Pentru mine, era o prezenta vesnica


Pentru mine, era o prezenta vesnica

De undeva de sus, ochii Preafericitului Teoctist ne privesc. El stie ca ne-a lasat sufletele pline de tristete, el stie ca-l vom plange si jeli si iata, inimile noastre ale romanilor unite in durere. Daca alte lucruri ne dezbina, ne indeparteaza de credinta, durerea ne uneste, durerea ne apropie. Ce poti sa spui in aceste momente? Ca inima ti-e plin de tristete? Ca ti-e greu sa iti gasesti cuvintele? Inca nu pot sa cred ca am ramas fara cel care ne indruma pasii in credinta. Pentru mine era o prezenta vesnica si traiam cu senzatia ca asa va fi mereu. Eternitate?

Da, in sufletele noastre. Acesta este cel mai inalt mod de a pretui un Om, sa il ai in inima mereu. Sa ne rugam pentru sufletul Parintelui Teoctist asa cum si El s-a rugat pentru ale noastre de cele mai multe ori nestiut si neauzit de noi. Inima mea este indoliata, ochii mei sunt inlacrimati. Sa ne rugam pentru vesnica aducere aminte.
 
LOREDANA A. STIRBU

Carti Ortodoxe

Cuprins