Noi trebuie sa recunoastem vrajmasul


Noi trebuie sa recunoastem vrajmasul

Bucurestiul "nostru" este sub un atac nimicitor. Iata ce spunea si despre ce spunea avertizand Prea Fericitul Teoctist, cand pomenea de "vrajmasul"! Dar inca mai poate fi o posibilitate. Poate acest atac sfruntat va atrage dupa sine un raspu ns nimicitor din partea Puterii sub a carei pavaza stau Bucurestii. Iar daca nu, inseamna ca rostul "nostru" este si mai imperativ.

Nu este clipa sa cedam, acum este "scaldatoarea Vitezda"! Ceea ce a facut Prea Fericitul este in taramul miracolului. Nu stiam, dar nici nu sunt surprins, ca a numit pe fata pe cei care ii stau impotriva: "Vrajmasul". Oricum timpul nu lucreaza pentru "ei".

Cred in chipul cel mai limpede ca "noi" trebuie sa recunoastem vrajmasul, sa ii stim caile dar la nici un caz sa nu devenim obsedati cu descrierea lui. Asta i-ar face placere caci direct si indirect ne-am arata frica si fascinati. Ii stim numele si caile dar, dincolo de asta, grija noastra este cum sa il eliminam si trece in non-existenta unde apartine. Exact asa cum se spune, la noi a fost mereu "ondulare", cucerire si contraofensiva si intotdeauna biruinta a arhetipului, a modelului vesnic. Iar acest fenomen este in tot locul. "Formele" rezistentei, asa de frumos enumerate uneori si, intre ele, superbul "gospodaresc", se infatiseaza sub nenumarate haine dar intotdeauna reusesc sa reimpuna "modelul".

ALEXANDRU NEMOIANU, SUA

Carti Ortodoxe

Cuprins