Sfintii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat; Sfintii Mucenici Onisifor si Porfirie; Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul

Sfintii Mucenici Onisifor si Porfirie

Pomenirea Sfintilor Mucenici Onisifor si Porfirie, care au rabdat in vremea imparatiei lui Diocletian multe munci pentru Hristos, primind batai si rani peste tot trupul si in caldari au fost arsi. La sfarsit, fiind tariti de cai salbatici si zdrobiti prin pietre ascutite, si-au dat lui Dumnezeu sufletele lor. Iar trupurile lor, luandu-se in taina de credinciosi, s-au asezat in satul ce se numeste Panghianete.

Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul

Acest sfant, unul dintre cei mai noi sfinti canonizati de Biserica Greciei in acest secol, s-a nascut in anul 1846, in Selivria Traciei, din Parinti saraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurandu-se din pruncie de o aleasa educatie crestineasca. Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete carte la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici sufletul sau incepe sa-L descopere pe Hristos in inima sa prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.

 Sfantul Nectarie

La varsta de douazeci de ani, tanarul Anastasie se stabileste in insula Hios, povatuit de Duhul Sfant, unde preda religia la o scoala de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intra in nevointa monahala in vestita chinovie, numita "Noua Manastire", primind tunderea monahiceasca la sapte noiembrie 1876, sub numele de Lazar. Mai tarziu, la tunderea in marele si ingerescul chip al schimniciei, avea sa primeasca numele de Nectarie, pe care l-a purtat toata viata.

Dupa ce termina studiile teologice la Atena, in anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot si apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia superioara. Mai multi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete. De aceea era mult cautat de credinciosi si iubit de toti.

Vazand diavolul ca nu-l poate birui cu mandria si iubirea de sine a incercat sa-l loveasca pe fericitul ierarh Nectarie cu alta arma tot asa de periculoasa, adica cu invidia si gelozia din partea celorlalti ierarhi si slujitori ai Bisericii de Alexandria, vorbindu-l de rau catre patriarh, cum ca doreste sa-i ia locul. Aceasta a tulburat pe toti si a facut sa fie eliberat din cinstea arhiereasca in care se afla.

Cerandu-si iertare de la toti, a dat slava lui Dumnezeu caci si cu dansul s-a implinit cuvantul Mantuitorului, Care zice: Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea (Matei 5,11). Apoi s-a retras la Atena, in anul 1891, sarac, defaimat de ai sai si nebagat in seama, avand toata nadejdea numai in Dumnezeu si in rugaciunele Maicii Domnului.

Aici a fost citiva ani predicator, profesor si director al unei scoli teologice pentru preoti, pana in anul 1894, reusind sa formeze duhovniceste multi tineri iubitori de Hristos, pe care ii hranea cu cuvintele Sfintei Evanghelii si cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi facea slujbe misionare in parohiile din jurul Atenei.

In taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevarat isihast si un mare lucrator al rugaciunii lui Iisus, care ii dadea multa pace, bucurie, blandete si indelunga rabdare. Cu aceste arme el biruia neincetat pe diavoli, crestea duhovniceste pe cei din jurul sau si avea intotdeauna pace si bucurie in Hristos, nebagand in seama defaimarea si osandirea celor din jurul sau.

Dorind la batranete sa se retraga la mai multa liniste, a construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite in insula Eghina din apropiere, randuind aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti. Apoi se retrage definitiv in aceasta manastire si duce o viata inalta de smerenie si slujire, de daruire totala si rugaciune neadormita, arzand cu duhul pentru Hristos, Mantuitorul lumii si pentru toti care veneau si ii cereau binecuvantare, rugaciune si cuvant de folos sufletesc.

Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui. Mai ales dupa primul razboi mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau in manastirea sa sa imparta la cei lipsiti orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar si cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni.

Intr-o vara, fiind mare seceta in insula Eghina, cu rugaciunile Sfantului Nectarie a venit ploaie din belsug si au rodit tarinile, incat toti s-au indestulat de hrana. De aceea, toti - mireni si calugari, saraci si bogati -, cinsteau pe Sfantul Nectarie, ca pe pastor si un vas ales al Duhului Sfant si urmau intru toate cuvantul lui. Astfel, el era totul pentru toti, caci putea toate prin Hristos, Care locuia in el. Apoi era foarte smerit si bland si nu cauta cinste de la nimeni. Iar in timpul liber lucra la gradina manastirii, imbracat intr-o haina simpla, incat toti se foloseau de tacerea si smerenia lui.

Pe langa multele sale ocupatii duhovnicesti, Sfantul Nectarie a scris si a redactat mai multe scrieri teologice de morala si de istorie a Bisericii, intarind traditia Sfintilor Parinti in patria sa, impotriva influientelor occidentale care asaltau tarile ortodoxe.

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfantului Nectarie numeroase ispite, cautand sa-l biruiasca. Astfel, numerosi slujitori si ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, facandu-i multe ispite. Dar Dumnezeu il izbavea din toate necazurile.

Traind ca un inger in trup, si iubind neincetata rugaciune, tacerea, smerenia, postul si milostenia, Sfantul Nectarie tragea pe multi la Hristos, revarsand in jurul lui, pacea, bucuria si lumina cea necreata a Duhului Sfant, prin care mangaia si odihnea pe toti care veneau la chilia lui. Din aceasta cauza, diavolul, nerabdand nevointa lui, pana la sfarsitul vietii sale a ridicat impotriva Sfantului multe calomnii si vorbe rele din partea multor clerici si ierarhi greci, care, din cauza invidiei, il cleveteau si il acuzau, atat pe el, cat si manastirea lui. Dar fericitul Nectarie le rabda pe toate, in numele lui Hristos, Care locuia in inima sa.

Simtindu-si sfarsitul aproape, pe cand facea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului in insula Eghina, Sfantul Nectarie a descoperit ucenicilor sai ca in curand va pleca la Hristos. Apoi, imbolnavindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el rabda cu tarie toata boala si ispita, asteptand cu bucurie ceasul iesirii sale din aceasta viata.

Dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbavindu-se de toate ispitele acestei vieti, pentru care s-a invrednicit sa se numere in ceata sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii sai, dupa ce l-au plans mult, l-au inmormantat, dupa randuiala in biserica zidita de el, facand multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinta la ajutorul lui.

Trecand mai bine de douazeci de ani, trupul sau s-a aflat in mormant intreg si nestricat, raspandind multa mireasma. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Iar in anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vazand numeroasele minuni care se faceau la moastele sale, l-au declarat sfant, cu zi de praznuire la noua noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfant din aceasta binecuvantata tara ortodoxa. Zilnic credinciosii se inchina la moastele Sfantului Nectarie si la mormantul sau, facand din manastirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toata Grecia.

Cu rugaciunile Sfantului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin. 

11 Noiembrie 2009

Vizualizari: 1098

Voteaza:

Sfintii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat; Sfintii Mucenici Onisifor si Porfirie; Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE