VIETUIREA CRESTINILOR SA FIE CUVIINCIOASA; CLERICII SI CALUGARII SA NU INTRE IN OSPATARII DECAT DE NEVOIE - 22 sin. VII ec.

Mare lucru este a inchina totul lui Dumnezeu si a nu se robi dorintelor proprii. Caci, ori de mancati, ori de beti - zice dumnezeiescul apostol, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti (I Cor. 10, 31). Iar Hristos Dumnezeul nostru, in Evangheliile Sale, a poruncit sa se taie inceputurile pacatelor; caci nu numai adulterul se supune certarii (pedepseste) de catre El, ci si pornirea cugetului spre savarsirea (comiterea) adulterului se osandeste, zicand el Cel ce a cautat (s-a uitat) la femeie spre a o pofti pe ea a si savarsit adulter cu ea in inima lui (Mt. 5,28).
Asadar, din aceasta invatandu-ne, suntem datori sa ne curatim cugetele. Caci si daca toate sunt ingaduite, dar nu toate folosesc (I Cor. 10, 23), precum invatam din rostirea apostol este prea de lipsa fiecarui barbat sa manance pentru a trai, si pentru cei a caror viata este in casatorie si au copii si stare laica este lucru fara de ocara (repros) a manca laolalta barbatii cu femeile, numai sa aduca multumire Celui ce da brunii; dar nu cu oarecare apucaturi de teatru (scenice), sau cu cantece satanice si de cercetare si prin unduiri (mladieri) desfranate, asupra carora vine blestemul proorocesc (profetic), care zice astfel Vai celor ce beau vinul cu (cetera) si cu harfa si nu se uita la lucrurile Domnului si nu inteleg lucrul mainilor Sale (Is. 5,12). Si daca ar fi cumva unii ca acestia intre crestini, sa se indrepteze, iar de nu, sa aiba tarie asupra lor cele asezate in chip canonic de catre cei de dinaintea noastra. Iar pentru cei a caror viata este linistita si singuratica (solitara) - cel care s-a indatorat Domnului Dumnezeu sa ia jugul calugaresc, sa stea singuratic si sa taca. Dar nici celor care si-au ales viata preoteasca nu le este ingaduit nicidecum sa manance osebit impreuna cu femei, decat doar cu oarecare de Dumnezeu tematori si evlaviosi barbati si femei, ca si aceasta mancare impreuna sa duca la zidire (indreptare) duhovniceasca.
Acelasi lucru sa se faca si in privinta rudelor. Iar de s-ar si intampla candva ca monahul sau un barbat cu cinul preotesc sa nu-si ia cele de trebuinta neaparata, si de nevoie vrea sa traga fie la han (ospatarie), fie la casa cuiva, acela sa fie volnic (sa aiba voie) a face lucrul acesta, ca silit de nevoie, numai (sa-l faca) cu evlavie.

15 Mai 2009

Vizualizari: 466

Voteaza:

VIETUIREA CRESTINILOR SA FIE CUVIINCIOASA; CLERICII SI CALUGARII SA NU INTRE IN OSPATARII DECAT DE NEVOIE - 22 sin. VII ec. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE