Despre buna randuiala


Despre buna randuiala

Era, la cei peste nouazeci de an ani, mai tanar decat multi, avea o tinerete in spirit si dreapta statura. Parul alb, ochii umezi, fata blanda, vorba duioasa, venind mereu din inima, sa aline, sa lumineze, un batran sihastru care de fapt nu imbatraneste niciodata, coborator din muntii Daciei, ce acceptase povara scaunului patriarhal. Un Daniil sihastru contemporan caruia voievozii tarii ar fi trebuit sa-i bata la uta, cerandu-i sfat de taina. Insa conducatorii nostri au fost fie mult prea suficienti lor insisi, fie liber cugetatori, adica saraci cu duhul. Buna randuiala ca voievodul sa vina la schimnic ca la un povatuitor, lege a vremurilor, pe timpul lui Stefan cel Mare si Sfant si a lui Burebista, pare ca s-a uitat. Neamul nostru nu se va mantui pana nu vom avea conducatori care sa doreasca Imparatia lui Dumnezeu, pentru el si pentru supusii sai.

Acei conducatori care sa prefere un drum catre biserica si catre locul de rugaciune, in dauna unei petreceri la Golden-Blitz ori a unei conferinte ateiste, pe tema subjugarii naturii-mama. Inainte de a-si dori sa se integreze printre tarile bogate ale lumii, Romania trebuie sa-si doreasca sa fie mai curata trupeste si sufleteste, sa-si pastreze si sa-si invie vechile randuieli.

Agresiuni diverse s-au abatut asupra neamului si bisericii sale. "Bate-voi pastorul si se va risipi turma", a fost planul nefartatului. Nu Patriarhul era vizat ci biserica si credinciosii sai. Sub masca unei asazise reforme se ascund interese straine de neam, acum, ca si in 1989.

Din fericire turma s-a strans in jurul Pastorului, caini vrednici i-au stat alaturi, de paza. La auzul vestii ca Romania a ramas fara Pastor, jivinele ies din nou din paduri. Nu cred ca vor izbuti nici de data aceasta. Insa aceasta staruinta a lor in rele e un motiv serios de reflectie pentru noi ca si pentru Pastorul ce va veni.

GHEORGHE SEITAN

Carti Ortodoxe

Cuprins