Nesterse amintiri


Nesterse amintiri

Era prin anii nouazeci si... Munceam atunci in functia de corespondent special al Agentiei Romane de Presa - ROMPRES. In urbea Sloboziei se zvonise ca se va infiinta Episcopia din zona. Acestea au devenit, insa, foarte curand, realitate. Am fost si eu invitat la ceremoniile respective. Atunci am avut prilejul sa-l cunosc personal pe Inalt Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Am participat nu numai la ceremonia de inscaunare in functie a episcopului Sloboziei si Calarasului, Nifon, ci si la masa festiva organizata cu acel prilej. Bucuria nespusa a fost si aceea de a fi la masa chiar vis-a-vis de Preafericitul. Un om deosebit de comunicativ mi s-a infatisat, schimband, atunci, cu dansul o multime de idei, impartasindu-i intentiile mele de a "produce" cateva carti. Nu am uitat acea indelunga convorbire cu Prea Fericitul Teoctist, OM de mare cultura si sfetnic, asijderea.

La putina vreme dupa aceea, l-am reintalnit, tot la Slobozia, unde adastase pentru a participa la sfintirea locului catedralei din Slobozia. A fost o alta fructuoasa si indelungata intalnire, sezand tot vis-a-vis la ospatul oferit la marginea padurii Peri. O a treia intalnire cu Preafericitul Patriarh Teoctist a fost la resfintirea bisericii din satul Vladiceasca, moment in care i-am si inmanat una din cartile mele editate intre timp. In sfarsit, o ultima si interesanta apropiere de Preafericitul a fost in ziua cand a venit la sfintirea Catedralei din Slobozia. Am incercat, atunci, sa ajung la dansul, la sediul Episcopiei, unde adastase, inainte de oficierea slubjbei; dar fara izbanda. M-am postat in fata iesirii din sediu iar cand Prea Fericitul a iesit pentru a se urca in automobilul care urma sa-l transporte la locul savarsirii slujbei religioase, m-am strecurat cu repeziciune printre cei prezenti si am deschis usa masinii, salutandu-l respectuos, dar strecurandu-ma, in acelasi timp, in automobil. Si-a reamintit de mine, m-a intrebat ce mai fac. I-am relatat, pe scurt, ultimele mele realizari si i-am daruit romanul "Belele", care tocmai imi aparuse la Casa Editoriala "Freamatul". Am avut vreme, atunci, sa-i si povestesc Preafericitului subiectul cartii, spunandu-i, printre altele, ca in carte scrisesem despre un presupus sfarsit al pamantului, prin alinierea planetelor, dar si revenirea la o noua vietuire a putinilor ramasi pe Terra, prin voia Domnului.

Mi-a multumit si mi-a promis ca va citi volumul cu pricina. Vestea decesului Prea Fericitului Patriarh Teoctist m-a cutremurat. Am plans de ciuda, resemnandu-ma si gandindu-ma ca venise timpul sa fie chemat la Ceruri. Am urrmarit aproape toate emisiunile difuzate la posturile de televiziune romanesti si m-am cutremurat.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Calarasi, 4 august 2007

AUREL DAVID

Carti Ortodoxe

Cuprins