Zile grele pentru Sfanta Manastire Tismana


Zile grele pentru Sfanta Manastire Tismana

1. Am ramas cu durere in suflet "Ridicarea la ceruri a PF Parinte Teoctist inseamna o mare pierdere, mai ales pentru Sfanta Manastire Tismana. Fusese Mitropolitul Olteniei intre anii 1977-1986, cat timp fusese patriarh Iustin Moisescu (1977-1986), iar cand se rugase pentru Sfantul Nicodim cel Sfintit de la Tismana, e sigur ca primise misiune de la Dumnezeu sa continue refacerea Tismanei, la fel ca inaintasii sai.

Avea sa o spuna chiar PF Teoctist, in 24 septembrie 2006, aici la Tismana, in grandioasa comemorare a Sfantului Nicodim: "Prima lucrare de restaurare a vrednicului Mitropolit Firmilian, plin de har si de adevar, a fost la aceasta manastire, in special la biserica si la pictura ei, reusind sa-i redea frumusetea cea dintai, decupand picturile realizate in timp si punand in valoare maretia primei picturi."

In 1986, cand a fost nevoit sa rareasca drumurile Olteniei pentru cele ale Patriarhiei, drumurile Tismanei, de care s-a simtit intotdeauna legat, au ramas tot prioritare pe vechea agenda de mitropolit a Sfintiei Sale.

Pentru ca n-a fost nici unul din cei trei patriarhi dinaintea venirii lui ca mitropolit al Olteniei, Miron Cristea (intre 1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948) si Iustinian Marina (1948-1977), care sa nu fi primit misiune de la Dumnezeu pentru a savarsi cele nedesavarsite de predecesori la Tismana, si tot la fel, nici unul nu a implinit decat in parte porunca. Si vai, cumplite vremuri s-au abatut asupra tarii cand Tismana a fost uitata! Minunate vremurile, cand ea a prosperat! Aidoma lui Mircea cel Batran care batuse pe turci la Rovine, dupa ce i se inchinase lui Nicodim de la Tismana, si pierduse batalia la Nicopole pentru ca nu i se inchinase si se infratise fara voie in lupta cu Sigismund al Ungariei, nici patriarhii Romaniei n-au putut savarsi pe deplin vrerea lui Dumnezeu la Manastirea Tismana, lasand neimplinirile urmasilor. PF Teoctist stia ce sarcina grea avea la Tismana care cerea pastrarea sfinteniei locurilor de aici lasate de Sfantul Nicodim, trimisul lui Dumnezeu pentru sfintirea lor vesnica!

Ele nu trebuiau nici uitate, nici pangarite vreodata chiar in cel mai mic fel! Cand voievozii de dupa Mircea cel Batran au ignorat Tismana, razboaiele si jafurile din tara au tinut-o lant, iar cei care au jefuit ei insasi Tismana, si-au terminat viata cu gatul in streang.

Nici macar marile imperii n-au scapat de blestemele ctitorilor dintai, Basarabii, atunci cand au pus foc si au jefuit Manastirea Tismana! Cand razboiul dintre turci si austrieci facu din Sfanta Manastire Tismana, garnizoana pentru batalii armate, Dumnezeu pedepsi aceste imperii cu destramarea. Dupa cum se stie, in lunga disputa dintre turci si austrieci, pentru prima data odihna Sfantului Nicodim fu pangarita, razboiul ducand la ascunderea moastelor in dealurile din afara manastirii! Nici pana in zilele de astazi moastele n-au mai fost gasite! Dar tot la fel, de atunci, de imperiul otoman si de cel austriac, se alese praful prin blestemul lui Nicodim de la Tismana, ele nerevenindu-si vreodata la faima avuta!

Pentru ca degetul lui din Sfanta Manastire si moastele lui ce stau ascunse nu departe in munte, vegheaza! Cine trece prin apropierea lor, prin vaile Tismanei, pentru ca sunt ascunse in mai multe parti, omul se lumineaza, o puternica forta ii lecuieste bolile si-l face sa exclame tuturor: "Am fost la Tismana!" Iar cine a fost la Tismana o data, mai vine aici sa se inchine! Nimeni altul nu stia mai bine decat PF Teoctist, despre salasuirea duhurilor sfinte din jurul Manastirii Tismanei! Pentru ca atunci cand predecesorii sai acceptasera cazarmi in manastire si profanasera pesterile Sfantului Nicodim pentru ascunderea de aur si argint, o urgie comunista de o jumatate de secol se abatu asupra Romaniei. Manastirea fu chiar pe punctul de a fi desfiintata definitiv de comunisti! O salvara egumenii prin credinta si sacrificiul lor, cu toate ca fu transformata in c hinovie de maici. De altfel, toti Patriarhii Romaniei s-au simtit obligati sa faca voia lui Dumnezeu la Tismana, pentru ca inaltimea functiilor lor sa fie deasupra inaltimii unui egumen plin de har dumnezeiesc cum erau egumenii de la Tismana, din randul carora s-au ridicat marii mitropoliti ai tarii noastre de la Dionisie Lupu incoace si chiar mai inainte!

Iata ce spunea la 23 septembrie 2006, PF Teoctist la Tismana: "Astazi, cand toti cei prezenti admiram aceasta preafrumoasa manastire, nu putem sa nu rememoram vrednicia Mitropolitului Firmilian al Olteniei, inaintasul Nostru si al Inalt Prea Sfintitului Teofan, care a inteles ca nimeni altul valoarea de tezaur a acestei manastiri, centru de spiritualitate si cultura ortodoxa, ctitorita de Sfantul Nicodim de la Tismana... Cand i-am urmat Mitropolitului Firmilian al Olteniei in jiltul mitropolitan, adesea am admirat lucrarea sa de aici, amintindu-mi cuvintele sale pline de intelepciune, adresate Maicii Starete si celorlalte maici. Glasul domol care, uneori, voia sa arate si o mustrare pe care noi, ceilalti, o rastalmaceam in felurite chipuri, dovedea faptul ca vorbea din suflet, ca traia sfintenia acestui loc si adevaratul duh de viata monahala statornicit aici de Cuviosul Nicodim, un mare sfant care ne-a facut cunoscuti pe noi, romanii, pana la marginile pamantului, cu sfintenia vietii sale, cu daruirea sa fata de Dumnezeu si cu statornicia sa in dreapta credinta...

Iata, iubitii mei, astazi beneficiem de roadele lucrarii acestor mari sfinti ai nostri, cum este si cel pe care il sarbatorim in acest an si, in mod special, in aceste zile, Sfantul Cuvios Nicodim cel Sfintit de la Tismana. Numai rugaciunile lui l-au luminat pe Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Firmilian, mare iubitor de cultura si arta, sa inceapa acea lucrare de ampla restaurare, ramasa marturie peste veacuri, cu marele pictor George Rusu, nepotul Patriarhului Miron Cristea".

O zi mai tarziu, PF Teoctist mai spunea:"...il felicit din toata inima pe Inalt Prea Sfintitul Mitropolit si Arhiepiscop Teofan pentru initiativa aceasta de a face din ziua de trecere la cele vesnice a Sfantului Cuvios Nicodim, iata, o intalnire atat de frumoasa si a ne urca cu totii in zarile albastre ale Sfantului si Dumnezeiescului Duh.

Va multumim, Inalt Prea Sfintia Voastra, si felicitam manastirea, colaboratorii Inalt Prea Sfintiei Voastre, parintii protopopi care ne-au insotit astazi la Sfantul Potir. Este forta cea mai mare, iubitii mei, sa nu ne lipsim de Trupul si Sangele Domnului, de Sfanta Impartasanie. Este marturia iertarii pacatelor si a mostenirii vietii celei vesnice, care este mai presus de cugetul nostru. De aceea este bine ca sa avem pilda Sfantului Nicodim si a altor mari parinti din aceasta manastire, care si-au dat sufletul pentru credinta, asa cum este si neuitatul staret al manastirii, parintele Arhim. Gherasim Iscu. A murit in inchisorile comuniste aparand credinta si dand marturie de anii grei, de cele cinci decenii pe care le-am strabatut pentru a ne salva credinta, in frunte cu Patriarhul Justinian. Si, iata, marturii, cum gasim si din domeniul acesta, calugarii si preotii peste tot au fost aparatorii credintei, aparatori neinfricati si chiar daca au alunecat unii din ei, dar ei au facut-o pentru a sluji manastirea, pentru a sluji Biserica, pentru a-si face datoria. Nu se poate compara cu nici o alta serie de semeni ai nostri care si-ar face din dosarele fostei Securitati glorii din trecut sau din prezent. Si preotimea a fost la datoria ei, a fost la inchisoare, a trecut de la moarte la viata cea vesnica, asemenea acestui chip, cunoscut in vremea aceea, ca al parintelui Gherasim si multi altii din istoria noastra."

Atunci, la 24 septembrie 2006, in marea adunare de crestini veniti aici cu zecile de mii, eu sunt convins ca la Tismana, PF Teoctist a simtit nevoia, batran fiind, sa implineasca trei lucruri inainte de a pleca la Domnul:

- sa-si ceara iertare de la martirii Tismanei, alaturi de alti martiri anticomunisti, care au murit in inchisorile comuniste!

- sa-si ia ramas bun de la zecile de mii de credinciosi de la Tismana, simtind ca de o alta manifestare de o asemenea anvergura cum a fost aceea, nu va mai avea parte.

- sa evite a da o sugestie pentru viitorul succesor la Patriarhie desi ar fi putut-o face foarte bine intr-o asemenea mare adunare de nivel european!

De ce n-a sugerat succesorul? Pentru ca PF Teoctist ne-a dat o mare lectie la Tismana, asa cum ne-a dat-o si in cuvantarile privind  Catedrala Neamului.

PF Teoctist nu spunea direct ce vrea pentru ca numai cei cu har dumnezeiesc sa-l inteleaga!

Sunt lucruri care nu se spun, pentru ca ele se fac numai de catre Dumnezeu!

E o regula pe care a invatat-o PF Teoctist prin Sfantul Nicodim cel Sfintit de la Tismana: "ci numai ei singuri sa-si aleaga egumen, prin voia lui Dumnezeu"!

2. IPS Teofan, iubitorul de Tismana, a ramas singur.

Ridicarea la ceruri a PF Parinte Teoctist, a facut ca Inalt Prea Sfintitul Teofan care, asa cum spune insusi Patriarhul, "a inteles ca nimeni altul valoarea de tezaur a acestei manastiri, centru de spiritualitate si cultura ortodoxa, ctitorita de Sfantul Nicodim de la Tismana", sa continue singur lucrarea de la Tismana. Spuneam ca numai cei cu har dumnezeiesc puteau sa-l inteleaga pe Prea Fericitul Patriarh iar IPS Teofan se bucura a fi unul dintre acesti alesi de Dumnezeu, pazit tot timpul chiar si de duhul de viata monahala lasat la Tismana de Sfantul Nicodim.

Cand Maica Bartolomeea a suit singura in varful Cioclovina, ramanand acolo printre fiarele salbatice si iarna, mirenii au socotit-o nebuna! Singurul care a stiut ca prin ea vorbea duhul lui Nicodim a fost IPS Teofan. A dat bani si a refacut schitul vechi de acolo lasat de secole in parasire, fie si numai pentru faptul ca, la inceput, un singur om, patruns de spiritul monahal nicodimian, isihast, de retragere in singuratate si rugaciune, avea nevoie de acel locas.

IPS Teofan a luat toiagul mare cu sine si sfintele odajdii la spinare si a urcat la pas cu mirenii in varful muntelui ca sa sfinteasca schitul. Eram acolo! Iata ce mi-am notat:

" Filmam si fotografiam, nefiind prea atent la ce se intampla, pana in clipa cand am auzit crucea sfanta batand in usa si un glas puternic care ne-a cutremurat:

"- Deschide usa!"

"- Deschide usa!", auzeam repetat pe toate vaile de la picioarele noastre si am cazut cu totii instantaneu, paralizati, in genunchi, simtind o putere divina in jurul nostru!

Mutisera pana si pasarile cerului ori nu le mai auzeam noi de emotie! Cand usa s-a deschis, fata IPS Teofan era ravasita de o concentrare nemaivazuta sub privirile ingrozite ale protopopului care remarcase ce inseamna a avea cu adevarat puteri dumnezeiesti cerute in asemenea momente de sfintire!

Cred ca Inalt Prea Sfintitul a adunat aici in varful muntelui, tot atatea duhuri sfinte cate erau deja raspandite peste intregul munte! Moastele Sfantului Nicodim trebuie sa fie pe aici pe undeva, prin vreo grota ascunsa.

Cred ca a chemat de peste tot duhurile lor si ni le-a adunat pe toate aici, in schitul acesta!" Nu cred ca cineva mi-a mai facut mie voia, un mirean printre multii muritori de rand, cat mi-a facut-o acest om cu darul lui Dumnezeu! Am vrut sa urc la batranete, la schit in fiecare an, cum urcam in copilarie? Urc acum de doua ori pe an! Pentru ca sunt doua hramuri ce se praznuiesc si doua schituri sfintite unde se pot retrage in liniste, pentru rugaciune, evlavioasele maicute si mirenii credinciosi. Am vrut ca sa renasca duhul sfant al lui Nicodim in toata Valea Tismanei? Iata ca a renascut iar cei care confiscasera averile sfintei manastiri sunt loviti acum de blestem! Daca s-au putut aduna, intr-o singura zi de toamna la Tismana, zeci de mii de credinciosi, daca au putut toti sa sarute sfintele moaste si icoana facatoare de minuni pe Valea Sfanta a Tismanei, inseamna ca Prea Fericitul Teoctist si ucenicul lui de nadejde IPS Teofan au readus in Sfanta Vale a Tismanei lumina si harul sfant de altadata!

Hrisoavele Basarabilor, ce includ daniile lor Sfintei Manastiri dar si blestemele acestora pentru aceia care nu le vor respecta porunca, sunt pe cale a fi din nou implinite! Sub staruinta IPS Teofan, Valea Tismanei avea sa devina iarasi loc sfant de rugaciune, asa cum si-l dorise atat de mult Sfantul Nicodim de la Tismana.

Cred ca mi se vor mai implini multe visuri pe Valea Tismanei. Se vor sfinti alte schituri la loc linistit si se vor reface biserici! Se vor asigura crestinilor, din ce in ce mai multi si mai tineri, locuri de cazare linistite pentru pelerinajul lor, inaltilor clerici loc de intruniri pe teme teologice iar maicutelor, le va fi lasata manastirea asa cum si-au dorit-o: o oaza de curatenie, de sfintenie si de liniste.Duhul Sfantului Nicodim se coboara din nou pe toata Valea Tismanei!

Nu scriu aceste randuri pentru a-i aduce laude IPS Teofan si a ma infrupta si eu din ele ca un lacom! Din contra, va trebui sa ma astept sa ma certe toata lumea, inclusiv Inalt Prea Sfintia Sa, pentru cum gandesc eu Valea Sfanta a Tismanei ca un Bethleem romanesc! Le spun tuturor simplu, scriu dupa cum imi dicteaza Dumnezeu! N-am scris niciodata la comanda, m-as fi facut atunci ziarist! M-apuc de scris si la ora 12 noaptea; daca la sfanta manastire se canta Mezonoptica, eu de ce-as dormi? Scriu liber si din inima, pentru ca lucrand in politica noastra cuprinsa de diavoli, simt ca se vor asmuti fariseii ca vulturii asupra Tismanei si iubitorilor ei.

Nici nu stiti ce le poate pielea diavolilor damboviteni cei mari! I-am  vazut ieri pe unii din ei spurcand Patriarhia cu crucile lor false, din crestet pana in pamant! Farisei neobrazati, care tineau crestinii la respect cu vesnicele lor garduri albastre, care fac parte din garderoba proprie pe oriunde se duc!

40 de zile de-acum incolo, Inalt Prea Sfintitul Nostru Teofan va fi tinta atacurilor de tot felul, mai rau ca Iisus pe drumul Golgotei! Luati aminte jurnalisti nesabuiti si televiziuni platite cu arginti furati! Nici Prea Fericitul Teoctist n-a indraznit sa-l urce pe scaunul Patriarhiei pe IPS Teofan, cu atat mai putin voi, aceasta va fi lucrarea lui Dumnezeu insusi!

Nu va amagiti, nu-l veti putea, nici jos da, nici sus urca, luati aminte! Si veti fi atinsi de mari blesteme, voi si fariseii vostri, daca nu ne lasati pe noi crestinii in voia noastra! Doar Dumnezeu il va urca in Scaunul Patriarhal si harul sfant pe care i l-a dat Sfantul Nicodim cel Sfintit de la Tismana!

Prin rugaciunile credinciosilor se va sui acolo IPS Teofan, nu prin trucurile voastre de farisei!

Tismana, la 4 august 2007

Prof. NICOLAE N. TOMONIU

Carti Ortodoxe

Cuprins