Identitatea poporului roman prin afirmarea valorilor ortodoxiei


Identitatea poporului roman prin afirmarea valorilor ortodoxiei

Sa nu ne pierdem identitatea noastra. Europa este o simfonie si nu o cantare omofona, simfonie in care fiecare popor este chemat sa-ti aduca nota personala, inconfundabila. Pentru a-si pastra identitatea, poporul roman trebuie sa fie un popor ortodox.

Pr. Dumitru Staniloae

Reflectia atat de profunda a marelui teolog, Dumitru Staniloae, de la a carei moarte se implinesc sapte ani, este una veridica, mai ales acum, cand Romania ca aspiranta alaturi de alte tari vecine la procesul integrarii europene, are nevoie sa-si reconsidere pozitia ei in raport cu statele aflate institutional in organismele europene - reconsiderare ce sa reclame aportul ei spiritual si cultural in aceasta Europa, a carei act de nastere s-a semnat cu mult inainte de aparitia acestor organe diriguitoare.

In virtutea acestui fapt, una din temele propuse spre dezbatere la Universitatea de vara Izvoru Muresului, editia a III-a, august 2000, a fost "Locul ortodoxiei in Europa" in contextul mai larg al definirii identitatii romanesti, tema propusa spre analiza la biserica ortodoxa din Gheorgheni (unde au conferentiat pr. prof. Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu si prof. univ. Ion Coja de la Universitatea din Bucuresti), dar abordata din diferite puncte de vedere de multi dintre participanti. Aceste puncte de vedere le expunem in continuare si cuprind afirmatiile vizate ale unor mari ierarhi ai Bisericii noastre, la cele tot atat de intemeiate rostite de laici, oameni cu o profunda angajare in viata eclesiala. Din pacate, o mare problema a intelectualitatii noastre este tocmai aceasta occidentalizare a gandirii, o alunecare de la sistemul de valori culturale romanesti si o imitare, uneori fara discernamant, a tot ce vine de dincolo.

In discutia privind rolul ortodoxiei si locul ei in Europa, s-a remarcat o oarecare prudenta si rezerva, chiar din partea cercului nostru de teologi, desi, atunci cand vorbim de intrarea in Europa, care presupune un set de valori, patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, este un indiciu foarte clar al bogatiei culturale romanesti, deoarece, Europa de azi, nu poate sa se legitimeze fara recunoasterea culturii crestine in diversitatea ei. Constructia Europei are la baza principiul crestin: unitatea in diversitate. In Apocalipsa (21,26), neamurile sunt prezentate ca realitati ontologice, avand fiecare scop si finalitate: "neamurile isi vor aduce la Judecata, slava si cinstea lor"

Vorbind pe aceasta tema, nu putem remarca ca la adresa Bisericii apar tot mai multe provocari determinate de constrangerile contextului istoric actual de a o atrage dupa sine, de a-i impune conceptia si propria sa vedere asupra realitatii. Se naste astfel o tensiune privind finalitatea Bisericii: aceea de a se incadra veacului sau de a-si pastra coordonatele ei.

Reflectand asupra acestei teme, nu putem sa nu vedem cum la adresa Bisericii apar tot mai multe provocari determinate de constrangerile de a o atrage dupa sine, de a-i impune ideile si propria sa viziune asupra realitatii. Ultima si cea mai agresiva provocare dovedindu-se aceasta, atat de zgomotoasa si dorita de unii (putini, dar puternic sprijiniti), legalizare a homosexualitatii. In acest fel, vedem cum se naste o tensiune crescanda, privind finalitatea Bisericii: aceea de a se incadra veacului istoric sau de a-si pastra vocatia care transcende lumea. In aceasta ecuatie, un singur lucru nu poate fi ignorat: timpul este creatia lui Dumnezeu, iar istoria care curge in el, este istoria acestei lumi si prioritatile acestei lumi, nu au nici o legatura cu planul providentei care, pentru cei ce cred in Hristos, este cel mai adevarat fapt al existentei noastre trecatoare.

Modernitatea ortodoxiei se deduce chiar din continutul ei, prin reliefarea celor doua dimensiuni, care corespund vremii actuale: cea cultural-religioasa si cea sociala. Apoi, definitorii pentru ortodoxie sunt: caracterul episcopal - cel de colegialitate, ratiunea imbinata cu mistica, specificul national etc.

Da, sa intram in aceasta Europa, in institutiile ei, daca este sa dam raspunsul la aceasta intrebare - caci in aceasta Europa, noi romanii, am fost si suntem creatori de cultura si civilizatie - dar, sa o facem cu demnitate, intrucat intr-o relatie de asemenea gen, raportul este cel de primitor dar si daruitor.

Prea Sfintitul IOAN - Episcopul Covasnei si Harghitei

Europa uita cum "o integram" noi in secolele IV-V, cand Sf. Ioan Cassian al Dobrogei, infiinta la Marsilia doua manastiri, una de maici si alta de calugari.

Gazda a intalnirii dintre cursantii Universitatii de Vara si Prea Fericitul Parinte Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romane, a fost P.S Ioan, care, referindu-se la titlul acestei editii a Universitatii de Vara, a spus: Europa uita cum "o integram" noi in secolele IV-V, cand Ioan Cassian infiinta la Marsilia doua manastiri, una de maici si alta de calugari".

Aici, in aceasta zona, trebuie sa fim mai prezenti, dandu-ne seama acum cat de salvatoare a fost ideea infiintarii ei (a episcopiei ortodoxe a Covasnei si a Harghitei). Si nu e de mirare ca si localnicii sa devina mai atenti fata de romani, fata de tara si fata de marturisitorii martirizati din Transilvania.

Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei

Ortodoxia se afla in Europa si ideea europeana era in ortodoxie din secolele trecute.

"Biserica ortodoxa, impreuna cu celelalte biserici din tara, a semnat o Declaratie in ideea de a sprijini intrarea in Uniunea Europeana - si acest lucru nu ne-a fost greu, deoarece ortodoxia se afla in Europa si ideea europeana era in ortodoxie din secolele trecute. Dar aceasta impreuna-lucrare presupune ca fiecare tara ce intra in aceasta noua forma de viata sa-si aiba identitatea ei si sa contribuie cu valorile proprii la ceea ce va sa fie noua Europa. Nu intelegem prin aceasta inlaturarea valorilor popoarelor, ci dimpotriva, alaturarea lor. Avem o valoroasa scoala de gandire teologica, ale carei idei au intrat in cercurile de teologi occidentali, asa cum este ideea prezentei lui Dumnezeu in lume prin energia necreata, dezvoltata de parintele Staniloae. Ortodoxia - a considerat Prea Fericitul Teoctist - prin structura, organizare si conducere se gaseste cel mai aproape de democratia europeana, spre deosebire de protestantism, unde nu exista ierarhie, sau catolicism, organizat pe model monarhic. Apoi, spre deosebire de alte Biserici , noi ne aflam in dialog teologic nu numai cu crestinatatea, ci si cu musulmanii si mozaicii".

Costion Nicolescu, Director de imagine la Muzeul Taranului Roman

"Problema identitatii este o problema teologica"

Problema identitatii este cea care da pornire tuturor celorlalte probleme. Dezvoltarile arheologilor, tehnologilor, filosofilor, etnografilor sunt dezvoltari profesionale care trebuie sa gaseasca argumente pe date, fapte, informatii corecte si corect interpretate. Trebuie avut in vedere omul la scara existentiala serioasa, problema identitatii are o intemeiere teologica. Daca pana la venirea lui Hristos ales era neamul evreu, dupa venirea lui toate neamurile sunt potential alese. Istoria este "timpul dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul pe care I-l dam noi", cum zicea parintele Staniloae, or asta este valabil si la scara etnica; rezistenta romanilor este de ordinul miracolului, intrucat ea nu poate fi explicata prin forta. Pana la urma, identitatea e si o problema de constientizare a ei, inclusiv a responsabilitatii fata de ea, si de simtire, dar, si de spirit. Romanii sunt foarte usor asimilabili in Occident si de asta diasporele noastre sunt foarte slabe in raport cu altele.

Care este identitatea Europei?

Europa este o constructie crestina si unirea ei nu se poate face decat pe baze spirituale Europa untului nu ne uneste, s-ar putea sa o faca Europa culturala. Daca ne gandim la Europa spirituala, ea ar trebui sa ne cheme inauntru, nu sa batem noi la porti. Daca ne gandim la altele, poate ca nu. Nimeni nu s-a gandit nici o clipa sa bagam Muzeul Taranului roman in Europa, dar am primit titlul de Muzeu European al anului. Am intrat pur si simplu nu ca suntem, pentru ca existam. Noi nu prezentam o succesiune de obiecte, ci o spiritualitate. Au venit nenumarati straini si ei simt ca aici e ceva care nu poti sa negi. Asta se intampla cand valorile sunt autentice si se exprima corect.

Drepturile omului si ortodoxul de mine

Prof. dr. univ. Ion Coja

Nu intamplator ateismul face casa buna cu propaganda drepturilor omului! Caci, ramas fara Dumnezeu, omul simte ca nu mai are ce da! Singurul lucru de care se mai simte in stare este sa primeasca, drepturi mai ales si alte promisiuni, cu care sa umple golul lasat in sufletul sau de Dumnezeul de care s-a lepadat.

M-a invrednicit bunul Dumnezeu ca, in scurtul rastimp al pieritoarei mele vieti, sa fiu de fata la cateva minunate intamplari, fie ca actor, fie indeosebi ca spectator. O astfel de intamplare minunata s-a petrecut pe la mijlocul anilor "80, in holul prozaic al Athenee Palace-ului, cand Petre Tutea a fost intrebat de un ziarist occidental ce parere are despre cum se respecta drepturile omului in Romania socialista. Raspunsul slobozit atunci de Petre Tutea a fost napraznic: "Pentru noi, romanii, drepturile omului nu exista. Noi, romanii, nu avem drepturi, noi avem numai indatoriri! Si ne sunt de ajuns!" Cuvinte rostite cu semetie si adanca multumire de sine!...

Va sugerez sa punem in fata doua principii: unul natural, deci dumnezeiesc, divin, iar altul imaginar, creatie a mintii omenesti, marcat deci de eventualitatea, ca sa nu-i spun iminenta, a pacatului, a greselii. Este vorba, mai intai, de principiul diversitatii infinite, pe care il respecta intocmai intregul univers, lumea aceasta minunata in care ne este dat sa traim. Aceasta lume, de cum o privesti cu un ochi atent, cercetator, chiar indragostit de ceea ce vede, aceasta lume se arata a fi o continua revarsare de unicate. Nu veti gasi nici macar doua fire de iarba sau de nisip care sa fie identice, egale! "Nu exista doi, exista numai unu!" spusese candva Parmenide, iar cu aceasta vorba Petre Tutea il cita mereu pe filosoful eleat, incurajandu-si camarazii de suferinta din Zarca Aiudului...

Cred ca oricine isi da seama si va fi de acord cu mine ca toata teoria drepturilor omului de aici decurge - Liberte, Egalite, Fraternite - din cele trei idealuri ale revolutiei franceze si in mod deosebit ideea de egalitate, egalitatea dintre toti oamenii, proclamata pe cat de vag, pe atat de zgomotos in sec. al XVIII-lea si de atunci mereu afisata si clamata, in cele mai diverse locuri si ocazii publice.

Accentul pus pe drepturi te face sa astepti de la celalalt, sa depinzi de ceilalti, de societate. Care societate, iti recunoaste si iti respecta drepturile sau nu ti le recunoaste! In schimb, accentul pus pe indatoriri il face pe om sa astepte numai de la sine, conformarea cu indatoririle asumate, trairea deci a sentimentului implinirii tale ca om sa depinda numai de tine insuti. Adica abia constiinta unei meniri superioare da demnitate fiintei umane, iar la constiinta menirii tale ajungi numai prin asumarea indatoririlor, a obligatiilor de om, iar nu pretinzand si asteptand sa-ti fie recunoscute drepturile. Asumarea de indatoriri te face liber, te face sa simti ca nu mai depinzi de nimeni, ca in mana ta detii cheile mantuirii!...

Parintii nostri, si mai ales parintii parintilor nostri, au trait in mentalitatea ca te nasti ca sa dai, ca sa te dedici, ca te nasti nu incarcat de drepturi, ci de indatoriri. Ca omul se naste dator, dator sa-si urmeaza cele zece porunci dumnezeiesti, la care fiecare cultura nationala si fiecare traditie de familie adauga alte indatoriri. De unde aceasta mentalitate, mentalitate in care totusi multi dintre noi ne-am nascut si am crescut ? Ea poate avea o singura sursa, un singur izvor din care se poate ivi acest fel de a te vedea pe tine insuti si lumea in care traiesti! Acest izvor de fapte minunate este bucuria ca existi! Recunostinta ca ti-e dat sa traiesti!

Valoarea omului-om nu rezulta din ceea ce el poate primi, adica din ceea ce i se promite, nu rezulta din drepturile care i se cuvin, ci valoarea omului rezulta din ceea ce omul poate da si chiar da, rezulta din indatoririle pe care omul este in stare sa si le asume, supunandu-se cu seninatate conditiei sale de om.

Exista cumva o contradictie intre drepturile omului si decalogul poruncilor dumnezeiesti, intre drepturi si indatoriri Nu! Propriu-zis nu! Dar cu o conditie: sa pleci de la indatoriri, pe ele sa intemeiezi constructia fiintei umane! Caci este suficient ca fiecare om sa-si faca datoria, sa-si plateasca datoriile cu care il incarca conditia sa de om. Si nici unul dintre drepturile omului nu va fi incalcat. Cine-si vede de obligatiile sale de om nu se va abate niciodata de la respectul fata de ceilalti oameni, fata de drepturile lor. Drepturile fiecaruia dintre noi depind de ceilalti, de felul cum fiecare si toti la un loc isi fac datoria de cetatean, de parinte, de om! Postulez deci: Drepturile omului nu pot fi respectate decat intr-o societate intemeiata pe cultul indatoririlor omului!

Altminteri, practicand unilateral si exclusiv cultul si cultura drepturilor, cine va pune in practica aplicarea drepturilor Nimeni! Caci toti sunt oameni si toti cer drepturi, sa li se dea, sa li se recunoasca! Obligatiile raman pe seama institutiilor, care repede devin niste abstractiuni desarte, vorbe in vant, clasicele forme fara continut! Si odata cu ele devin vorbe in vant si drepturile omului! Adica situatia in care ne aflam si, mai ales, situatia spre care ne indreptam!

L-am auzit pe un tovaras de nadejde al clasei noastre politice, fruntas al celui mai bine cotat partid, spunand in Parlamentul Tarii ca drepturile omului sunt religia viitorului, a veacului de maine. Sa ne fie clar: teoria drepturilor pe care le avem ca oameni nu poate preocupa, pana la obsesie, decat mintea celor bolnavi sau predispusi de a fi bolnavi de ei insisi, indivizi egoisti si egolatri, nevolnici pentru care a trai se reduce la a avea, a primi, a apuca si a tine numai pentru tine! Grija de a ti se recunoaste drepturile si facilitatile care sa-ti usureze zilele este a oamenilor slabi, a celor tarati sau handicapati, a nevolnicilor, a amaratilor! Cine se simte si se stie si vrea sa fie puternic, stapan pe faptele sale, nu mai are nevoie de drepturi. Are nevoie sa-si arate, sa-si puna la lucru virtutea si puterea, adica sa dea, sa se dedice, sa-si duca pana la capat menirea, sa se achite asadar de datoriile contractate la nastere, atunci cand I s-a dat pe mana cheia vietii si a mantuirii sale! Pentru acest noroc, de a te naste din nimicul neantului, de a te trezi om, stapan al acestei lumi, ce drepturi sa mai pretinzi altul decat dreptul de a te putea dedica nestingherit conditiei si indatoririlor tale de om! Alt drept nu revendica Petre Tutea, nici pentru el si nici pentru neamul romanesc!

Dar poate ca cel mai adevarat este sa spunem ca oamenii se impart in doua soiuri: unii care la nastere si toata viata lor se intreaba eu ce am de primit Mie, din toate lucrurile astea nesfarsit de multe, ce-mi dati sa fie numai al meu... Altii, ne nastem si traim intrebandu-ne eu ce am de dat Eu cu ce trebuie sa sporesc corola de minuni a lumii

Si foarte, probabil, tot asa sunt si popoarele, de un soi sau celalalt, urmand a intelege, a deduce, ca in viziunea lui Petre Tutea poporul roman a inteles din totdeauna ca modul in care onora propriu-zis conditia ta de om este sa-ti traiesti viata stiindu-te dator, dator fata de Dumnezeu, fata de Neamul tau, fata de familie, parinti si copii deopotriva...Nu intamplator ateismul face casa buna cu propaganda drepturilor omului! Caci, ramas fara Dumnezeu, omul simte ca nu mai are ce da! Singurul lucru de care se mai simte in stare este sa primeasca, drepturi mai ales si alte promisiuni, cu care sa umple golul lasat in sufletul sau de Dumnezeul de care s-a lepadat...Ramanand insa ce am fost din totdeauna, adica crestini, buni pastratori de legi de datini vor fi mai departe un popor constient ca are de indeplinit o misiune, ca are un rost pe lumea asta!

Fragmente din Conferintele si dezbaterile ce au avut loc la Universitatea de Vara "Izvoru Muresului", editia a III-a, 16 august 2000, consemnate de muzeograf Violeta Patrunjel

Carti Ortodoxe

Cuprins