteala poporului ce sta imprejur si se uita la aceasta priveliste".

   

Auzind ighemonul acest raspuns al ei, s-a maniat si a poruncit sa-i taie degetele de la maini si sa le arunce departe. Iar Sfanta Mavra a zis: "Si cu aceasta imi faci un bine, luandu-mi degetele, cu care puneam asupra-mi inselatoarele impodobiri. Sa stii dar, ca nu cunosti acelea ce mi le faci mie; caci, iata, un al doilea pacat al meu ai facut a se lua de la mine prin taierea degetelor; drept aceea cu veselie stau inaintea ta, fiind gata la toate muncile poruncite de tine". Ighemonul se mira de acea rabdare a ei. Iar presbiterul, tatal lui Timotei, stand acolo in privelistea poporului aproape de Mavra si, privind la nevointa ei, a zis incet catre dansa: "O, Mavro, buna mea fiica, cum ai rabdat taierea degetelor tale?" Raspuns-a lui Sfanta Mavra: "Parinte, precum vezi pe un om intr-o gradina smulgand din radacina verdeturile si lepadandu-le, tot astfel si eu priveam spre taierea si lepadarea degetelor mele si nu simteam nici o durere".

   

Arian ighemonul a poruncit apoi la doisprezece ostasi, sa umple o caldare mare cu apa, sa o fiarba si sa arunce in ea pe Sfanta Mavra. Dupa ce a fiert destul apa, incat clocotea ca un tunet, a aruncat in ea pe sfanta care a stat in mijloc nevatamata. Si graia catre ighemon: "Iarasi iti multumesc, ca ai poruncit sa ma spal si sa ma curat de pacatele mele cele facute in lume, ca prin inima curata sa ma apropii de Dumnezeul meu si sa primesc cununa vietii. Pentru ca cele ce le patimesc de la tine, imi sunt mantuire la Hristos Domnul meu. Insa bine ai gandit sa ma arunci in aceasta caldare, nefiind inca fiarta, pentru ca apa din ea este foarte rece, si nu simt caldura, precum nici pe celelalte munci nu le-am simtit".

   

Maniindu-se ighemonul foarte, a inceput a se gandi ca ostasii, avand mila de femeia aceea, au varsat afara apa fiarta si au turnat in locul ei apa rece, vrand ca astfel sa pazeasca pe Mavra vie, ca s-o aiba spre pofta lor trupeasca. Deci, sarind de pe scaunul sau, a alergat la caldare, vrand sa stie daca era cu adevarat rece apa din caldare. Si, apropiindu-se, a zis catre sfanta: "Toarna-mi putina apa pe maini, ca sa stiu daca este rece!" Sfanta i-a zis: "Ea este atat de rece, incat nici caldura ei n-o simt. Iar de nu ai cu ce sa infierbanti mai mult caldarea, apoi trimite la tatal meu, care-ti va da un brat de lemne, ca sa aprinzi focul sub caldare, caci este lucrator de lemn". Iar acestea le zicea sfanta, ocarand pe ighemon. Deci, i-a turnat pe maini apa fiarta din caldare si, indata, de fierbinteala cea mare, atat i s-au ars mainile, incat si pielea i s-a zbircit, racnind foarte tare de durere si cu mirare a strigat, zicand: "Bine este cuvantat Domnul Dumnezeul Mavrei, ca nu este altul afara de Acela, in Care se slaveste aceasta".

   

Acestea zicand, a poruncit sa elibereze pe sfanta. Dar mai inainte ca ea sa fie libera de judecata si de munca, diavolul iarasi a intrat in inima ighemonului si-l indemna sa se impotriveasca aceleia care, cu curata stiinta, avea credinta cea buna catre Dumnezeu. Deci, chemand pe mucenita, i-a zis: "Inceteaza, Mavro, sa nadajduiesti spre Hristos si jertfeste zeilor". Sfanta a raspuns: "Nu voi jertfi idolilor, pentru ca am pe Domnul, Cel ce ma apara pe mine". Zis-a ighemonul: "Gura ta o voi umple cu carbuni aprinsi, de nu vei jertfi". Sfanta a raspuns: "Nu intelegi ca cele ce le faci in nebunia ta, poruncind sa-mi umple gura cu carbuni aprinsi, ma curatesc cu totul de pacatele cele facute cu limba si cu gura? Ca si Domnul meu, cand lui Isaia proorocul i-a aratat slava Sa si l-a facut pe el sa poata auzi cantarile ingeresti, fiindca era inca in pacate, vrand sa-l curateasca, a trimis la el pe unul din serafimi, avand in maini un carbune aprins, pe care il luase cu clestele din altar si a atins cu carbunele buzele proorocului, zicand: Iata, s-a atins acesta de buzele tale si va sterge faradelegile tale, iar pacatele tale le va curati! Si daca proorocul cu un carbune a cistigat iertare de pacate, apoi, ma rog tie ca nu numai gura mea s-o umpli de carbuni aprinsi, ci si fata, capul si peste tot trupul sa pui carbuni aprinsi si sa-l arzi, ca sa fiu buna mirosire a lui Hristos. Si Dumnezeu, Care a curatit altadata pacatele proorocului acela, sa le curateasca si pe ale mele".

   

Niste cuvinte ca acestea auzindu-le ighemonul, s-a inspaimantat si totodata s-a aprins de manie si a poruncit sa aduca o faclie plina de pucioasa si de smoala, ca sa arda pe mucenita. Iar poporul care statea imprejur, a strigat cu glas mare catre ighemon, zicand: "Pana cand vei scorni munciri noi asupra acestei tinere fecioare? Inceteaza de acum sa te manii, ighemoane, caci ne miram foarte de rabdarea ei". Iar Sfanta Mavra, intorcandu-se catre popor, a zis: "Fiecare din voi sa-si caute de lucrurile sale: barbatii sa se ingrijeasca de lucrurile cele barbatesti, iar femeile sa faca lucrurile lor cu curatie si cu blandete. Iar pentru mine nimeni sa nu se ingrijeasca, pentru ca eu n-am trebuinta de nici un sprijin sau ajutor de la voi, caci Dumnezeu, spre Care nadajduiesc, este sprijinitorul meu".

   

Astfel graind sfanta, ighemonul a poruncit sa-i arda trupul ei cu acea faclie. Iar Sfanta, cautand spre faclie, a zis catre ighemon astfel: "Ca si cum n-ai fi ispitit cu cele dintai munci si acum ti se pare ca ma vei infricosa cu aceasta proasta faclie? Au doara nu era mai mare si mai infricosata caldarea care fierbea, in care am fost afundata toata si nu m-am vatamat, ca si cum ar fi fost apa rece? Tu singur esti martorul meu, cand ti s-au oparit mainile tale, iar eu nu m-am vatamat catusi de putin, si acum sa ma tem de o faclie ca aceasta? De voiesti, o, ighemoane, apoi un cuptor intreg sa aprinzi si sa ma arunci in el, si atunci vei vedea puterea Hristosului meu, a Carui roaba sunt; pentru ca nu ma va lasa Dumnezeul meu, Care m-a chemat la nevointa aceasta, prin fericitul meu barbat, Timotei, iar faclia pe care o apropii de trupul meu, este ca o roua, care se coboara de dimineata din cer pe pamant si face sa odrasleasca pomii si sa aduca roade".

   

Ighemonul, fiind biruit de raspunsurile Sfintei Mucenite, aratate chiar prin fapte, si, neputand sa afle munci mai grele asupra ei, s-a mihnit foarte. Deci, a poruncit ca pe amandoi, pe Timotei si pe Mavra sa-i rastigneasca pe cruci, punindu-i pe ei drept, unul in fata celuilalt. Iar cand se duceau la rastignire, i-a intampinat pe ei maica Mavrei si, apucand pe fiica, a strigat, zicand: "Fiica mea, Mavra, oare astfel lasi pe maica ta, care te cauta pe tine? Cine va purta podoabele tale? Ale cui vor fi hainele cele de mult pret, argintul si aurul, daca tu, fiica mea, nu vei fi intre vii?" Raspuns-a Sfanta Mavra catre maica sa, zicand: "Aurul si argintul piere, hainele le maninca moliile si frumusetea fetei celei tinere cu vremea imbatraneste si se vestejeste, iar cununa lui Iisus Hristos este nestricacioasa in veci".

   

Maica sa nu putea sa raspunda ceva impotriva cuvintelor sfintei. Iar mucenita, smulgandu-se din mainile maicii sale, a mers spre cruce, zicand catre ea: "Pentru ce ma tragi pe mine de la Cruce, nelasindu-ma sa ma indulcesc mai degraba de Domnul meu, in asemanarea mortii Lui?" Atunci ostasii i-au rastignit pe ei, punindu-i cu fata unul spre altul. Si au petrecut pe cruce noua zile si noua nopti, mangiindu-se si sfatuindu-se unul pe altul. Sfantul Timotei invata pe sotia sa pana seara, iar Mavra sfatuia pe impre-una patimitorul sau pana dimineata.

   

Si a zis fericita Mavra catre Sfantul Timotei: "Sa nu ne dam la somn, ca nu cumva, venind Domnul nostru, sa ne afle pe noi dormind si sa se manie asupra noastra. Caci, omul in casa, nedormind, lumanarea care arde goneste navalirea tilharilor; iar stingand lumanarea, tilharul cu inlesnire intra in casa si fura. Deci, sa nu dormim, ci sa ne silim la rugaciuni, ca Domnul nostru sa ne afle in neslavita rabdare si asteptare a venirii Lui, si vrajmasul nu va indrazni sa se apropie in taina si sa ne faca ispita noua care suntem pe cruce".

   

Si, iarasi, dupa o vreme, Sfanta Mavra a zis catre Sfantul Timotei: "Desteapta-te, fratele meu, alunga somnul de la tine si privegheaza, ca sa afli cele vazute de mine. Caci am vazut pe un om, stand inaintea mea ca intr-o uimire, avand in mainile sale un pahar plin cu lapte si miere, zicandu-mi: "Pe acesta, primindu-l, sa-l bei". Iar eu am zis catre dansul: "Tu cine esti?" Acela mi-a raspuns: "Sunt ingerul lui Dumnezeu". Atunci am zis catre dansul: "Sa ne rugam lui Dumnezeu!" Dar el mi-a zis: "Eu, milostivindu-ma, am venit spre tine, vazandu-te flamanda si insetata si postind pana la ceasul acesta".

   

Apoi, iarasi am zis catre dansul: "Cine te-a trimis pe tine la mine cu aceasta mila netrebnica si ce grija porti de rabdarea si postirea mea? Nu stii oare ca Dumnezeu si pe cele cu neputinta le daruieste celor ce se roaga catre Dansul?" Zicand acestea, am inceput sa ma rog. Pe cand ma rugam, am vazut pe acel om ce mi se aratase cu paharul, intorcandu-si fata dinspre mine la apus si indata am cunoscut ca este nalucirea vrajmasului care, si pe cruce, vrea sa ne ispiteasca. Si a pierit acea nalucire.

   

Dupa aceea a venit iarasi altul si mi se parea ca m-a scos la un piriu pe care curgea lapte si miere si-mi zicea: "Bea!" Iar eu am raspuns: "Acum ti-am spus tie ca nu voi bea apa, nici alta bautura pamanteasca, pana ce nu voi bea paharul mortii pentru Hristos, Domnul meu, pe care El singur il va da mie, prin mantuirea si nemurirea vietii cele vesnice". Cand am zis aceasta, omul cel care imi poruncise sa beau din riu, indata a pierit impreuna cu riul.

   

Dupa aceea, mi-a stat inainte un al treilea om minunat la vedere si a carui fata stralucea ca soarele. Acela, luandu-ma de mana, m-a ridicat la cer si mi-a aratat un scaun impodobit, pe care erau puse haine albe si o coroana preafrumoasa. Iar eu, minunindu-ma de acea frumusete, am intrebat pe cel ce ma ducea: "Ale cui sunt acestea, Doamne?" El mi-a raspuns: "Acestea sunt rasplatirile nevointelor tale! Tie iti sunt gatite hainele, coroana si acest scaun". Ridicandu-ma apoi putin mai sus, mi-a aratat un alt scaun asemenea impodobit, o haina alba si o coroana. Si l-am intrebat iarasi: "Dar acestea ale cui sunt?" Iar el mi-a raspuns: "Acestea sunt ale barbatului tau, Timotei". Si iarasi am indraznit a-l intreba: "Pentru ce sunt departe scaunele unul de altul?" Si mi-a raspuns: "Multa deosebire este intre tine si intre barbatul tau. Oare nu stii ca dupa sfatuirea lui ai intrat si tu in nevointa patimitoare si aceea este pricina incununarii tale? Deci, acum intoarce-te in trupul tau si maine la ceasurile sase vor veni ingerii lui Dumnezeu ca sa ia sufletele voastre si sa le inalte la ceruri. Insa fiti treji ca sa nu inceapa vrajmasul a va ispiti iarasi".

   

Vedeniile acestea le-a spus Sfanta Mavra fratelui ei, Timotei, cu care se mangiia intru Domnul. Iar dupa ce a sosit acea zi si ceasul al saselea, ingerul lui Dumnezeu a venit sa ia sufletele mucenicilor. Si a zis Sfanta Mavra catre poporul ce privea la patimirea lor: "Fratilor si surorilor, aduceti-va aminte ca am facut cele omenesti, vietuind cu oamenii. Si iarasi am savirsit si cele ale lui Dumnezeu, fiind robi ai Lui. Iar acum, primim cununile cele fara de moarte de la Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, facand si voi cele ce sunt ale firii omenesti, sirguiti-va, de asemenea, ca sa savirsiti si cele care sunt placute lui Dumnezeu, pentru ca sa cistigati iertare de pacate si sa primiti cununi de la acelasi Stapan al nostru". Zicand Sfanta Mavra acestea, indata amandoi si-au dat sufletele lor in mainile lui Dumnezeu si asa si-au sfarsit mucenicia lor cu buna nevointa, intru Iisus Hristos Domnul nostru, Caruia Se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in vecii vecilor. Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 2700

Voteaza:

Sfintii Mc.Timotei si Mavra, sotia sa; Sf.Mc.Diodor si Rodopian diaconul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE